Adrian SEVERIN 

Sub acoperirea luptei impotriva coruptiei, in Romania se desfasoara o dubla actiune strategica: lichidarea capitalului autohton si compromiterea elitei politice romanesti. Spre atingerea acestor obiective isi dau mana demnitari publici vanduti si nevolnici, cu formatori de opinie cumparati si veleitari. Ma opun oligarhiei ca mod de conducere a statului, discrepantelor exagerate de avere, excluderii sociale si trecerii banului public, prin abuz de putere politica, in buzunare private. Problema nu este daca aceste fenomene suparatoare trebuie combatute ci prin ce mijloace se lupta impotriva lor. Alegerea mijloacelor nu este indiferenta. In functie de aceasta se poate ajunge ca bolnavul operat sa-si petreaca tot restul vietii intr-un scaun cu rotile sau, dimpotriva, sa devina campion olimpic. Aruncarea copilului din covata odata cu apa murdara il poate schilodi. Nu vreau ca romanii sa fie doar niste schilozi curati intr-o Europa a elitelor performante. Daca unele grupuri de interese transnationale ar putea vedea in asta un avantaj, pentru o ordine mondiala sanatoasa nu ar fi decat un handicap in plus. Parcurgerea rapida a etapei acumularii primitive de capital de catre o Romanie in tranzitie a condus inevitabil la concentrari de avere pe cai nu tocmai morale. Centrele de putere economica astfel formate s-au autoizolat de interesul social si incearca sa isi impuna agenda proprie controland factorul politic. Cum pot fi neutralizati acesti oligarhi si cine sa o faca? Numai pentru complexati sau pentru idealisti solutia sta in trimiterea oligarhilor cu bucata la puscarie si in renationalizarea averilor lor presupus furate. Statul fie va irosi aceste averi fie le va vinde pe nimic capitalistilor "cinstiti" de aiurea, scapati de concurenta capitalului local. Ceea ce se impune este reintegrarea sociala a marelui capital oligarhic autohton prin negocierea cu acesta a unui pact fixand regulile jocului in viitor si restabilind legatura materiala echitabila intre oligarhi si restul societatii prin plata impozitului si stimularea asocierii lor la finantarea directa a serviciilor de interes public. In acelasi timp, oligarhia poate fi convertita la democratie iar decalajele sociale pot fi reduse prin inmultirea celor care se imbogatesc iar nu prin saracirea celor care s-au imbogatit. Numai cei care refuza sa intre in acest nou contract social ar urma sa ia drumul penitenciarului. Cine sa impuna, insa, un asemenea contract? Ambasadorii SUA, UK sau UE? Romania risca sa devina astfel un protectorat! O clasa politica paupera, selectionata pentru demnitati publice dupa criteriul ineficientei in afacerile private, decredibilizata si lipsita de respectul cetetenilor, neprotejata prin imunitati constitutionale si expusa hartuirii politice aplicate inclusiv cu instrumentele unei justitii controlate ori abuzive? Exclus! Cine sta in apartament "la bloc", isi intretine familia cu greu, poate fi umilit public de orice jurnalist si perchezitionat oricand de orice politist, nu are cum se lua de piept cu oligarhii. Mai degraba se lasa mituit de ei. Intr-o noua incercare de a rupe legatura dintre popor si conducatori, activistii asa-zisei societati civile care cu totul nu umple un autobuz, au pus in discutie votul Senatului impotriva transformarii PNA in DNA. Cetateni fara cunostinte juridice sunt impinsi la revolta impotriva Parlamentului care nu accepta guvernarea prin ordonante, ca si instabilitatea si capriciile normative ale executivului, cu minciuna ca fara DNA parlamentarii nu vor mai fi trasi la raspundere. Se mai acrediteaza ideea ca politica ar fi calea imbogatirii (desigur, fara munca) in Romania. in realitate, pe lista celor mai bogati romani politicienii ocupa doar cateva locuri. Cati sunt dispusi sa saraceasca in schimbul "privilegiului" de a purta grija altora? Dintre parlamentari doar cateva procente dispun de averi suspecte. Oricum, imunitatile nu sunt conferite in interesul parlamentarilor ci al alegatorilor care astfel sunt aparati impotriva pericolului ca mandatarii lor sa ii reprezinte ezitant si ineficient, aflandu-se sub teroarea nevoilor existentiale ori a hartuirii politice. Chiar si fara DNA parlamentarii raspund pentru eventualele lor nelegiuri. Cei care ii ancheteaza sunt insa nu niste procurori ambitiosi si avizi de promovare, numiti de un ministru partizan, ci magistrati ai inaltei Curti de Justitie cu experienta profesionala pe care, inainte de pensie si dupa o viata de agoniseli ii preocupa mai putin presiunile Guvernului cat numele lasat mostenire. Cand un demnitar public este tratat fara respect este injosit alegatorul sau. Abuzurile comise impotriva unui parlamentar sunt abuzuri impotriva electoratului. Ca unii demnitari trag spuza pe turta lor, este adevarat si condamnabil. Nu se poate schimba, insa, aritmetica pentru ca unii ospatari fura cand aduna la nota de plata. "Numai conducatorul sarac este bun. Cel bogat este corupt intrucat orice avere este hotie. Doar prin politica se face avere furand." Iata sentinte rostite azi pretutindeni; teze demne de cea mai mizerabila utopie stangista. Pe acest drum, "scapati" de elita politica proprie, romanii se intorc la dictatura in saracie, lasandu-si tara la discretia strainatatii. Cei care ii bat pe pastorii poporului roman vor sa rispeasca turma in bidonvilurile Europei. Ei nu trebuie sa reuseasca!