Iranul a strans cu succes in Europa tehnologia destinata fabricarii de rachete purtatoare de focoase nucleare, noteaza cotidianul britanic The Guardian, referindu-se la un raport al serviciilor de informatii, transmis recent din Londra. Potrivit documentului, cercetatorii iranieni vaneaza toate elementele destinate punerii la punct a unei noi rachete balistice, capabila sa loveasca Europa. Ei au reusit sa stranga astfel "aproape zilnic importante date" in acest domeniu tehnic. The Guardian precizeaza ca raportul, de 55 de pagini, care dateaza din 1 iulie 2005, contine informatii provenind de la serviciile de informatii britanice, franceze, germane si belgiene. "Pe langa produsele sensibile, Iranul continua sa caute activ tehnicile si capacitatea de a avansa in aplicatiile militare din toate domeniile", se afirma in raport, precizandu-se ca Iranul a pus la punct o retea complexa destinata echipamentelor necesare pentru a dezvolta arme nucleare, chimice si biologice. Publicatia scrie ca societatile de inginerie europene, laboratoarele, grupurile de reflectie stiintifice si universitatile foiesc de multimea de intermediari, de cercetatori si functionari care lucreaza pentru regimurile iranian, sirian si pakistanez. In acelasi document, se mai afirma ca cercetatori iranieni au facut turul Pakistanului si Siriei pentru a obtine produse chimice si tehnologia necesara pentru imbogatirea uraniului si pentru programul de dezvoltare de rachete Romania, in raza de actiune a rachetelor iraniene Cotidianul britanic aminteste rolul-cheie jucat de importante societati chineze din domeniul armamentului nord-coreean si subliniaza, de asemenea, actiunea cruciala a Rusiei in programul militar iranian. Raportul, afirma The Guardian, a servit pentru a-i alerta pe ministrii diferitelor guverne europene si pentru a indemna la vigilenta firmele industriale, in legatura cu exporturile de echipamente catre "statele-paria". Regimul iranian a testat, la 17 ianuarie, o racheta sol-sol cu raza lunga de actiune, capabila sa transporte pana la trei focoase nucleare, relateaza cotidianul german Die Welt, citand surse neidentificate din cadrul serviciilor de spionaj occidentale. Potrivit ziarului, acest test ar putea fi motivul pentru care, la 28 ianuarie, seful Garzii republicane a Iranului, Rahim Safavi, a anuntat pe postul public de televiziune ca tara sa detine capacitati balistice strategice, inclusiv un important arsenal de rachete cu raza de actiune de pana la 2000 de kilometri. Ziarul spaniol ABC, care preia stirea din Die Welt, explica, mai concret, cam cine s-ar afla in raza de actiune a acestor rachete: distanta de la granita iraniana pana in Israel este sub 1100 de kilometri, pana la Atena - 1900, iar pana la Bucuresti - 1500 de kilometri, in linie dreapta. Aceste cifre ar cam trebui sa ne dea de gandit, tinand cont ca, daca, intr-un final, SUA vor reusi sa convinga partenerii din Alianta asupra pericolului reprezentat de Iran, Romania, ca membru NATO, cu drepturile si indatoririle aferente acestei calitati, va trebui sa actioneze alaturi de ceilalti aliati. Rusia a tinut sa ia o distanta confortabila fata de orice potentiala invinuire in privinta livrarilor de armament catre Teheran. Contractul privind vanzarea catre Iran a unor rachete sol-aer rusesti Tor-M1 nu are nici o legatura cu dosarul nuclear iranian - a sustinut Serviciul federal rus pentru cooperare tehnico-militara. "Contractul a fost semnat conform normelor de drept international. El se refera la arme pur defensive care nu pot fi servi pentru atac" - se arata intr-un comunicat al Serviciului mentionat. Contractul la care se refera comunicatul este unul destul de substantial: 700 de milioane de dolari, pentru 29 de rachete Tor-M1 livrate Iranului. Tor-M1, rachetele modernizate, de a cincea generatie - sunt capabile sa distruga avioane, elicoptere, precum si rachete balistice. Tor-M1 pot atinge tinte la o altitudine de 10 kilometri. Mai mult, aceste rachete au fost dotate cu un sistem anti-bruiaj super-operant. Negocieri cu Moscova, "precise si decisive" La Moscova s-au incheiat, ieri dimineata, negocierile ruso-iraniene asupra propunerii Rusiei privind imbogatirea