Sorin ROSCA STANESCU 

Din perspectiva situatiei in care se afla Partidul Romania Mare, scenariul de astazi nu difera prea mult de cel din perioada premergatoare anului 2000. In timp ce principalii jucatori pe scena politica isi diminueaza credibilitatea, potentialul PRM creste pe toate fronturile. Din nimic. Pur si simplu pentru ca ceilalti se afla intr-o stare de fibrilatie. Alianta DA, prin chiar actul de guvernare a carui eficienta ridica serioase semne de intrebare si creeaza nemultumiri legitime si PSD, care nu reuseste inca sa-si depaseasca statutul de "invingator-invins" si de partid vinovat, timp de patru ani, de escaladarea coruptiei. Cat priveste UDMR, acesta incepe sa para obosit dupa ce s-a aflat prea multi ani la putere si este realmente macinat de dispute interne extrem de periculoase. Atata timp cat nu exista nici o supapa care sa permita o hemoragie controlata a nemultumirilor. Iar Partidul Conservator este in stare de panica, pentru ca nu exista nici o garantie ca, in cazul unor eventuale alegeri anticipate sau chiar in 2008, va atinge pragul electoral. Si, in plus, se afla sub presiune penala. In starea de teribila agitatie care a cuprins clasa politica romaneasca, PRM, nehartuit penal si neerodat la putere, joaca rolul de pescuitor in ape tulburi. Sa ne amintim de ceea ce se intampla in 1998-1999. Cand PDSR nu reusise sa-si refaca imaginea electorala dupa guvernarea precedenta iar CDR, la putere, inregistra o prabusire vertiginoasa a credibilitatii. Si atunci PRM acumula puncte din voturile negative pe care le primeau ceilalti. Ce se poate intampla in acest ciclu electoral si la capatul lui? Desi nimeni din PSD nu pune degetul pe rana, sunt, cu certitudine, destui analisti si strategi ai acestui partid care regreta ca in 2004 nu a fost perfectata o alianta electorala cu PRM. Care ar fi condus la o victorie zdrobitoare a partidului condus atunci de Adrian Nastase. Si, probabil, la o cu totul alta formula prezidentiala. O explicatie a existat. Desi incercase sa o "carmeasca", travestindu-se in partid de dreapta, ponderat nationalist si pro-occidental, PRM nu a reusit sa convinga atunci opinia publica asupra bunelor sale intentii. Schimbarea la fata venea prea tarziu. Convins ca va castiga la un scor mai bun alegerile legislative din 2004, precum si pe cele prezidentiale, PSD a decis sa mearga in alianta doar cu umanistii. Riscul ca mesajul sau pro-occidental sa fie diminuat printr-o alianta cu PRM a fost apreciat a fi prea mare. Iar costul aliantei putea fi exagerat, atata timp cat, cu certitudine, Corneliu Vadim Tudor ar fi insistat sa fie el candidatul prezidential al posibilei coalitii. A fost un calcul cu totul si cu totul gresit care astazi ar trebui sanctionat? Greu de spus. Mai ales atata timp cat schimbarea de ultima ora a tandemului Aliantei putea sa aiba la fel de bine si un final dezastruos. In aroganta sa, PSD nu a acceptat o cuantificare corecta a marelui potential electoral pe care il dobandea Alianta prin desemnarea lui Traian Basescu ca prezidentiabil. Si nici deficitul pe care il inregistra ca urmare a concubinajului cu UDMR. O analiza atenta a ceea ce s-a intamplat in 2000 si apoi in 2004, cu plasarea PRM in epicentrul rationamentelor, ne poate ajuta sa intelegem de ce astazi acest partid este din nou in ascensiune. Si sa intuim scenariile din viitorul apropiat pe care le pot pune in aplicare liderii partidelor. Tot ce pierde PSD prin - inca - lipsa de decizie a acestui partid, in sensul recuperarii acelui electorat volatil care l-a parasit in 2004, "pluteste" catre PRM. De asemenea, tot ceea ce pierde Alianta DA are tendinta, dupa o perioada fireasca de oscilare, de nehotarare, sa o ia in aceeasi directie. Rationamentul acestei parti semnificative a electoratului - acea Romanie tacuta dar decisiva in alegeri la care m-am referit de atatea ori - este simplu. Iar modelul de gandire se repeta. Daca PSD a creat insatisfactie la nivelul populatiei in perioada cat s-a aflat la guvernare, fiindca solutiile sociale au fost lasate intr-un plan secund si daca Alianta DA creeaza din nou insatisfactie si insecuritate pentru cetatean, din acelasi motiv, atunci nu mai este posibila decat a treia cale. Pana una alta, singurul partid eligibil, cu adevarat competitiv cu celelate doua blocuri politice, este PRM. Ce urmeaza? Fie PSD si Alianta continua sa se ciomageasca reciproc in acelasi stil, in speranta ca, totusi, in 2008 cea mai mare parte a electoratului se va feri sa voteze cu PRM, fie strategii celor doua formatiuni vor incerca noi combinatii. Spre care poate ne si indreptam. Daca citim cu atentie miscarile PD de acaparare pe sub masa a reprezentantilor altor partide. Sau ale liberalilor, in cautare de noi solutii dupa esuarea "experimentului Cluj", realizat ca laborator pentru testarea unei ratate fuziuni. Sau daca citim printre randuri jocul parlamentar al opozitiei. Care, din cand in cand, ii antreneaza si pe reprezentantii UDMR, PC sau chiar partial ai liberalilor. Nu este exclus ca adevarata lovitura politica sa o dea, totusi, acea forta care va fi dispusa sa riste aducerea PRM la putere. Iar cheia poate fi chiar Vadim. O tema asupra careia voi reveni.