Controversatul om de afaceri american, de origine cubaneza, John Perez, presedintele CROSS LANDER USA - societate care a cumparat in 2003 pachetul majoritar de actiuni de la ARO Campulung - a acordat ziarului ZIUA un interviu in exclusivitate. Urmarit penal de Parchetul General pentru o serie de fraude comise dupa privatizarea uzinei ARO, Perez acuza din Statele Unite faptul ca productia de automobile nu a putut demara la Campulung din cauza piedicilor care i s-au pus in permanenta de catre un grup de interese care dorea sa puna mana pe uzina prin orice mijloace. Perez ii arata ca facand parte din respectivul grup pe fostul director al SRI, Virgil Magureanu, pe actualul presedinte al Senatului Nicolae Vacaroiu si pe ex-senatorul de Arges Nicolescu. Patronul de la ARO da in vileag o serie de negocieri purtate cu membrii grupului, in vederea salvarii afacerii sale si evitarea falimentului uzinei si anunta ca va da Statul Roman in judecata, dupa modelul americanilor de la Noble Ventures, pentru a solicita daune de 22 de milioane de dolari. Publicam in continuare interviul acordat de John Perez. (Luca ILIESCU) Privatizarea fabricii de automobile ARO a fost un subiect frecvent abordat de presa, cu dumneavoastra in postura de tinta a numeroase acuzatii de frauda. Am cumparat in 2003 acest giuvaer al industriei Romaniei, dar cand am cumparat-o era departe de a fi un giuvaer. Ne-am asumat o datorie de 12 milioane de dolari, muncitorii nu erau platiti de mai bine de un an, echipamentul era vechi, inoperabil sau aproape inoperabil. Calitatea automobilului era printre cele mai proaste din lume. Apoi, nu puteam sa vindem acest automobil pe nici o alta piata in afara de cea braziliana. Dupa ce am stat acolo 90 de zile, am aflat ca aveau contracte incheiate cu o companie din Polonia si o alta din Cehia prin intermediul unor terte companii, una dintre acestea fiind IATSA din Pitesti, al carei proprietar era senatorul de Arges, Nicolescu. Dar contractele au fost o pierdere pentru ARO. Iar aceste contracte nu au fost incluse in documentatia prezentata pentru privatizare, in baza careia am decis sa cumparam fabrica. Personal m-am intalnit de cateva ori cu senatorul Nicolescu la biroul dumnealui de la Bucuresti sau la IATSA. M-am intalnit de asemenea si cu senatorul Nicolae Vacaroiu. Amandoi mi-au spus ca ne vor ajuta, nu cu bani sau altceva, pur si simplu ne vor ajuta. Ei cunosteau starea uzinei ARO si mai stiau ca singura solutie pentru ea era implicarea Cross Lander. La momentul cand discutam cu ei cred ca Vacaroiu era presedintele Senatului. Ei ne-au spus ca ne sprijina si apoi si conducerea ARO, prin Iustin Preoteasa, ne-a asigurat de tot sprijinul posibil pentru a face ca uzina sa fie un succes. Vacaroiu a promis ca ne ajuta Cum ati ajuns in contact cu senatorii Vacaroiu si Nicolescu? Ei v-au sunat sau dumneavoastra i-ati gasit pe ei? Eu sunt din Statele Unite. Preoteasa avea legaturi stranse cu senatorul Nicolescu si Nicolescu la randul lui cu senatorul Vacaroiu si astfel s-a realizat conexiunea. Inainte de a lua decizia privatizarii, m-am intalnit cu senatorul Vacaroiu in biroul sau din Bucuresti si cu senatorul Nicolescu in biroul acestuia. Cei doi m-au invitat la cina, in Pitesti, intr-o crama - nu stiu, spuneau ca le apartine. De asemenea, m-au invitat la birourile de la IATSA si ne-au asigurat de tot sprijinul lor, au spus ca IATSA facea multe lucrari de service pentru ARO in toata tara, ca au cumparat multe piese de la ARO si ca ar fi un liant bun pentru noi. Preoteasa a spus ca ne va acorda tot sprijinul de care avem nevoie pentru a reusi in demersul nostru. Pe baza acestei promisiuni am luat decizia de a cumpara uzina. In ce consta sprijinul pe care vi l-au promis? Sprijinul pe care ni l-ar fi acordat prin IATSA era ca ei urmau sa cumpere piese de schimb, lucru care ne-ar fi ajutat pana cand am fi fost capabili sa construim un nou vehicul, pentru a-l vinde in SUA. Ne-au mai spus, de asemenea, ca ne vor da anumite comenzi emise de ministere din Romania (de pilda pentru vehicule militare), lucru care ne-ar fi ajutat pentru ca stiam ca ne-ar fi luat circa un an si jumatate sa realizam o masina noua si sa o omologam. Dumneavoastra ati negociat cu AVAS? Eu impreuna cu membrii conducerii si cu avocatul nostru din Statele Unite. Am trimis o scrisoare de intentie, privatizarea a fost facuta public, iar apoi a trebuit sa facem un depozit de 300.000 de dolari ca suma pentru participarea la licitatie. Am facut asta si nimeni nu a mai participat la licitatie. Apoi am inceput negocierile cu APAPS, mai precis cu o echipa de sase oameni condusi de doi sau trei vicepresedinti de la APAPS. Ovidiu Musetescu nu a fost niciodata implicat. L-am vazut pe Musetescu de doua ori in viata mea. Prima data cand am castigat licitatia, timp de cinci minute, a doua oara in ziua cand am semnat acordul in birou la Guvern. 