Dan CIACHIR 

Pe 1 ianuarie, Biserica noastra l-a praznuit cu evlavia si fastul cuvenite pe Sf. Vasilie cel Mare, episcop al Cezareei, care a trait in secolul IV. Sf. Vasile cel Mare, intre altele, este si intemeietorul monahismului de obste, cenobitic - a scris si Regulile monasticre -, in vreme ce Sf. Antonie cel Mare este fondatorul monahismului pustnicesc. Modelul suprem, icoana calugarului este Insusi Mantuitorul. Model monahicesc sunt in acelasi timp Sfintii Bisericii. Sinoadele Ecumenice, formularea doctrinei Bisericii, covarsitoarea opera patristica din primul mileniu crestin sunt exclusiv opera calugarilor. Pana la Sinodul IV de la Calcedon, anul 451, episcopii puteau fi si casatoriti. Ulterior, pana in zilele noastre inclusiv, era si este obligatoriu ca ei sa provina din monahism. Numai printr-o decadere a vietii bisericesti si o nerespectare a canoanelor, in secolul XX, Biserica Ortodoxa Romana a acceptat episcopi proveniti din mir ramasi vaduvi prin deces si chiar din preotii de mir divortati (Lucian Triteanu, Emilian Antal). Celelalte Biserici Ortodoxe n-au ingaduit niciodata aceasta derogare. Intreband pe parohul nostru de la Bruxelles, parintele Ioan Dura, daca cunoaste vreun studiu referitor la acest subiect in Bisericile Ortodoxe surori, mi-a raspuns pe buna dreptate ca nu poate face obiect de cercetare un fenomen care nu exista. La catolici cu atat mai putin, intrucat in aceasta Biserica preotii de mir sunt celibi. Numai protestantii si anglicanii au episcopi casatoriti. In lumina recentei razmerite a preotilor-profesori teologi de la Sibiu, este bine sa ne reamintim, intr-un rezumat saracacios, de ce episcopul ortodox trebuie sa provina dintr-un calugar. Pentru ca monahul, inca din Bizant, murea civic: el nu mai detinea avere si nu mai avea familie. Episcopul nu este numai "supraveghetorul" integritatii dogmatice a invataturii de credinta si-a randuielilor bisericesti, ci si manuitorul averii eparhiale. Izvorul obstesc ar putea fi abatut spre familie, spre copiii pe care ierarhul ii are din casatorie, daca a fost preot de mir. In anii '50 progenitura mitropolitului Moldovei de atunci, Sebastian Rusan, bantuia prin palatul chiriarhal din Iasi. Daca fiul unui episcop provenit din preot de mir vaduv carpeste pe sergentul care l-a oprit intrucat circula cu viteza excesiva, sau intra cu masuina intr-o vitrina, blamul se extinde asupra ierarhului, implicit asupra Bisericii. Nimeni nu poate garanta ca un fecior chiriarhal nu poate lua o doza de droguri ca baiatul lui Tiriac si imediat ziarele ar scoate in relief cu verzale gravitatea faptului... Desigur, am avut exceptia patriarhului providential Justinian, fost preot de mir vaduv prin deces, ai carui copii, doi la numar, erau majori cand el s-a calugarit si a devenit arhiereu. Insa exceptia, care nici nu confirma, nici nu infirma regula, in cazul Justinian, nu rascumpara, cu toata grandoarea ei, incalcarile de canoane anterioare si ulterioare. Intrucat fiul episcopului Iosif Gafton al Argesului ramasese in anii '70 in Anglia, ocarmuirea comunista l-a putut santaja pe chiriarh. De cele mai multe ori, calugarirea preotului de mir e formala, cand se produce exclusiv pentru episcopat. Pentru ca daca ar fi avut cu adevarat chemare spre monahism, intra direct in manastire. Iar aceia care aveau aceasta chemare dar trebuiau sa astepte vremuri mai bune, in fostul regim, se hirotoneau preoti celibi, fara perspectiva sotiei si-a copiilor (situatia episcopului Andrei Andreicut). Nu o data acesti pseudo-calugari ajunsi episcopi raspandeau in jur, in eparhie, antipatia si aversiunea proprie fata de "Ingerescul chip": episcopul "vaduvoi" Antim Angelescu, auzind ca vrea sa se calugareasca, i-a spus in anii '70 unui student teolog, astazi staret, ca-i lipseste ceva "ori aici" (si a dus degetul aratator la tampla), ori intr-un loc pe care hartia imi interzice sa-l numesc. Conducerea Bisericii se cuvine sa se afle in mainile unor oameni care au parasit lumea si au taiat legaturile cu familia proprie. Si-ar putea imagina cineva un Varlaam, un Antim Ivireanul sau un Dosoftei cu puradei? Alegerea de anul trecut in scaunul de la Sibiu a unui om patruns prin inselaciune in monahism - monahism in care a intrat formal - trebuie sa fie ultima de acest fel. Sinodul trebuie sa isi respecte propriile canoane si, implicit, sa tranteasca usa in nas vaduvoilor si parvenirii lor la arhierie. Caci se spune in Statutul Bisericii: "Principalele atributii ale Sfantului Sinod sunt pastrarea unitatii dogmatice, canonice si de cult cu celelalte Biserici Ortodoxe surori...". Ori suratele noastre bisericesti nu hirotonesc episcopi-tati de familie, nici nu-si au soboarele coplesite de slehte mirenesti - care ingroasa Adunarea Nationala Bisericeasca - la alegerile de ierarhi.