Dan CIACHIR 

Pasiunile fierbinti dezlantuite in lume ca efect al publicarii unor caricaturi ofensatoare la adresa religiei islamice constituie, cred, un prilej potrivit pentru evocarea - in dimensiuni simbolice - a raporturilor noastre cu spiritualitatea musulmana. Din 402 domnitori cati au urcat pe scaunul principatelor dunarene, numai doi au apostaziat, adica au parasit crestinismul, si s-au "turcit", unuia dintre acestia ramanandu-i porecla in posteritate: Mihnea Turcitul. De la 1417, cand Mircea cel Batran pierde Dobrogea, cucerita de turci, si pana in 1878, cand tanarului stat Romania i se recunoaste independenta de catre marile puteri, pe teritoriul celor doua principate a avut loc o infloritoare viata religioasa ortodoxa, cu binecunoscutele-i izbanzi culturale si teologale: in 1642, la Iasi, are loc un sinod organizat de Vasile Lupu, care promulga Marturisirea ortodoxa a lui Petru Movila, aprobata de patru patriarhi rasariteni si asumata de intreaga crestinatate pravoslavnica... Este unul din numeroasele episoade care l-au determinat pe Iorga sa sustina ca civilizatia si cultura bizantina s-au continuat dupa 1453 in Tarile Romane, fenomen pe care el insusi l-a denumit "Bizantul dupa Bizant"... In treacat fie spus, cu un secol inainte de caderea Constantinopolului, Sf. Grigorie Palama, stalp al teologiei ortodoxe, care a dogmatizat intr-o noua formula doctrina despre energiile necreate - baza teoretica a isihasmului - a cazut in captivitate la turci. Pana a sosit rascumpararea baneasca solicitata, vreme de opt luni, viitorul sfant a fost tratat cat se poate de bine si a dezbatut cu pazitorii sai probleme teologice. Reintorcandu-ne la raporturile noastre istorice cu turcii, trebuie spus ca acesti necrestini, care nu o data au jefuit si incendiat, inclusiv manastiri si biserici, n-au provocat un fenomen de dezbinare in randul romanilor similar cu uniatia. Nu s-au inversunat sa faca prozelitism mahomedan in principate, cum au facut in Bosnia, Albania sau Bulgaria. Dupa ce si-au castigat independenta, bulgarii le-au raspuns cu aceeasi moneda. In 1833, trei calugari plecati cu o corabie de la Athos, sosesc pe Dunare la Isaccea, unde debarca si ajung apoi in satul Niculitel. Cumpara de la un musulman o bucata de pamant si infiinteaza manastirea Cocosu, care functioneaza ani buni cu incuviintarea tacita a autoritatilor locale, iar mai tarziu cu acte in regula. Dupa ce Romania si-a dobandit independenta, spre deosebire de situatia din Bulgaria, musulmanii din Dobrogea - turci si tatari - au fost bine tratati de noua administratie. Bruto Amante, calator italian care ne-a vizitat in mai multe randuri tara la sfarsitul secolului XIX, a publicat in 1888 la Roma o carte, "La Romania illustrata - Ricordi di viaggio", din care citam de la pp. 256-257: "Elementul musulman dainuia in satele din jurul Constantei (inca din 1878) cand am ajuns eu acolo. E un fapt fara precedent: disparut aproape in intregime din Bulgaria, acest element a socotit avantajoasa ramanerea sa in Dobrogea, desi fanatismul religios ii face pe turci sa-i desconsidere pe crestini. Insa turcii au la Constanta doua geamii cu specificele lor minarete si sunt tratati cu cea mai mare toleranta de romani, ba chiar favorizati, fapt care a impiedicat in buna parte emigrarile. Tot la Constanta exista si o capela destinata celor trei sute de catolici care locuiesc acolo...". Merita sa reproduc si acest pasaj, din acelasi volum al lui Bruno Amante, aflat la pp. 185-186: "Toleranta, inteleasa in sens absolut, este prerogativa romanilor. (...) In vremea multor conflicte, s-au refugiat aici numerosi straini. Nu numai ca romanii n-au incercat sa faca prozelitism printre nou-veniti, dar le-au dat locuri pentru a-si construi biserici si chiar au facut danii acestor lacasuri." La inceputul secolului trecut, Regele Carol I a construit pentru musulmanii din Constanta o moschee impunatoare, aflata in centrul orasului, care poarta numele monarhului. La Balcic, Regina Maria avea in anturajul sau cateva turcoaice de care era puternic atasata. Turcii si tatarii din tara noastra au dovedit loialitate maxima fata de statul roman, iar nume de-ale lor nu au figurat printre membrii minusculului partid comunist interbelic, intesat de minoritari, finantat de Moscova si care dorea dezmembrarea Romaniei. (Acelasi lucru se poate afirma si despre armeni - negustori cinstiti si oameni admirabili). Iorga, pomenit la inceput, a publicat pagini deosebit de expresive despre cultura islamica din Dobrogea - imi vine in minte acum complexul monumental de la Babadag -, iar arhitectul G.M. Cantacuzino a relevat insemnatatea aceleiasi regiuni a noastre ca punte organica spre Orient, cu reflexe de civilizatie turco-bizantina, suprapusa peste stratul greco-roman...