Ileana CORNEA 

Consternare in lumea politica internationala. Analistii de pe toate meridianele si institutele de sondare a opiniei publice au gustat din plin umilinta de a-si vedea daramat esafodajul previziunilor. Toata lumea prevedea o victorie la limita a miscarii Al-Fatah, aflata, din 1996, la guvernarea Autoritatii Palestiniene. Miscarii Hamas, a carei participare la scrutin a fost, in mod consecvent, criticata de israelieni, i-ar fi revenit locul al doilea. Inainte de scrutinul din 25 mai, se emiteau ipoteze si teorii in legatura cu evolutia situatiei in teritoriile palestiniene, cu transformarea relatiilor externe ale Autoritatii Palestiniene, cu sansele continuarii procesului de pace in Orientul Mijlociu. Toate aveau ca baza de plecare premisa ca Hamas va intra in Parlament, dar in nici un caz ca va intra pe usa din fata, inaintea miscarii presedintelui Mahmud Abbas. Raspunsurile celor chestionati miercuri seara, la iesirea de la urne, pareau sa confirme prognozele. Al-Fatah parea sa-si fi adjudecat primul loc, la un decalaj de sase procente fata de principalul sau adversar, fara a fi obtinut, insa, majoritatea. Astfel, incepea sa se constituie in subiect de interes varianta de coalitie la care partidul presedintelui avea sa recurga pentru formarea executivului, pentru a reusi sa guverneze fara Hamas. Dupa cateva ore, aceasta preocupare avea sa dispara de la sine, intrucat Al-Fatah nu mai era in situatia de a trebui sa formeze un Guvern. Numaratoarea partiala a buletinelor de vot indica victoria clara a miscarii Hamas. Mai mult, conform Comisiei legislative palestiniene, formatiunea obtinuse mai mult de jumatate din cele 132 de fotolii ale viitorului Legislativ. O adevarata lovitura de teatru. O victorie neasteptata, nefireasca si nesanatoasa, dar si de necontestat, avand in vedere ca este rezultanta optiunilor electoratului palestinian, exprimate in mod democratic, in cadrul unui scrutin democratic, supervizat de observatori locali si internationali. Desi absolut neexperimentata pe terenul politicii - situatie perfect explicabila, avand in vedere ca, in cele aproape doua decenii de existenta a avut drept singur argument lupta armata si drept singur tel distrugerea Israelului - miscarea Hamas a actionat, de aceasta data cu o maiestrie de politician versat. S-a inscris in alegeri cu lista "Schimbare si Reforma", titulatura mobilizatoare pentru un electorat profund nemultumit, dupa 10 ani de guvernare Al-Fatah. Nemultumit de pauperitatea traiului cotidian, de zidul de securitate construit de Israel sub ochii responsabililor palestinieni, in detrimentul liberei circulatii si, deci al posibilitatii de a munci pe teritoriul israelian, nemultumit de coloniile evreiesti. Hamas a stiut sa speculeze frictiunile interne tot mai evidente din sanul Al-Fatah si a jucat cu succes cartea luptei impotriva coruptiei. Victoria Hamas este a treia mare surpriza inregistrata in istoria alegerilor din ultimii 10 ani, dupa cea a lui Benjamin Netanyahu asupra lui Shimon Peres, in 1996, si cea a calificarii nationalistului francez, Lionel Jospin, in finala prezidentialelor din 2002. Se poate spune ca, intr-un top al surprizelor politice, performanta inregistrata de Hamas ar ocupa un loc pe podium. In primele ore de la aflarea extraordinarei vesti despre situatia din teritorii, analistii au fost cam tacuti, poate, neincrezatori in validitatea noilor informatii, poate, jenati de esecul previziunilor lor. Reactia Al-Fatah a fost, insa, extrem de rapida si extrem de dureroasa, tinand cont de faptul ca, pentru aceasta formatiune, puterea devenise deja o a doua natura. Premierul Ahmed Qorei a demisionat inca inainte de anuntarea rezultatelor oficiale, anuntand ca lasa locul liber miscarii Hamas, pentru formarea unui nou Guvern. Cu cine va trata acest viitor Guvern, din moment ce gruparea care il formeaza este recunoscuta de SUA si UE drept organizatie terorista, avand la activ zeci de atentate sinucigase antiisraeliene? In plus, responsabilii Hamas au anuntat clar ca nu vor renunta la lupta de rezistenta si considerand ca le va sta foarte bine si la guvernare si cu arma in mana. Ce sanse va mai avea procesul pentru pacea israeliano-palestiniana, din moment ce Israelul a explicat clar si raspicat ca nu se va aseza la masa negocierilor fata in fata cu teroristii - de altfel, nimeni nu-i poate cere asa ceva. Statele Unite si liderii marilor tari europene, de asemenea, nu vor colabora cu un Guvern de teroristi. Hamas trebuie sa poarte o cununa de lauri extrem de grea. Trebuie sa decida: va guverna izolat - ceea ce e absolut imposibil, se va dezarma, transformandu-se in partid politic - ceea ce e de neconceput pentru liderii miscarii, sau va cauta o a treia cale - care, deocamdata, nu se intrevede.