Personalitatea si opera profesorului Gabriel Tepelea, membru de onoare al Academiei Romane, au fost omagiate de comunitatea academica in cadrul unei sesiuni stiintifice organizate cu prilejul implinirii varstei de 90 de ani. In cuvantul de deschidere, acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane a facut un portret al profesorului Gabriel Tepelea, carturar cu numerose contributii in istoria scrisului romanesc. Dupa absolvirea cursurilor universitare la Facultatea de Litere si Filosofie, Sectia Filologie Romanica din Cluj si-a continuat specializarea in Franta, luandu-si doctoratul in 1947. Si-a inceput cariera universitara la Timisoara si apoi la Institutul Pedagogic din Pitesti, unde a fost si decan al Facultatii de Filologie. Scriitor, eseist, memorialist, Gabriel Tepelea a publicat numeroase articole si carti dintre care amintim "Plugarii condeieri din Banat", "Problema omului in societatea romaneasca", "insemnari de taina". Ii mai datoram foarte multe studii si lucrari despre istoria limbii si literaturii romane din secolele IV-VI-XIX. A fost ales membru de onoare al Academiei Romane in anul 1993. Dupa evocarea acad. Marius Sala despre felul in care l-a cunoscut pe G. Tepelea, au urmat comunicarile sustinute Gh. Mihaila - Studiile despre cultura veche ale profesorului Gabriel Tepelea , dr. Ecaterina Mihaila - Gabriel Tepelea scriitorul, prof. Cornel Ungureanu - Gabriel Tepelea si geografia literara si prof. Virgil Petrescu - Completari bibliografice; conf. Gabriel Parvan - Raporturi si interferente culturale franco-romane in studiile lui Gabriel Tepelea. Impreuna au configurat aria preocuparilor sale stiintifice, profilul sau intelectual si moral de cercetator atent, dar si de profesor care a ramas in amintirea fostilor studenti ca pilda de seriozitate, exigenta si daruire. Drumul strabatut pana la aceasta varsta patriarhala a fost unul al biruintei atator si atator vitregii, reusind sa converteasca, nu o data, suferinta in creatie. Amintindu-le, acad. Gh. Mihaila a subliniat ca G. Tepelea s-a orientat spre acele teme, care erau mai ferite de impactul ideologiei totalitare, a comentat, intre altele, lucrarile in "Pentru o noua istorie a literaturii si culturii romane vechi" si "Interpretari si restituiri". A considerat ca rostul vietii sale este scrisul, literatura si recunostea: "Ceea am realizat se numeste de fapt conservare, nu realizare: am reusit, in linii mari, sa raman fidel originii mele taranesti, formatiei mele, tributara intelepciunii populare si gandirii franceze, am incercat sa raman eu insumi..." Si a izbandit. Ramane o anumita nostalgie ca un "dar", ca, desi cartile l-au consacrat, nu a reusit sa se dedice romanelor, nuvelelor si pieselor de teatru pe care ar fi dorit sa le scrie. Desprindem de aici o lectie de viata. Da, "bietul om este sub vremuri", cum spus-a cronicarul, dar prin creatie, el se poate ridica deasupra lor. In incheiere, distinsul sarbatorit a marturisit: "E pentru mine un moment de gratitudine fata de pronia cereasca ce m-a ajutat sa navighez prin apele involburate ale destinului: razboiul pe ambele fronturi, inchisoarea, reinsertia sociala pornind de la treapta cea mai de jos, aceea de muncitor necalificat, apropierea treptata de invatamant, dreptul la semnatura, naveta de 19 ani, cu toate caracteristicile unei existente fracturate. Nu amintesc aceste incercari pentru a-mi crea o anumita aura, ci ca un memento de incheiere al unei smerite rugi rostite in fiecare dimineata". Din toate am inteles ca demnitatea este o repetata incercare de a cauta lumina nu unde ai dori-o, ci acolo pe unde te poarta istoria. Profesorul Gabriel Tepelea a aflat-o spre a darui-o cu generozitate si semenilor. Va multumim, Domnule Gabriel Tepelea. La multi ani!