George DAMIAN 

Denazificarea Germaniei imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a produs prin intermediul proceselor de la N�rnberg. Au fost judecati, condamnati la moarte sau la diverse termene de inchisoare oameni politici, militari, ofiteri ai serviciilor secrete care nu doar au sustinut, ci au constituit chiar esenta regimului nazist. Regimul totalitar nazist a fost judecat prin intermediul reprezentantilor sai si condamnat la disparitie. Orice viraj catre ideile naziste in domeniul public este pedepsit de legea penala in majoritatea tarilor europene. Totalitarismul comunist a beneficiat de un tratament infinit mai bland. Reprezentantii sai de seama au imbracat peste noapte o blana democratica si au devenit lideri politici. Conform judecatii din 25 decembrie 1989 pentru crimele comunismului din Romania au fost gasiti vinovati doi oameni si imediat executati. Restul buhaitilor si gusatilor de partid ateu care dadeau indicatii tembele au descoperit brusc crestinismul ortodox si binefacerile economiei de piata. Si ne-au bucurat in continuare cu prezenta lor in viata publica. La Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, suedezul Goran Lindblad a incercat fara succes sa obtina o condamnare a crimelor regimurilor totalitare comuniste. N-a cerut mare lucru. Doar o recomandare a Consiliului Europei ca in tarile foste comuniste in manualele de istorie sa fie introdus un capitol despre crimele comunismului, sa se deschida arhivele partidelor comuniste si sa se infiinteze cate o comisie care sa alcatuiasca rapoarte despre crimele regimului comunist. In Romania, la 15 ani de la caderea comunismului, dosarele de cadre ale unor fosti si actuali marcanti membri de partid sunt in continuare mai bine pazite decat bijuteriile coroanei britanice. Adunarea Parlamentara de la Strasbourg n-a facut altceva decat sa adopte o rezolutie fara nici un efect practic. O condamnare din varful buzelor a crimelor comunismului. Dezbaterile din Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei au fost halucinante. Sustinatorii comunismului au mers pe sistemul condamnarii hruscioviste a cultului personalitatii. "Dragi tovarasi, s-au comis greseli in trecut, greseli pe care le regretam profund, insa ideea este buna, trebuie sa continuam revolutia noastra, pentru a crea un om nou intr-o societate noua", cam asta era ideea principala, in buna traditie a autocriticii de partid. Reprezentantii rusi au repetat mecanic abordarea putiniana: noi comunistii am eliberat Europa de nazism. Doar ca nu aceasta era chestiunea in discutie - problema e reprezentata de faptul ca regimurile comuniste si-au transformat propriii cetateni in puscariasi, ocnasi sau cadavre. Nici reprezentantii socialisti n-au fosti mai breji. In buna lor traditie, dupa ce au pritocit tot anul trecut recomandarea Lindblad, socialistii europeni si-au adus aminte brusc ca nu o mai sustin si au cerut intoarcerea ei in discutia comisiei. Comunismul s-a nascut in vestul Europei si a fost exportat in est cu titlul de inginerie sociala experimentala. Ca o ironie, aberatia a prins viata si a inceput sa ameninte Occidentul cu disparitia. Si totusi, in Occidentul de azi este la moda printre tineri sa fii, daca nu un anarho-sindicalist sau comunist bautor de sange burghez, macar un social democrat corect din punct de vedere politic. Marxistii occidentali au abandonat proiectul demarat in Rusia in 1917, si-au diversificat mijloacele si metodele, si-au schimbat tintele. Martorii de Dambovita ai noului val sunt inconstientii purtatori de tricouri negre cu imaginea revolutionarului comunist international Che Guevara. Care, nu-i asa? - stie toata lumea de calitate politica din Bucuresti - a fost regretatul basist al rockerilor de la Metallica. Sa nu ne mai amintim de delirul ridicol al camasutelor albastre cu cravate rosii, recrutate pe baza de casting contra a trei euro pe ora intru proslavirea unui fost viitor mare om politic. Pe langa papagalii che guevaristi mai ies la iveala tot felul de rastalmacitori de simboluri intr-o eterna cautare a Sfantului Graal al corectitudinii politice. "Trebuie sa iertam greselile trecutului, n-au fost facute cu rea intentie, oameni suntem si la urma urmei, daca nu erau tovarasii de incredere, unde ar fi ajuns tarisoara noastra?" - cam asa suna scuza suprema. Si nu trece nici macar o zi fara sa ma intreb unde am fi ajuns daca nu erau tovarasii de incredere.