2000 de euro pierderi la fiecare masina Cand au inceput sa apara necazurile? Totul a inceput sa mearga prost din ziua in care am semnat acordul cu APAPS. Am inceput sa fim atacati de presa in legatura cu privatizarea ARO. Am aflat imediat ca atacurile veneau de la o persoana din partea locului, care fusese directorul ARO in 1994, un anume Mihai Ciobanu, iar o companie americana, SMD, il sustinea pe acesta sa ne atace. SMD era dirijata de un individ pe nume Jack Trotman care a fost implicat intre 1994 si 1998 in compania East European Import, in care am avut investitii. In 1998, a trebuit sa inchidem acea companie. Impreuna cu alti investitori, am pierdut peste 17 milioane de dolari din cauza acestui Trotman. In SUA a trebuit sa incepem un proces impotriva SMD si am aflat ca statul Alabama, in decembrie 2003, unde era inregistrata compania, a emis un ordin de incetare a activitatii catre SMD pentru frauda, dar ei au continuat sa functioneze, s-au mutat din Alabama in alte state. Am castigat procesul, dar deja cheltuiseram 200.000 de dolari pentru formalitati legale. Care era scopul atacurilor? Voiau sa ne ia uzina. In acelasi timp, am mers la ARO, am incercat sa o organizam, am adus oameni din SUA, am inceput sa facem investitii, sa platim salariile. Si asa am gasit schelete ascunse in dulap. Aceste schelete erau de fapt contractele incheiate intre ARO, prin intermediul IATSA, cu tari ca Polonia, Cehia si Franta. Nu am vazut niciunul din aceste contracte inainte de privatizare, erau foarte bine ascunse. In final, un membru al conducerii inferioare a ARO mi-a spus intr-o seara ca trebuie sa ma uit in anumite locuri ca sa gasim acele contracte. Chiar si directorul general, Iustin Preoteasa, tinea contractele ascunse. Am gasit contractele si am constatat ca pentru fiecare vehicul, pentru fiecare piesa, vanduta prin IATSA, ARO pierdea bani. De exemplu, pentru fiecare masina trimisa in Polonia pierdeam 2000 euro. Cine anume il ajuta in Romania pe Trotman sa va ia fabrica? Va pot spune cum am aflat. In octombrie 2005, presedintele consiliului de administratie, domnul Baez, a venit in Romania impreuna cu avocatul nostru, J. Copeland, pentru a vorbi cu domnul Lunganu de la AVAS despre gasirea unei solutii pentru probleme cu care se confrunta compania noastra. Baez s-a intalnit la AVAS cu Lunganu, pe care l-a intrebat foarte frumos cum putem rezolva problemele care ne impiedicau sa construim masini. Lunganu i-a raspuns ca exista un grup de romani care au banii si locatiile pentru a rezolva problemele si ne pot livra vehicule in SUA. Baez i-a relatat ca grupul Ciobanu ceruse falimentul ARO, aveam probleme cu Consiliul Concurentei pentru ca AVAS nu obtinuse acordul pentru stergerea unor datorii (care era obligatie contractuala a Statului Roman). Lunganu ne-a spus ca acest grup ne va rezolva toate problemele in maxim o saptamana, a luat telefonul mobil si l-a sunat pe Virgil Magureanu, aranjand o intalnire pentru a doua zi. Baez m-a sunat din Romania si mi-a spus cele intamplate. Atunci am inteles clar de unde ni se trageau toate. A doua zi, Baez si Copeland s-au intalnit cu Virgil Magureanu, cu Vlad Soare - care s-a prezentat ca fostul vicepresedinte al Bancii Nationale si domnul Ciobanu. In ce au constat negocierile cu acest grup? Propunerea a fost sa incheiem un contract de novatie, noi urmand sa le oferim pe tava uzina, iar ei urmand sa construiasca masini pentru SUA prin contract. Practic, in schimbul uzinei primeam un contract de vanzare a autovehiculelor ARO in Statele Unite. Cross Lander platea vehiculele, iar uzina trebuia sa o dam pe gratis. Chiar daca eu nu am fost de acord, am acceptat sa semnam un acord de principiu prin care acceptam