Stingerea din viata a tanarului prozator Sorin Stoica a socat lumea literara romaneasca. Despre felul lui de a fi si despre scrierile lui mustind de autenticitate, "decupate din viata", despre scrisorile din Banesti (din care ZIUA a preluat in editia de ieri cateva esantioane - si pe care le trimitea prin posta electronica, adresandu-le unui grup de prieteni), despre farmecul si generozitatea prozatorului vorbesc in textele transmise ziarului ZIUA colegii sai Roxana Morosanu si Calin Torsan, co-autori (impreuna si cu Cosmin Manolache, si Ciprian Voicila) ai ultimei carti pe care Sorin Stoica si-a vazut imprimat numele: "Cartea cu euri" (Editura Curtea Veche, 2005)... (D.C.) Scrisul ca forma de a darui Sorin Stoica era ca un copil care vrea sa-si faca cat mai multi prieteni, dar nu stie cum, crede ca pentru asta trebuie sa le imparta ceva deosebit: sa le aduca bomboane, sa le dea din jucariile lui. Sa faca savuroase comentarii de pe banca suporterilor la meciurile de fotbal din Banesti. Asa ca a descoperit scrisul ca pe o forma de a darui. De a-l bucura pe cel care citeste, de a-i arata cat de frumoasa e lumea. "Uite, un cadou de Craciun, sa ai ce citi", mi-a spus trimitandu-mi cateva povestiri din Banesti, in mail-urile adresate unui grup de prieteni. Generozitatea lui prea mare si sinceritatea ingenua au fost primite cu bucurie de unii, care au incercat sa-i ofere ceva asemanator in schimb. Altii insa nu le-au inteles, alegand o meschina reactie de a da cu piciorul. Reactie pe care Sorin, cu inocenta copilului caruia ii sunt aruncate bomboanele inapoi, n-a putut s-o priceapa: el nu vroia sa faca rau nimanui, era pur si simplu sincer. Tinea foarte mult la activitatea sa de a recompune lumea pe hartie. Odata, aflandu-ne in curtea Muzeului Taranului Roman, a aparut un individ in geaca de blugi care ne-a tinut pe loc, sporovaind vreo 5 minute, cu aerul de a ne impartasi ceva esential. L-am intrebat dup-aia pe Sorin daca nu cumva era pompierul Muzeului, despre care scrisese mai demult un text. El era. S-a bucurat atunci grozav, fiindca cineva a recunoscut atat de usor un om real dupa ce il "citise" ca personaj intr-o proza de-a lui. Asta insemna ca "avea dreptate", ca recompunearea lui era "justa". Sorin avea darul de a-i "contamina" pe cei din jur cu felul sau de a vedea lumea. Incepusem sa observ pe strada lucrurile pe care le-ar fi vazut el. Le observam ca sa i le povestesc. Si probabil am sa le observ in continuare, din moment ce mi-a creat acest "organ". Ii mai spun acum un lucru care stiu ca l-ar bucura: in sirul lung de oameni care l-au urmat duminica pe ulitele Banestiului, doi batrani cu nepoti de mana vorbeau foarte preocupati de "meciul cu Luxemburg. Iar duminica ailalta avem cu Letonia!". (Roxana MOROSANU) Ce a ramas dupa Sorin Stoica E de ajuns s-o privesti pe maica-sa pentru a-l avea in fata ochilor. Seamana mult. Mie asa mi se pare. E suficient sa-l asculti vorbind pe tata-sau. Acelasi timbru voalat. Aceeasi expresie sfichiuita. Ca un sfarc de bici. De Craciun. Citeste-i cartile. Intra pe Google, cauta "Sorin Stoica" si afla care sunt titlurile lor. Cand ajungi la esenta, logica temporala dispare. Sorin a fost un tanar batran. A gazduit in sufletul sau o pasare rara. Discretia. A fost elevul ala, din ultima banca. Ne-a privit de la distante indeajuns de apropiate, incat sa nu ne confunde cu personajele sale. Fa o mica excursie in Banesti. Cu microbuzul. Se ia de la gara. Gara de Nord. Banestiul este prima statie inainte de Campina. Du-te si vorbeste cu mama-sa. Bea un pahar cu vin cu tata-su. Il stie toata lumea din sat. E directorul scolii. Domnul Stoica. Plimba-te pe aleile insinuante. Priveste muntii si respira aerul tare. Du-te si pune o floare la mormantul lui. Priveste crucea care ii sta la capatai. Groapa, coparseul si cei 27 de ani pe care ii implinise au fost spatii si lungimi care n-au putut sa-l cuprinda. Dupa Sorin Stoica au ramas amintiri. Asa cum vor ramane dupa fiecare dintre noi. Si cateva carti. Citeste-le. Intra pe Google, cauta "Sorin Stoica" si afla care sunt titlurile lor. (Calin TORSAN)