uraniului iranian pe teritoriul rusesc, a anuntat diplomatia moscovita, fara a oferi detalii asupra rezultatelor acestor convorbiri. "Negocierile au fost precise si decisive. Le pot califica drept pozitive si constructive. Am ajuns la o intelegere asupra bazelor unei formule comune. Am convenit sa continuam negocierile", a explicat seful delegatiei Teheranului, Ali Hosseini-Tash, pentru televiziunea de stat iraniana, intr-o alocutiune sustinuta la Moscova. De altfel, nici o sursa oficiala nu a dezvaluit nimic despre continutul convorbirilor iraniano-ruse. Nimeni nu a precizat daca, pana in final, solutia imbogatirii uraniului iranian pe teritoriul rusesc va fi sau nu acceptata de Teheran. In aceste conditii, e de inteles ca marile agentii de presa, care monitorizeaza criza iraniana, s-au limitat la a face cunoscuta incheierea discutiilor, eludand, in mod diplomatic, bilantul acestora. Negocierile de la Moscova s-au derulat in doua etape. Prima runda, la nivel inalt, a fost gazduita de Kremlin. Cea de-a doua, la nivel de experti, s-a desfasurat la sediul Ministerului rus de Externe. Programul cu UE3 a picat Ministrul de Externe iranian, Manushehr Mottaki, a declarat, ieri, ca tara sa nu-si va mai negocia programul nuclear cu UE3 (tripletul european compus din Franta, Germania si Marea Britanie), ci cu diverse tari europene in parte. Negocierile Iran-UE3 au fost inghetate dupa ce Teheranul a anuntat, pe data de 10 ianuarie, reluarea activitatilor legate de imbogatirea uraniului. Reactia Iranului a survenit deciziei Consiliul guvernatorilor Agentiei Internationale pentru Energia Atomica (AIEA) de a prezenta dosarul nuclear iranian Consiliului de Securitate al ONU. Mottaki a adaugat ca Iranul nu prea acorda importanta negocierilor ulterioare cu UE, focalizandu-si atentia asupra discutiilor cu Rusia. "UE a declarat ca accepta un eventual acord Iran-Rusia, ceea ce inseamna ca eventuale discutii oficiale ulterioare cu UE doar vor completa propunerea ruseasca", a explicat ministrul iranian. Pe de alta parte, ministrul de Externe german, Frank-Walter Steinmeier, aflat in vizita la Tokyo, a afirmat, ieri, ca tara sa nu respinge eventuale sanctiuni economice internationale impotriva Iranului, pentru stingerea ambitiilor nucleare ale acestuia. "Nu excludem posibilitatea unor sanctiuni economice complete. Nu a fost luata nici o hotarare in acest sens, insa ne rugam ca Guvernul iranian sa adopte cu sinceritate o decizie finala" privind dosarul sau nuclear, a subliniat seful diplomatiei germane, intr-o conferinta de presa. Duelul sanctiunilor Dupa ce Consiliul guvernatorilor AIEA (executivul acestui organism) a decis, in reuniune ordinara, inaintarea dosarului iranian catre Consiliul de Securitate al ONU, ar urma impunerea, de catre Natiunile Unite, a unor sanctiuni economice. Intre cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate, avand drept de veto, nu exista, inca, o concordanta de opinie in privinta oportunitatii unei asemenea decizii. Daca Franta, Marea Britanie si SUA sunt, clar, pentru impunerea de sanctiuni, nu la fel stau lucrurile in cazul Rusiei si al Chinei, pentru care Iranul este un partener comercial de mare importanta. In ce priveste Rusia, dupa sedinta de ieri nu se poate trage, inca, o concluzie. Iar China, care, intr-o prima faza, a dat de inteles ca metoda sanctiunilor n-ar fi chiar solutia oportuna, in ultimele zile a devenit cam tacuta, evitand, pe cat posibil, sa se pronunte asupra acestei chestiuni. Inca inainte ca membrii Consiliului guvernatorilor AIEA sa decida asezarea dosarului iranian pe masa de lucru a ONU, Teheranul a aratat cartonasul galben, precizand ca sta cu mana pe robinetul de petrol, pe care l-ar putea inchide in orice clipa, daca va fi dat pe mana Natiunilor Unite. Bush vrea sa atace Iranul cu mana ONU Faptul ca, in sinea sa, presedintele american, George W. Bush, ar dori sa rezolve problema iraniana in stilul utilizat in Irak nu este un secret pentru nimeni. De aceasta data, insa, liderul de la Casa Alba nu si-a mai anuntat acest deziderat in cadrul discursului despre Starea Natiunii sustinut pe 31 iauarie, asa cum anuntase, in discursul din 2003, decizia de a ataca