Ioan GROSAN 

Nu pot sa ma uit decat cu un tandru respect la demnitarii nostri care taman acum, cand se reinnoiesc declaratiile de avere si cand suntem pe cale de a intra in UE (unde anchetele privind provenienta unor anumite bunuri si-a anumitor sume sunt mult mai "aplicate" - vezi si cazul lui Helmuth Kohl), primesc, hodoronc-tronc si la tanc, de la diverse rude mai mult sau mai putin indepartate, substantiale mosteniri in bani, vile, terenuri s.a.m.d. Imi pot imagina suspinand de admiratie cum le-au ingrijit nesmintit demnitarii nostri pe toate aceste bolnavioare matusi, bunicute, soacre, cumnate etc., ducandu-le sufertase, medicamente, laptop-uri, carje performante, platindu-le intretinerea, femeia de curatenie, facandu-le piata. Si, ca o recompensa fireasca, cand in mod cu totul inevitabil senectele rude trec in lumea unde nu e durere, nici suspinare, nici fisc, cine sa le mosteneasca daca nu demnitarii nostri umanitari si imunitari? Nu stiu cum se face, dar rareori unui om simplu, cu un venit ca vai de mama lui, ii cade pleasca un asemenea noroc precum lui Adrian Nastase, Nati Meir sau lui alde Mischie. De pilda, am si eu un unchi in America, cu cativa ani mai mare ca mine, dar nu fumeaza, nu bea, e vegetarian, asa ca am toate sansele sa ii las eu primul "Matiz"-ul decat el "Fordul Mercury". Ce ne-ar putea consola pe noi, pagubosii acestei lumi in vesnica tranzitie? Tot intelepciunea populara, care ne zice ca desi banul la ban trage, el ramane, totusi, ochiul dracului.