In 2003, o firma maghiara a demarat la Bucuresti o afacere de tip piramidal cu diamante. Naivii erau convinsi sa cumpere astfel de pietre pretioase, la preturi mult mai mari decat cele reale, cu promisiunea ca acestea vor fi rascumparate dupa o vreme, cu dobanzi cuprinse intre 13 si 22%. Dupa doi ani de functionare, cei care au dezvoltat aceasta inginerie de tip Caritas si Philadelphia au disparut fara urma. La ora actuala, o serie de persoane pagubite au depus plangeri si sesizari organelor competente, dar Politia si mai ales Parchetul intarzie sa declanseze urmarirea penala impotriva faptuitorilor, desi exista suficiente probe materiale care atesta vinovatia acestora. Dezvoltarea escrocheriei in Romania a avut la baza un scenariu probat mai intai in Ungaria. In continuare sunt vizate Serbia, Bulgaria, Ucraina, Rusia, Turcia, Grecia si chiar Statele Unite ale Americii - din informatiile confidentiale pe care le detinem -, pentru a se astupa, pe cat posibil, "gaurile" provocate naivilor din Ungaria si Romania. Cordonul ombilical s-a taiat la Budapesta La data de 15 iulie 2003, in Capitala Ungariei se taia cordonul ombilical al Piramidei diamantelor - filiala Romania. Printr-un contract de colaboare, Mandanta DT DIAMOND Kereskedelmi �s Szolg�ltat� Rt. imputernicea Mandatara SC DIAMOND INVESTMENT CONSULTANTA SRL sa vanda diamante in tara noastra. Apoi, la 8 august acelasi an, contractul a fost legalizat si in Romania, prin Biroul notarilor publici asociati Melania Popa si Silvana-Brandusa Trofin. In continuare, vom rezuma in cateva cuvinte in ce consta "monstruoasa coalitie". Mai intai, sereleul romanesc vindea piatra pretioasa la un pret intre 50 si 300% mai mare decat cel de referinta inscris in Lista Rappaport (nomenclator international de referinta privind pretul diamantelor), cu buna stiinta a beneficiarului. In acelasi timp, la solicitarea acestuia, se angaja printr-un contract, chipurile de valorificare, ca mai tarziu sa revanda piatra pretioasa catre terti, in scopul obtinerii unor castiguri substantiale de ambele parti. Evaziune fiscala in contract Piramida mascata sub acest simulacru de legalitate avea sa aduca cumparatorului dobanzile ce pot fi observate in facsimil, iar vanzatorului cu totul altele, prevazute la articolul 3 al contractului de colaborare, pe care il reproducem ad litteram: "Partile contractante stabilesc ca pentru activitatea sa, Mandatarei i se cuvine o remuneratie. Partea ce depaseste suma majorata ce revine clientului Mandantei, conform unui contract anexat, din vanzarea diamantelor de catre Mandatara, reprezinta suma remuneratiei". Ceva mai incolo, la articolul 5, se puneau si bazele smecheriei, care aduce a evaziune fiscala de la o posta: "Partile convin ca Mandanta sa o informeze pe Mandatara in legatura cu pretul de vanzare al fiecarui diamant vandut unui client si ca Mandanta, in contractul pe care il va incheia cu clientul ei, sa treaca numai suma majorata aprobata de Mandatara". Itele escrocheriei In traducere libera, escrocheria includea urmatoarele etape: 1. Mandatarul roman identifica cumparatorul naiv, determinandu-l sa plateasca pentru un diamant mult mai mult decat facea, promitandu-i in schimb castiguri substantiale; 2. Apoi gasea alt fraier, care sa cumpere acelasi diamant, dar cu un pret superior, promitand si acestuia un profit intre 13 si 22%, in functie de perioada contractului; 3. La cea de-a doua vanzare, in factura era mentionat pretul initial al diamantului, la care se adauga dobanda ce revenea primului cumparator, urmand ca diferenta pana la valoarea reala sa intre in buzunarul Mandatarei sub forma de bani negri. In teorie, aceeasi piatra pretioasa putea fi vanduta si rasvanduta de mai multe ori, pana cand pretul ei ajungea sa nu mai tenteze nici un cumparator cu minte la cap, indiferent cu ce castiguri ar fi fost tentat. Moment