Irakul. Intre timp, insa, si-a dat seama ca, a ignora si de aceasta data decizia Natiunilor Unite si de a-si atrage impotriva unele din marile tari europene ar constitui o greseala impardonabila. Astfel, presedintele american a decis ca e mai bine sa procedeze gradual, incepand, eventual, cu un program de sanctiuni economice, la care sa subscrie ONU. Mai mult, Natiunile Unite nu trebuie doar sa subscrie, ci sa lase impresia ca hotararea a fost luata chiar de forul international. In plus, acum Bush stie ca a ataca o tara este infinit mai usor decat a o reconstrui si ca, mai rau decat razboiul propriu-zis, este razboiul de dupa razboi, care implica pierderi de vieti omenesti si foarte, foarte multi bani. Or, pana acum, dintre toti care si-au exprimat intentiile caritabile in cadrul conferintelor donatorilor pentru Irak, foarte putini s-au grabit sa-si si onoreze promisiunile. Planuri secrete dezvaluite de presa Totusi, din presa ebraica, respectiv din ziarul Yediot Aharonot, s-a aflat ca exista deja variante de planuri americane pentru atacarea Iranului. Expertii americani, care au realizat aceste proiecte ultrasecrete, dezvaluite, inainte de termen (asa cum se intampla cu multe proiecte ultrasecrete), considera ca un atac asupra Iranului ar trebui sa aiba loc pana in ianuarie 2007. SUA au redactat deja o lista cu 31 de obiective nucleare iraniene care "ar fi de distrus", potrivit unui raport al Pentagonului. Israelul nu va lua parte direct la o eventuala actiune militara, dar ii va fi permis un raspuns, in cazul unui atac cu rachete balistice din partea Iranului, afirma Ynet citand ziarul saudit al-Watan, relatand despre respectivul raport. Atacul, pana la 1 ianuarie 2007 In eventualitatea ca Statele Unite ar ataca Iranul, actiunea va dura intre cinci zile si o saptamana, scrie al-Watan, bazandu-se nu numai pe sursele de la Pentagon, ci si pe informatii obtinute de la serviciile altor tari occidentale. Ziarul afirma ca Statele Unite au marcat 23 de obiective nucleare din Iran care ar fi vizate de atacuri aeriene, iar serviciile de informatii ale altor state au mai adaugat opt pe lista, astfel incat, in prezent, aceasta cuprinde 31 de potentiale tinte. Expertii americani au explicat ca termenul pentru eventuala declansare a razboiului impotriva Teheranului nu trebuie sa depaseasca 1 ianuarie 2007, intrucat, la acea data, instalatiile nucleare ale Iranului ar putea contine materiale radioactive. Astfel, in cazul unui atac tardiv asupra acestor tinte, ar exista riscul unor scurgeri radioactive, care ar contamina zonele respective, punand in pericol vietile civililor. Raportul Pentagonului, la care am facut deja referire, estimeaza ca un atac asupra Iranului va antrena o confruntare de aproape sase luni, dar ca numarul pierderilor, in cazul unui raspuns din partea Iranului, va fi relativ mic. Cine face si desface la Teheran Mahmud Ahmadinejad, fostul primar ultraconservator al Teheranului, a schimbat acest fotoliu cu unul mult mai confortabil, si anume cel de presedinte, in urma alegerilor din vara anului trecut. Cum ii sta bine oricarui politician in campanie, a promis electoratului "pace si moderatie", asigurandu-si, totodata, compatriotii, ca Iranul va continua programul nuclear, fara a se speria de presiunile din exterior. Cu "pacea si moderatia" nu e foarte clar cum a procedat, dar in cazul programului nuclear e decis sa se tina de cuvant. Imediat dupa castigarea prezidentialelor, a anuntat, ca sa stie bine toata lumea, ca va continua negocierile cu Uniunea Europeana - fara a permite AIEA sa exagereze cu inspectiile - dar ca relatiile cu Statele Unite nu il intereseaza deloc. Ca sa mentina vie simpatia electoratului chiar si dupa stingerea binecunoscutei euforii care se manifesta cu prilejul oricaror alegeri, Ahmadinejad spune poporului ceea ce vrea sa auda. Si anume fraze antisemite, antiamericane, promusulmane. Dupa primele reactii de revolta a intregului mapamond in fata unor fraze pline de cruzime la adresa evreilor, in general, si a Israelului, in special, lumea a incetat sa mai ia in seama pompoasele sale discursuri in acelasi gen, canalizandu-si atentia doar asupra potentialului pericol nuclear pe care l-ar