George DAMIAN 

Este o exagerare strigatoare la cer sa spui ca literatura romana contemporana sufera o transformare profunda. Si o exagerare cel putin la fel de mare este sa spui ca asa numita generatie 2000 aduce ceva nou. La fel de exagerate sunt si acuzele de pornografie aduse douamiistilor - unora dintre ei, la care ma voi referi in randurile de mai jos. Sigur, cuvintele neaose care desemneaza organele genitale nici nu sunt interzise si nici nu constituie ceva nou. Problema este de alta natura. Un excelent exemplu este romanul lui Ionut Chiva, "69". Povestea unor adolescenti care trec printr-un pervers proces de transformare implicand acte de sodomie, pedofilie, zoofilie, consum de droguri, o greata atotstapanitoare si un final "snuff" - o femeie ucisa in timpul unui act sexual pentru sporirea placerii. Discutia publica asupra acestui roman de dimensiunile unei nuvele a deturnat atentia de la esenta problemei - inspaimantatorul vid interior care face posibile toate grozaviile fata de invelisul socant al cuvintelor folosite. Personal nu mi se pare un act de curaj cultural sa tiparesti cuvinte pe care oricum le auzi zilnic, tot prin subteranele bucurestene. Nu aici rezida adevarata problema - ci in golul inspaimantator al unor personaje care nu mai au nici un reper. Zoofilia, sodomia, pedofilia sunt documentate de mii de ani la greci si la romani - asa numitul "cabinet secret din Neapole" adaposteste mii de artefacte care ne pot lamuri asupra obiceiurilor sexuale antice din Europa. Insa incarcatura pagana, magico-mistica a acelor vremuri s-a transformat in ziua de azi intr-un bombardament senzorial fara sfarsit si fara sens. Discursul de legitimare a unui astfel de vid merge in doua directii: cei care se revolta intr-un exces de pudoare fata de cuvintele dure sunt pusi la zid in calitatea lor de nemernici opozanti ai progresului literar si concomitent se incearca legarea de clasicii care au scris si ei cuvinte cu p. Rationamentele sunt schiloade: in primul rand cuvintele respective nu reprezinta nici un progres, sunt vechi, atestate in scris cel putin din secolul al XVI lea. Un act din recursul la Eminescu s-a petrecut joi seara: in cadrul cenaclului din Club A coordonat de Razvan Tupa au fost citite texte "interzise minorilor". Oarecum inutil. Scriitorii au un rol fundamental: reinnoiesc permanent lexicul unei limbi, structurile de exprimare si imaginarul public. Mihai Eminescu ramane reprezentantul unei transformari esentiale a limbii romane, transformare ramasa valabila pana in ziua de azi. Este de ajuns sa citesti greoaiele texte in grafie chirilica anterioare lui Eminescu pentru a sesiza in textele posterioare influenta exercitata de poet asupra limbii romane. Aniversarea de maine a zilei de nastere a poetului reprezinta un reper public pentru o tara care are ca limba oficiala limba romana. Nu este vorba nici de osanale nici de lungi declaratii de dragoste catre un mit - ci doar de rememorarea unui om care a muncit enorm, munca lui avand inca influenta asupra noastra. Din momentul in care aceasta influenta va disparea probabil ca va disparea si amintirea lui Eminescu. Dar am o veste proasta pentru zgomotosii gramatici: aceasta nu se va intampla niciodata. Faptul ca Eminescu a scris versuri cu p si p, nu are nici o relevanta si nici nu legitimeaza ceea ce se petrece azi cu literatura romana. In calitate de ziarist consider de datoria mea sa fiu la curent cu ceea ce se intampla cu limba romana, unul din instrumentele mele de lucru. Opiniile mele nu sunt cele ale unui critic literar, nici ale unui scriitor, ci doar ale unui ziarist interesat de fenomenul literar. Articolele de presa despre "noua" generatie de scriitori pareau incurajatoare. Ma asteptam sa gasesc la ei un sprijin, modalitati de exprimare care sa ma ajute sa inteleg modificarile din lumea inconjuratoare, din societate, din tehnica. Nimic din toate acestea: doar o biciuire senzoriala inutila. Incontro merge literatura romana? Dumnezeu stie, insa am aflat ca Nicolae Manolescu, tartorul scriitorimii romane, pleaca la Paris - ambasador la UNESCO. Bien sur, fara sa renunte la functia de presedinte al Uniunii Scriitorilor, pe care o va conduce de departe, din fotoliul de ambasador. Nu este exclus sa se intalneasca prin Paris cu Paul Goma, caruia ii va cere scuze si de sugestiile caruia va asculta, si de ce nu? poate chiar va sprijini candidatura la premiul Nobel a scriitorului dizident. Revolutiunea va avea loc de la Paris, in transmisiune directa.