in care omul era lasat cu buza umflata, sa se impace singur cu paguba generata de naivitatea si lacomia de care daduse dovada. Promovare in presa Ca si in cazul Caritas care a zguduit Romania, mai intai s-a facut publicitate mascata in jurul sigurantei investitiei in diamante, prin intermediul unor publicatii. Din articolele de presa comandate mai ales in 2003, dar si in anul urmator, reiesea ca investitia in aceste pietre pretioase este mai sigura decat cea in valuta ori aur, iar cifrele prezentate erau edificatoare in acest sens. Fratii Robert si Liviu-Mircea Bene recunosteau ca inca nu se putea vorbi despre o piata a diamantelor in Romania, dar asta nu insemna ca nu trebuie sa se formeze, chipurile in scopul asigurarii averilor. Ba mai mult, cei doi si alte persoane interesate in afacere - pe care le vom mentiona mai tarziu -, sugerau ca ar avea stranse legaturi cu concernul anglo-african De Beers, care este raspunzator pentru 60% din productia mondiala de diamante a planetei. Si ca tentatia sa fie pe masura escrocheriei, smecherii promiteau de la bun inceput ca randamentul investitiilor in diamante va depasi nivelul dobanzilor bancare din Romania. La acest avantaj teoretic s-a adaugat necesitatea unui refugiu cautat de investitori intr-un plasament stabil, ferit de recesiuni economice sau intemperii ale istoriei. Cu alte cuvinte, aici se face vorbire despre discretia operatiunilor, ferite de ochii autoritatilor ori ai sotiilor prea bagarete. Ambalajul, mai important decat diamantul Pe langa contractul propriu-zis de vanzare-cumparare a pietrei sau a pietrelor pretioase, asa cum am mai spus, intre Mandatara SC DIAMOND INVESTMENT CONSULTANTA SRL si cumaratorul-investitor se incheia si o Conventie de valorificare a diamantelor. Aceasta cuprindea datele de identificare ale contractantilor, obiectul intelegerii, data valorificarii si drepturile comitentului (adica ale naivului client), printre care se mentiona putinta acestuia de a rezilia contractul, "fara motivatie, cu minim 15 zile inainte ca Mandatarul sa incheie contract de vanzare-cumparare cu terti, cu conditia sa-l notifice in scris pe acesta". Asa-zisul investitor ce intra in posesia pietrei pretioase n-avea nici macar voie s-o atinga, obiectul aflandu-se intr-o cutie de plastic sigilata, care i se dadea in grija impreuna cu certificatul de autentificare eliberat de unul dintre institutele gemologice recunoscute in plan international, mentionate in respectivul contract. De parca ambalajul si certificatul ar fi valorat mai mult decat diamantul in sine. De asemenea, la art. 3, lit. a) se mentiona: "In cazul in care Mandatarul valorifica diamantul Comitentului la un pret mai ridicat decat pretul minim definit (...), Comitentul accepta ca suma ce depaseste pretul minim stabilit in prezentul contract ii revine in totalitate Mandatarului, cu titlu de remuneratie pentru serviciul de valorificare descris in prezentul contract". Conform acestei prevederi si altora la care ne-am referit mai inainte, cumparatorul era tentat sa plateasca pentru piatra sau pietrele pretioase cat mai mult, astfel incat si dobanda lui sa creasca proportional. Falsuri in declaratii In urma investigatiilor am aflat de pe Internet ca, incepand cu data de 23 noiembrie 2004, firmei DT DIAMOND Kereskedelmi �s Szolg�ltat� Rt. i-a fost interzisa activitatea pe teritoriul Ungariei, deoarece aceasta intra in contradictie cu legile statului vecin si prieten. Procurorii maghiari au ajuns repede la concluzia ca ingineria este una de tip piramidal, impotriva faptuitorilor instituindu-se de urgenta procedura urmaririi penale. Lucru care nu s-a petrecut si la noi, la mai bine de doi ani si jumatate de cand filiala ungureasca a penetrat spatiul romanesc. SC DIAMOND INVESTMENT CONSULTANTA SRL a luat fiinta la 11 iunie 2003, cu doar patru zile inainte de semnarea contractului