propunerea lor cu conditia ca, in termen de 15 zile, ei sa ne prezinte garantii financiare ca sunt capabili sa construiasca masini pentru a le vinde pe piata americana. Magureanu nu a vrut sa cumparam ARO Domnii Magureanu si Soare nu sunt cunoscuti drept constructori de masini, cine se afla in spatele lor? Chiar ei ne-au spus ca era un grup de romani puternici si un cetatean israelian cu multa experienta. Tot ce doream noi la acea data era ca ei sa ne arate ca aveau banii si expertiza necesara pentru a conduce fabrica. Desigur, am semnat acordul, dar ei nu ne-au dat nici o hartie, nimic. In legatura cu domnii Magureanu si Ciobanu stiu sigur ca au legatura si cu un grup rus, o companie ruseasca - numele companiei este Derways - care cumpara sasiuri de la noi cu 1800 de euro, mai putin decat costau. Aceea e una din companiile care m-a atacat, dupa ce incheiaseram contractul, iar eu m-am intalnit cu unii din directorii acesteia si stiu cu siguranta ca respectivii au avut intalniri cu domnul Ciobanu. Aceasta s-a intamplat anul trecut. Totul este foarte clar pentru noi acum. Ne-au trebuit doi ani pentru a intelege ce se intampla cu noi. Este foarte clar pentru noi acum ca cei doi senatori, domnul Ciobanu si domnul Magureanu, nu doreau ca noi sa cumparam uzina. Ar fi vrut sa o cumparam in conditiile in care faceam ceea ce doreau ei. Atata timp cat le permiteam sa fure de la uzina, atat timp cat senatorilor li se dadea voie sa cumpere piese la pret mai mic, atat timp cat permiteam toate acestea, totul era bine. Sunteti acuzat de ani de zile ca nu v-ati indeplinit obligatiile contractuale post-privatizare. De ce nu v-ati onorat angajamentele? Am pierdut 4 milioane de dolari in primul an. Pentru anul trecut nu avem o cifra exacta, dar ne asteptam la o pierdere de 5 milioane de dolari. Cand am decis inchiderea uzinei acum, in noiembrie, mai aveam restante de plata catre angajati de circa trei luni in comparatie cu circa 15 luni restanta la momentul la care am preluat fabrica. De exemplu, uzina inregistra un consum imens de curent electric. Intr-o noapte am oprit curentul si ne-am dat seama ca jumatate din orasul Campulung era conectat la reteaua electrica a uzinei ARO. Au venit toti sa se planga ca le-am oprit curentul. Cu ocazia asta, mi-am facut alti dusmani in oras. Domnul Preoteasa detinea controlul deplin asupra uzinei. Cand am cumparat uzina, pretul actiunilor a fost de 150.000 de dolari. Dar a trebuit sa ne asumam si datoria de 12 milioane de dolari pe care o avea uzina si ne-am angajat pentru investitii de 15 milioane de dolari pentru urmatorii cinci ani. Era vorba de o investitie totala de 27.150.000 de dolari, pe cinci ani. Acesta a fost angajamentul pe care ni l-am luat. Iar Guvernul Romaniei sau AVAS - APAPS urma sa stearga o datorie catre stat care fusese acumulata ani la rand, de peste 47 milioane de dolari, cu aprobarea Consiliului Concurentei. Noi trebuia sa platim furnizorii, bancile, din resursele companiei. In primul an trebuia sa facem o investitie de 4,4 milioane de dolari, iar noi am investit 6.2 milioane. In al doilea an trebuia sa investim 2,6 milioane si am investit 3,4 milioane. Deci noi am depasit valorile stabilite in contract. Singurul lucru pe care nu l-am facut - separat de celelalte - e o investitie pentru protectia mediului de 600.000 de dolari. Vi s-a deschis un dosar penal la Parchetul General pentru o serie de fraude economice, mai precis pentru ca ati fi vandut ilegal bunuri ale companiei pentru a va achita transele contractuale, in special sectia de matrite, care era interzisa la vanzare prin contract! Banii despre am vorbit, cei 6,2 milioane si 3,4 milioane de dolari, au fost transferati din Statele Unite, din banca noastra din SUA catre ARO. Punct. Da, mi s-au adus acuzatii, hai sa vorbim despre sectia de matrite, principala acuzatie. Sectia de matrite nu avea nimic de a face cu constructia de masini. Pe acest considerent am decis sa vindem sectia. In primul rand, am cerut permisiunea APAPS sa vindem sectia, cautati comunicatul APAPS in legatura cu acest subiect. Ati avut document semnat de presedintele APAPS Ovidiu Musetescu? Da, il avem. Sectia de matrite a fost vanduta pentru aproape 5 milioane de dolari, cu o plata initiala de 2,7 milioane, suma ce a fost depusa la banca. Pentru