Bedros HORASANGIAN 

Ciudat, cumva, cat de repede se fac si se desfac partidele si aliantele politice pe la noi. Si nu de azi, de ieri. Chiar si de foarte mai ieri, cand disputele dintre partidele boieresti pentru Domnie duceau la lupte fratricide, cu grave consecinte in plan politico-militar. De altfel apelul la o Casa Domnitoare straina, dupa debarcarea lui A.I. Cuza, care a fost iubit de popor, dar a generat numeroase erori politice, a venit mai ales din aceste considerente. O tara intreaga urmareste astazi, de cateva luni bune, degradarea climatului politic, tocmai in acest ultim an, hotarator, pentru viitorul pe termen lung al Romaniei. Si in loc sa gasim metode si cai de a diminua/estompa/stinge focarele+motivele de conflict, galceava se lateste, iar atitudinile razboinice se inmultesc si conduc la tensiuni inutile. Sincopa partidului unic a incatusat cateva decenii apetitul nostru "deconstructivist". Iar acum este posibil orice. Oricum. Oricand. PNL-ul a dat in clocot, iar PD-ul dlor Boc si Videanu a pus la fiert, peste noapte, "megaconstructia" unui pol de "centru-dreapta". Cu fostul PNTCD + fostii PRM-isti - sindicalisti + dl Ioan Talpes intr-o formula de tipul echipei Chelsea, din Marea Britanie, unde orice jucator de oriunde se poate gasi langa alti jucatori de peste tot. Oare o sa tina figura aceasta si la noi, in politica? Ruperea aliantei DA si urmarea unor drumuri separate de catre PNL si PD ar fi cu totul inoportuna astazi. Dincolo de "interesul national" vesnic clamat, de cele particulare ale UDMR-ului si ale unui PC disponibil la varii combinatii. Oricum am privi la cald lucrurile, nu este bine daca judecam la rece. Cuvantul "impreuna" ar trebui revalorificat, dincolo de partizanatele politice, simpatiile sau antipatiile legate de persoane sau "grupuri de interese". Hai sa fim seriosi: "grupuri de interese" au fost si vor mai fi. Albi sau rosii, cum erau in secolul 19, cu "stalp" sau "ochi" in 20, cu trei trandafiri sau doar cu unul, cum avem acum. Important este ca institutiile statului sa functioneze si legea sa produca efecte. Simplu ca "Bonjour" sau "Szeretlek", ce ar fi atat de greu de inteles? Nedumeririle noastre cresc proportional cu cat facem conexiuni cu istoria trecuta. Am apreciat intotdeuna devotiunea lui Las Cassas, care l-a urmat pe invinsul Imparat Napoleon. Chiar si in exilul din insula Sf. Elena. Am apreciat onestitatea dlui Victor Opaschi de a ramane credincios patronului sau si faptul ca nu l-a lasat singur. Chiar si cand cei mai devotati colaboratori l-au parasit. Ba mai urat, l-au lucrat miseleste pe la spate. Dar asta e politica, istoria tradarilor ne-a invatat sa nu ne facem iluzii. Am apreciat si consecventa cu care Ginghis Han, temutul si crudul conducator mongol, ii trata pe cei care isi paraseau stapanii si veneau sa-si ofere serviciile: ii ucidea fara prea multe negocieri. In schimb, celor care cadeau prizonieri, luptand cu arma in mana le propunea sa vina alaturi de el. Pe ideea ca daca nu si-au tradat stapanul, n-o sa-l tradeze nici pe el. Poate lucrurile nu au stat intru totul asa de frumos in realitate, dar asa s-a consemnat prin "notele informative" ramase la "dosar"-ul istoriei. Cum nu am apreciat faptul ca un simplu kapu-khehaie (ofiter de rang inferior) otoman, insotit de DOAR 20 de ieniceri, au venit cu firmanul de mazilire al lui Constantin Brancoveanu si nu s-au gasit cativa apropiati ai Domnitorului muntean ca sa-i taie si sa-l faca scapat pe Voda. Partida Cantacuzinilor a vrut sa preia domnia, cu toate ca peste doar alti doi ani noul Voda era si el la randul lui mazilit. Sigur ca relatiile romanilor cu lumea musulmana nu au fost asa si atat de idilice precum le-a prezentat presedintele nostru in dialogul cu seicii si investitorii qatarezi, dar diplomatia, protocolul si interesele de varii feluri pot rasuci multe si in si mai multe chipuri. Despre ce este vorba? Inscrierea dnei Elena Udrea in Partidul Democrat a iscat nu doar comentarii si ironii, dar prefigureaza si un "cassus belli" intre cele mai importante componente ale actualei coalitii de guvernamant. Sigur ca disensiunile sunt mai vechi si mai profunde, iar situarea unei conite pe esichierul politic romanesc n-ar trebui sa iste un nou razboi troian. Suntem martorii unei escaladari a conflictului, spiritele si acuzele reciproce se inmultesc si pot degenera. Ar fi de dorit ca, macar un an, Presedintele-Jucator sa faca doar pe cel Echidistant-rabduriu-Judecator si sa spuna mereu "Break!"- boxerii fac automat un pas inapoi - astfel ca galceava tertilor sa nu depaseasca o anume cota distractiva, ce ar putea deveni, altminteri, periculos distructiva. O "masa rotunda" ar putea aduna pe circumferinta ei toate partile aflate azi pe pozitii aparent ireconciliabile. Sigur ca impaciuitoristii sunt lichidati printre primii. Sub acuzatia, standard, de "deviationism". Ca e de stanga sau dreapta, nici nu mai conteaza, "Suntem cu totii romani!", vorba generoasa a generalului Plesita, sub care ne putem impaca cu Destinul si cu Elena Udrea.