cu DT DIAMOND Kereskedelmi �s Szolg�ltat� Rt., in capitala Ungariei. La aceasta ora societatea romaneasca se afla inca in functiune, dar avand sediul radiat, iar mandatul administratorului - expirat. Cu alte cuvinte, nu este de gasit. Mai intai a functionat la Bucuresti, pe str. Braziliei nr. 16, ca apoi sa-si multe sediul la Cluj-Napoca, pe bd. 1 Decembrie 1918, nr. 21. Totul a mers prost de la bun inceput Obiectul de activitate declarat al Mandatarei a fost inscris sub urmatoarea forma: "7414 - Activitati de consultanta pentru afaceri si management" (ceea ce este complet fals), iar capitalul social subscris s-a ridicat la "fabuloasa" suma de doua milioane de lei vechi. Alte date de referinta: actionar unic - Buki Norbert Csaba; administrator - Liviu-Mircea Bene ; cifra de afaceri pe 2003 - 948 de milioane de lei vechi si profit zero (pierderile ridicandu-se in acte la 367 de milioane); cifra de afaceri pe 2004 - 4769 de milioane de lei si un profit de numai 351 de milioane de lei (pierderile ridicandu-se la peste doua miliarde de lei); numarul de salariati in ambele exercitii financiare - 2. In realitate, rulajul inregistrat de "celebra" mandatara a firmei maghiare, ajunse in colimatorul procurorilor din tara vecina, s-a ridicat la circa 1,5 - 2 milioane de euro in fiecare luna, doar ca nu toate documentele justificative au ajuns in contabilitate. Autodizolvare prin spalarea putinii Pe lista acestei escrocherii piramidale se mai afla directorul general al SC DIAMOND INVESTMENT CONSULTANTA SRL, Stefan Szabo, directorul Mihail Petrutiu si inca unul, Balazsi Istv�n, care acum sunt de negasit. Liviu-Mircea Bene, administratorul acestei firma-fantoma, mai are o societate in Sfantu Gheorghe (str. Sporturilor nr. 9), intr-un apartament de bloc de la etajul 2, daca nu cumva a disparut si de acolo. La jumatatea anului trecut, DIAMOND INVESTMENT a ajuns in incapacitate de plata, cum era si de asteptat, si a demarat operatiunile de retragere de pe piata prin autodizolvare. Adica, de spalare a putinii, in termeni autohtoni. Dar ca fraieritii care-si cereau banii inapoi - chiar si fara nici un profit - sa nu faca scandal, adresandu-se organelor de urmarire penala, a intretinut o corespondenta frecventa cu ei, promitandu-le marea cu sarea. Acest demers a fost realizat prin intermediul adresei electronice sorin@kn.ro si info@diamondinvest.ro. Contestatarii au primit chiar termene de rascumparare a banilor, de circa cinci saptamani, dar in nici un caz n-au vazut vreun cent ori vreun leu inapoi. De asta s-au si adresat in cele din urma Politiei si Parchetului, sperand sa li se faca dreptate. De ce dorm organele? In Romania, cel mai de seama tartor al SC DIAMOND INVESTMENT CONSULTANTA SRL, si anume Robert Bene, se declara reprezentant oficial al Bursei Mondiale a Diamantelor in Romania, confectionandu-si si o carte de vizita in acest sens, care impresiona cumparatorul-investitor. El se mai dadea si drept distribuitor autorizat de diamante din Antwert (Belgia), pe piata romaneasca. La ora actuala, un numar impresionant de pacaliti au ramas cu buza umflata si cu cate un diamant sau mai multe, cumparat(e) la preturi de cateva ori mai mari decat valoarea reala. Respectivii provin din Bucuresti, Miercurea-Ciuc, Odorheiu-Secuiesc, Cluj-Napoca, Constanta si comuna Cosmeni din judetul Harghita. Aici ar mai fi de mentionat faptul ca escrocheria diamantelor pe pamant romanesc n-a fost reclamata nici macar de un sfert dintre cei pacaliti, din motive pe care cititorul le poate intui. Dar ingrijorator este cu totul altceva. Desi au fost sesizate de cateva luni, organele de cercetare penala intarzie in mod nejustificat declansarea operatiunilor specifice de trimitere in Justitie a celor vinovati. Exact la fel cum s-a intamplat si in cazul Caritas, a carui rezolvare a dezamagit o tara intreaga.

Dan COSTE