ce? Pentru a plati salariile pe care Guvernul nu le platise timp de un an si jumatate. Despre piesele de schimb vandute pot sa va spun ca aveam la ARO stocuri pentru circa 800 de vehicule, care erau inregistrate la un pret atat de ridicat incat nu puteau fi vandute nimanui, nicaieri. Nu am vandut nici un echipament la fier vechi. Aveam o gramada de fiare vechi in curte, aveam bucati de metal care stateau acolo de ani si ani. Pe acestea le-am vandut, ca sa curatam locul. In repetate randuri ati promis ca veti demara productia de autovehicule, ce anume v-a impiedicat sa o faceti? Am semnat un contract cu Compania Ford Motor, pentru motoare, transmisii si alte lucruri pentru ca aceste vehicule sa intre pe piata americana. A trebuit sa construim masina, apoi sa o ducem in SUA, sa ii facem toate testele acolo - testul de ciocnire, EPA, testele de rezistenta, o multime de alte teste - si am avut nevoie de aprobarea Guvernului SUA pentru a putea vinde masini acolo pentru o vreme, fara airbag-uri, pentru ca trebuia sa ne apucam de munca sa punem muncitorii la treaba, iar pentru airbag era nevoie de trei ani. Motoarele au ajuns in Romania si cineva, despre care nu stiam la vremea aceea cine era, le-a oprit in vama. Sunt acolo si in ziua de azi. A fost oprita ajungerea la ARO si se voia ca noi sa platim 270.000 de dolari pentru a permite acestor motoare sa ajunga la ARO si sa inceapa constructia de masini. Ne-au impiedicat pe toate caile. A fost inceputa si o procedura de faliment. De catre cine? AVAS? Nu, de un grup de fosti muncitori, condusi de acelasi Ciobanu. Pana acum am cheltuit 200.000 de dolari cu avocati si consilieri, pentru a face un plan de reorganizare. De fiecare data cand mergem in Justitie, judecatorul hotaraste impotriva noastra, fara macar a lua in considerare punctul nostru de vedere. Simteam ca era cineva in spatele acestor fapte, dar nu stiam cine. Acum stim ca este vorba de domnul Magureanu. Ne-au impiedicat peste tot, chiar si avocatul nostru in Romania, George Serban, ne-a spus ca nu ii vom invinge niciodata pe acesti oameni. Romania a incalcat contractul Care este situatia actuala a investitiilor dvs. de la ARO? Mai sunteti proprietarul uzinei? Suntem in continuare proprietari. Am angajat un avocat pe care l-am mandatat sa negocieze cu AVAS pana pe 18 februarie 2006, pentru a ne recupera investitia sau daca nu, ne vom adresa Justitiei internationale. Avem peste 22 de milioane de dolari investiti in acest proiect. Stiu ca oamenii s-au indoit, dar instanta va vedea negru pe alb investitiile pe care le-am facut. Vor vedea in primul rand ca Romania a incalcat contractul. Avem toate documentele in legatura cu tratamentul pe care l-am primit in Romania, intimidarile si tot ce s-a intamplat. In momentul de fata, am oprit orice afacere in Romania. Ati primit vreodata o oferta pentru a plati vreo asistenta de lobby sau alte tipuri de avantaje pentru functionari ai serviciilor secrete, politicieni sau alti reprezentanti ai statului, in schimbul derularii fara probleme a afacerii dvs? Am primit o oferta din partea domnului Ciobanu vara trecuta, cand am fost in Romania. Oferta era ca noi sa ii platim 80.000 de dolari pe an, iar problemele sa dispara. Am spus nu, iar apoi am primit chiar si amenintari personale si chiar a trebuit sa informez Ambasada Americana de la Bucuresti despre amenintarile la adresa mea, a familiei mele. Acum doua saptamani am primit un e-mail din Romania, i-am dat de urma prin anumite surse. Provenea de la casa domnului Ciobanu. Prin e-mail erau anuntati toti furnizorii nostri ca iesisem din afaceri si ca eram faliti. Acesta este unul dintre atacurile de care am avut parte. Dar furnizorii nostri sunt alaturi de noi. Ne uimeste faptul ca guvernul SUA a crezut in proiectul nostru si in angajatii de la ARO mai mult decat Guvernul Roman. Guvernul SUA a aprobat o concesie pentru airbag-uri pe trei ani, pentru a permite companiei noastre sa mentina fabrica deschisa si sa construiasca vehicule, in timp ce noi introduceam airbag-urile. Aceasta este cea mai mare concesie facuta vreodata unui producator strain pentru elemente de siguranta. Cred ca acest lucru spune tot in privinta lipsei de sprijin din partea Guvernului Roman, referitor la acest proiect. Americani, feriti-va de Romania!