putea reprezenta aceasta tara. Suspectat de participarea la celebra luare de ostatici in Ambasada americana de la Teheran, organizata in 1979, Ahmadinejad a negat acuzatiile, demontand credibilitatea martorilor oculari. Decretul nuclear Liderii religiosi iranieni au emis un decret religios ce nu poate fi interpretat altfel decat o sfidare la adresa intregii comunitati internationale. Conform publicatiei The Sunday Telegraph, acesta aproba folosirea armelor nucleare impotriva inamicilor. Clericii musulmani influenti au contrazis, astfel, discursul traditional al teocratiei iraniene, potrivit caruia sharia (legea islamica) interzice folosirea armelor nucleare. Si contrazice si toate asigurarile oferite pana in prezent de potentatii Teheranului, incepand cu presedintele Mahmud Ajmadinejad, ca Iranul intentioneaza sa dezvolte tehnologie nucleara exclusiv in scopuri pasnice. Initiatorul acestei actiuni este un favorit al liderului de la Teheran, respectiv Mohsen Gharavian, discipol al ayatollahului ultraconservator Mohammad Taghi Mesbah-Yazdi, considerat clericul cel mai apropiat de presedintele Mahmud Ahmadinejad. Numit "Profesorul-crocodil", din cauza conservatorismului sau intransigent, Mesbah Yazdi se opune oricarui gen de apropiere de Occident si ar fi influentat decizia presedintelui iranian de a nu negocia in legatura cu programul nuclear al tarii. Ayatollahul Mesbah Yazdi, care a aprobat, in trecut, comiterea de atentate sinucigase impotriva "inamicilor islamului", considera ca Statele Unite doresc distrugerea Iranului si a valorilor sale. Potrivit publicatiei online Rooz, Mohsen Gharavian, profesor la o scoala religioasa din orasul Qom, a declarat "pentru prima data ca folosirea armelor nucleare nu ar fi o problema, nici conform sharia". In opinia sa, este "foarte firesc" ca Iranul sa detina bombe nucleare ca o "contramasura" impotriva altor puteri nucleare - o referire probabila la Statele Unite si Israel. "Atunci cand intreaga lume are arme nucleare este permisa folosirea acestora ca o contramasura. Asa cum spune si sharia, numai obiectivul este important", a declamat Gharavian. El nu a precizat obiectivele care ar justifica o actiune militara nucleara, dar se presupune ca orice potentiala interventie militara a Statelor Unite ar fi considerata un motiv suficient in acest sens. Noile comentarii vor fi cu siguranta considerate o incercare a clericilor religiosi duri de a pregati o justificare religioasa pentru detinerea - si "in caz de necesitate" folosirea - bombelor nucleare. Complicitate cu militiile irakiene Ambasadorul SUA in Irak, Zalmay Khalilzad, a acuzat Iranul ca antreneaza si furnizeaza arme militiilor irakiene si grupurilor extremiste care actioneaza in Irak, noteaza Rompres. Washingtonul condamna "sprijinul acordat de Teheran fortelor ostile noului Irak", a declarat Khalilzad. In opinia ministrului, in timp ce Irakul si Iranul mentin, aparent, relatii bune, autoritatile iraniene mai au si alta politica in care sustin - direct sau indirect - grupurile extremiste din Irak, antrenandu-le si inarmandu-le. De asemenea, ambasadorul american a denuntat presupusul sprijin indirect acordat de Iran unor politicieni siiti din Irak, fara a furniza, insa, vreun nume. Relevand "complexitatea jocului politic de influenta al Iranului", Zalmay Khalizad a afirmat ca "varietatea mijloacelor, aparent contradictorii, pe care le utilizeaza Teheranul intr-o strategie vasta destinata sa-i asigure superioritatea pe plan regional". NATO si Israelul fac front comun Imbunatatirea relatiilor Israelului cu NATO, pana la eventuala integrare a acestei tari in organizatie, ar putea constitui o modalitate de a raspunde amenintarii tot mai mari pe care Iranul o ridica pentru Occident, in general, si pentru Israel, in mod particular, comenteaza cotidianul The Washington Post. Ziarul atrage atentia: "Configurarea unei relatii mai bune intre Israel si NATO va impune un efort diplomatic atent si o strategie, in conditiile in care o garantie clasica de securitate necesita frontiere clare si recunoscute international, care trebuie aparate - cerinte pe care Israelul nu le indeplineste in prezent.

Pagina realizata de Ileana CORNEA