Victor RONCEA 

In timp ce Europa era inflamata cu centrele imaginare ale CIA, in care ar fi fost torturati vreo cateva zeci de detinuti-fantoma, la Strasbourg, sub acelasi acoperis al alesilor parlamentelor de pe continent, era aruncata la cos o rezolutie de condamnare a rezultatelor centrelor KGB din Europa: uciderea mai multor zeci de milioane de oameni, detinuti ai comunismului. Daca dupa cel de-al Doilea Razboi mondial, invingatorii nazismului se mobilizau imediat la N�renberg, la nici un an de la incheierea conflictului, pentru a-i pedepsi exemplar unii responsabili ai milioanelor de victime lasate de tragedie, nu acelasi lucru s-a intamplat dupa "victoria" asupra Razboiului Rece. Au trecut deja 16 ani de la "caderea" comunismului odata cu primele bucati din Zidul Berlinului. Invingator al Razboiului Rece a fost considerat Washingtonul, cu masinaria sa de intelligence, CIA. Care, dupa 1989, a reusit sa impinga, la o prima vedere, fosta URSS, cu al sau redutabil serviciu, KGB, afara din Europa. Zidul Berlinului insa, nu a cazut definitiv. Astazi este inca proptit, la Prut. Tarile Europei de Est au fost eliberate, dupa 50 de ani de ocupatie, rand pe rand, cu viteze diferite, care au depins, in mare parte, de puterea si prezenta bastioanelor secrete sau nesecrete ale KGB. De abia dupa 15 ani, Polonia si Romania au ajuns sa fie avanposturi ale libertatii, pentru Belarus, Ucraina si republica romaneasca mai mica, Moldova. Sau chiar pentru regiunea extinsa a Marii Negre. Pentru ca fosta granita la care se atingeau, in confruntare directa, cele doua mari puteri, SUA si fosta URSS, s-a mutat, cu mii de kilometri, pana la Marea Neagra. Si, dupa ce Moscova s-a burzuluit degeaba la Washington (vezi KGB/GRU la CIA/USIC) a aparut, dintr-o data, la cinci ani de la inceperea razboiului global anti-terorist, "incredibila dezvaluire" a centrelor CIA. Suspecte de serviciu: Polonia si Romania. Odata declansata, operatiunea de manipulare si dezinformare din cadrul razboiului fierbinte informational s-a raspandit prin mijloace de informare cu credibilitate, tocmai pentru a transfera din aceasta colportarii nesustinute prin nici o proba reala. Alta decat un deja celebru fax, venit, atentie!, pe o ruta cu tangente rasaritene. Mizele intoxicarii sunt multiple. S-a dovedit, saptamana trecuta, la Strasbourg: condamnarea comunismului propusa de suedezul (de ce nu s-a gasit un roman, nu stiu) Goran Lindblad a cazut in desuetudine pe langa circoteca elvetianului Dick Marty. Presa europeana, cazuta complet in abila capcana mediatica, a receptat si rezonat similar evenimentele. Consiliul Europei s-a dovedit, pe 25 ianuarie 2006, a fi, din nefericire, o Duma de Stat largita. Rusia sovietica a invins Europa, din nou, la ea acasa. Si atunci, se pune o intrebare arzatoare: a fost, vreodata, castigat Razboiul Rece? Sfarsitul anilor '60 incingea Europa cu manifestatii pacifiste, ecologiste, anti-nucleare, evident indreptate doar asupra guvernelor occidentale. In Statele Unite se nastea o "revolutie culturala" cu inspiratii anti-crestine. Karl Marx si ai lui deveneau in universitatile occidentale profetii unei societati in care reperele morale erau erodate acerb prin mijloace neconventionale. Un adevarat razboi cultural schimba in cateva zeci de ani mentalul unor generatii ai caror exponenti au ajuns astazi, culmea, membri ai "establishment"-ului pe care il contestau in tinerete. De la un recalcitrant ca Joschka Fisher pana la un reconvertit ca Javier Solana, simpatizantii comunismului si ai Uniunii Sovietice au marsaluit spre puterea politica sau/si militara, ocupand pozitii in noua Uniune, Europeana. Dupa asa-zisa cadere a URSS, centrele nesecrete ale KGB din Europa s-au inmultit, daca e sa ne gandim ca ambasadele sovietice si personalul lor s-au multiplicat prin aparitia republicilor aferente "independente". (Special pentru simpaticele glume legate de ZIUA ale personalului Ambasadei Ruse la Bucuresti, as vrea sa ne intelegem: KGB sunt doar niste initiale care reflecta generic puterea serviciilor secrete ruse). Totusi, mai exista un serviciu cu acelasi nume, in Belarus, unde rapirile si asasinatele politice curg pe banda, mai ales acum, in prag de alegeri. Dar, nefiind realizate din centre secrete (ale CIA), aceste acte criminale nu atrag functionarimea si euro-turistii parlamentari din Bruxelles si Strasbourg. Dupa 16 ani de la schimbarile strategice definitorii ale noii Europe, centrele secrete ale KGB asa au si ramas: secrete. Nici un for politic al Uniunii Europene, nici o comisie a Consiliului Europei, nici un comitet parlamentar al tarilor eliberate de trupele sovietice sau al celor occidentale, invadate doar de civilii KGB, nu s-a straduit sa afle adevarul despre centrele secrete prin care se desavarseau planurile Moscovei de ocupare a Europei si de deznationalizare a popoarelor dominate, prin regimuri dictatoriale care au lasat milioane si milioane de victime. Centrele secrete ale KGB pot sa bifeze o noua victorie impotriva lumii. Pana cand nu se va demasca si condamna comunismul, cu toate ororile sale, Europa nu va fi eliberata, niciodata. PS: M-as bucura enorm daca acest articol ar intra intr-o revista a presei romanesti, care sa fie transmisa printr-un fax, apoi interceptata de serviciile secrete elvetiene si astfel, cine stie, poate va ajunge si Strasbourgul sa afle ca, numai in Romania, comunismul de inspiratie sovietica a ucis peste 200.000 de romani. Daca tot "intram" in Europa, n-ar strica o comisie europeana care sa depisteze: cine ne-a ucis parintii si bunicii?