Octavian HOANDRA 

La cat de talentat pare sa fie poporul roman, in ansamblul sau, nimic nu pare a-i sta impotriva, daca isi pune ceva in minte si, mai ales, daca-si propune - asa cum ii sta bine unui popor de smecheri - sa demonstreze ca e cel mai cel din cate a lasat Dumnezeu pe acest pamant. Daca Mircea Eliade imagina ca scriitor un om cu puterea supranaturala de a citi in pietre, asa cum altii citesc in carti si horoscoape, vasnicul si multitalentatul roman a descoperit, prin unul din cei mai originali artisti ai sai, ca materialele pe care si le poate alege un sculptor cu geniu sunt, practic, inepuizabile si, totodata, la indemana oricui. Fapt care demonstreaza cu prisosinta ca desi geniile nu suporta grade de comparatie, fiind egale, (nu in ceea ce aleg ca modalitate de exprimare a acestei stari, ci prin faptul ca duc lumea inainte) cel putin ca raportare la un viitor, de obicei iluzoriu, ale noastre sunt mai egale si chiar mai smechere decat ale altora! Daca de-a lungul timpului am dovedit, ca popor, ca suntem maestri in arta improvizatiei, am ajuns, acum, in mijlocul acestei tranzitii care nu se mai termina decat in rapoartele imbecilelor guvernari, sa aducem improvizatia la rang de arta si s-o "traim" la cea mai mare intensitate. Cu alte cuvinte sa inventam arta de a face din improvizatie un mod de viata. Din miile de materiale folosite de-a lungul timpului de mai marile genii ale sculpturii universale, incepand cu marmura si terminand cu metalul si materialele compozite, d-l Ioan Astalus, sculptor din Tg. Mures a ales, spre surprinderea, probabil a intregii lumi artistice, sa sculpteze in... legume! Cel putin, asa ne informa, saptamana trecuta cel mai serios tabloid din Romania. D-sa face portrete sapate cu migala in morcovi, bassoreliefuri in pastarnac, ministatui ecvestre in vinete si rosii: un geniu al noii sculpturi! Pe langa d-sa Duchamp cu al lui bideu pe post de arta pop pare o umbra in ceea ce priveste curajul de a propune Lumii un alt curent artistic... Ramane sa aflam de ce a fost invitat viitorul celebru sculptor muresean, cu "operele" sale in diverse capitale ale lumii. Paradoxal sculptura d-lui Astalus seamana perfect cu modul nostru "romanesc" de a face politica. Sau, mai bine-zis, cu modul de a face din politica, si mai nou, din politica externa un spectacol-improvizatie. Un happening, de cele mai multe ori, ieftin. Un exemplu este acela propus drept politica externa de d-l presedinte Basescu prin cuvantul d-sale rostit de la Strassbourg, catre publicul din tara, de la care asteapta, de fapt, doar procentele care-l vor face sa creasca in sondaje. Arta politicii d-lui presedinte seamana flagrant cu cea a sculptorului Astalus. De asemenea, obstinatia cu care, ori de cate ori are ocazia, d-l presedinte incearca, fara sa reuseasca, sa decredibilizeze presa, uitand parca faptul ca fara aceasta, (la cati sustinatori are d-sa), cu greu ar fi putut sa ajunga pe cea mai de sus treapta a politicii acestei tari. Sa se fi gandit, oare, la faptul ca incepe sa se adune numarul neadevarurilor pe care va trebui sa le (tot) recunoasca, si ca presa (cu ale ei "morse competente" va fi aceea care il va izgoni de la sanul ei, acum ingaduitor-protectiv? ii vor fi de ajuns, oare, presedintelui cele doua cotidiene care ii sufla acum in panze? Greu de crezut ca un politician cu trecutul gri al d-lui Basescu va reusi sa arunce anatema asupra presei, ca institutie ce se bucura, si nu pe degeaba, de o atat de mare incredere in randurile cetatenilor Romaniei. Cu siguranta cei care l-au invitat pe celebrul artist al legumelor sa faca o demonstratie de arta in orasul lor au mers mai departe decat a-si inchipui statuile din varza ale acestuia stand cuminti pe socluri. S-au gandit cred, la supa care va putea fi facuta, chiar acolo, pe simezele expozitiei, si la ineditul faptului ca vor putea sa manance efemerele opere de arta, transformate in biete ingrediente de bucatarie. si d-l Basescu a fost invitat (sau nu?) sa faca vreo doua vizite, mai ales in estul continentului, unde a rezolvat multe din problemele de maxima importanta ale tarii. In vest, nu am nici o indoiala ca in viitor, ca urmare a talentului d-sale de a face politica externa, va fi invitat de acum inainte, poate chiar saptamanal, sa rezolve, cu tact, asa cum numai d-sa stie, diverse chestiuni arzatoare. si, precum sculptorul in ceapa de la Targu-Mures, d-l presedinte va merge peste tot unde curiozitatea vesticilor il va mana (desigur, daca nu i se par mai importante vizitele pe la poduri si sosele prabusite), dand o mostra din ce inseamna mostenirea lui Titulescu peste ani. Iar cand te-ai lipsit de un consilier precum Andrei Plesu, politica externa are ceva din farmecul "discret" al expozitiei sculptorului targ-muresean in ceapa, vernisata, la invitatia francezilor, intr-o sala la Luvru.