Sorin Rosca STANESCU 

Iata o intrebare care nu-mi apartine. Ea este generata de o afirmatie interesanta a unui fruntas PD, senatorul Radu Berceanu, si care ar fi putut foarte bine sa fie, in editia de ieri a ziarului, titlul mare al primei pagini. Ni s-a parut insa mai amuzant si, in orice caz, mai putin riscant sa titram "Ziua rechinului". Dar intrebarea este de mare actualitate. A fost sau nu un puci la Senat, atunci cand a fost respinsa ordonanta de urgenta a Guvernului, care transforma PNA in DNA, punand institutia sub umbrela Parchetului si conferindu-i puterea de a-i investiga pe parlamentari. Iar daca raspunsul este afirmativ, cine sunt, in definitiv, autorii? Reprezentantii opozitiei sau ai puterii, care a mizat pe o asemenea intorsatura a lucrurilor? Sau si unii si altii? Eu creditez acest ultim tip de raspuns. Si mai adaug ca, indiferent de ceea ce a decis Senatul joi, morisca pusa in miscare de procurori se va misca la fel inca mult timp. Pentru ca, daca a fost un puci, exista si un contrapuci care va fi, cu certitudine, initiat si condus de catre tandemul Basescu-Macovei. Atunci cand in Camera superioara a Parlamentului, acolo unde majoritatea, detinuta de Coalitie, este literalmente pe muchie de cutit, se supune la vot o lege de asemenea importanta cum este cea a Departamentului National Anticoruptie, este la mintea cocosului ca este obligatorie o mare mobilizare a fortelor. Ceea ce inseamna ca liderii Coalitiei ar trebui sa se puna de acord, pentru a sustine energic votarea legii. Cum? Facand in asa fel incat nici un senator sa nu primeasca alte insarcinari. Sa nu lipseasca. In al doilea rand, de obicei in asemenea situatii se face o trecere in revista a vulnerabilitatilor. Cine sunt cei care, dintr-un motiv sau altul, ar vota contra? Si de ce? Urmatorul pas ar fi o discutie cu fiecare dintre acestia la nivelul staffului sau de partid. La capatul careia i s-ar putea pune in vedere ca, votand pe dos, isi pune in pericol cariera politica. Sa ne intelegem bine. Eu nu fac aici scenariul unor proceduri organizatorice de tip totalitar, caracteristice unui partid cum a fost cel comunist si subordonate blestematei reguli a unanimitatii. Dar daca infiintarea si functionarea in formula de acum a DNA este parte integranta a politicii Coalitiei, atunci este inadmisibil ca senatorii ei sa voteze invers. O asemenea operatie nu a fost insa facuta. Puterea a asteptat impasibila si, aparent, inconstienta, derularea evenimentelor de joi. Chiar sa nu-i fi trecut nimanui prin cap ca deznodamantul va fi respingerea ordonantei? Asa ceva este exclus. Oricat de natangi ar fi liderii puterii, cu certitudine unii dintre ei, macar, au intuit evenimentele. Si atunci de ce nu au actionat? Pentru ca era imposibil ca ordonanta sa fie salvata, votata si transformata in lege. Prima explicatie este ca partidele Coalitiei nu erau puse de acord. Ca dovada, UDMR si Partidul Conservator au votat contra sau au absentat in corpore. In mod deliberat. Deci nu se punea problema ca Marko Bela sau Dan Voiculescu sa-i instruiasca in prealabil pe senatori. Ceea ce este si mai interesant este ca partidele Aliantei, PNL si PD, desi au mimat, atat inainte, cat si dupa, bunele intentii, au sabotat, la randul lor, votul din Senat. Prin neprezentare. Asa ca mi se pare imoral ca esecul initiatorilor acestei legi - ministrul Justitiei, sustinut taman prin Guvernul Coalitiei - sa dea vina pe rezistenta opozitiei, in raport cu ofensiva - oare la a cata ofensiva asistam? - impotriva marii coruptii. Dar de ce se intampla, in definitiv, toate acestea? Sunt atat de corupti politicienii din partidele parlamentare incat majoritatea se teme de investigatiile Parchetului? Sau poate exista si o alta cauza? Sa ne amintim cat de mult tam-tam, ce scandaluri ingrozitoare s-au produs atunci cand Monica Macovei si-a promovat, prin asumarea raspunderii, pachetul de legi vizand reforma Justitiei. A fost acuzata chiar si Curtea Constitutionala ca, exprimandu-si unele rezerve, submineaza lupta impotriva coruptiei. Si Macovei a avut castig de cauza. Acum, dupa numai cateva luni, ea propune nu mai putin de 160 de amendamente la propriul pachet de legi. Nu e straniu? Intre acestea, culmea, si dreptul procurorilor de a face perchezitii cand, unde si cum vor. O categorie de juristi, avocati ai statului, incorect numiti magistrati, care s-a si inmultit recent prin transferarea, fara concurs, a zeci de politisti cu studii indoielnic juridice. Poate ca senatorii nu mai au incredere in coerenta reformei din Justitie, atunci cand vine vorba de procurori. Poate se tem ca statul devine politienesc. De vreme ce seful DNA si ministrul Justitiei si-au permis sa sfideze Parlamentul, refuzand sa se prezinte pentru a raspunde unor intrebari legate de legalitatea procedurilor de ancheta. Dar DNA va functiona in continuare. Inca mult si bine. Dupa metoda brevetata de Nicolaescu, este posibil ca, daca Senatul va opune si a doua oara rezistenta, Guvernul sa faca o noua ordonanta de urgenta. Si tot asa. Timp in care actiunile DNA isi produc efectele.