Ralf Dahrendorf 

Nu cu mult timp in urma, ne-am extaziat pentru ca lumea libera si valorile ei au invins Razboiul Rece. Cand s-a prabusit imperiul comunist, unii au estimat ca victoria libertatii si democratiei ar fi atras dupa sine "sfarsitul istoriei". Insa istoria nu a batut niciodata in retragere; cel mult a luat o pauza de un deceniu, urmatoarele evolutii istorice fiind vestite de atacurile teroriste petrecute in SUA in septembrie 2001. Atunci gluma s-a ingrosat. In loc sa ne bucuram de ordinea liberalista, noi, cei care am avut placerea de a beneficia de aceasta, a trebuit sa intervenim pentru a o mentine intacta. Odata cu evenimentele de la 11 septembrie, din ce in ce mai multe libertati au fost restranse in numele apararii libertatii. Noile conditii de acordare a vizei si obstacolele aparute in calea voiajelor, datele mai amanuntite, solicitate de guverne, si omniprezenta camerelor de supraveghere - benigna, dar, indiscreta - evoca, mai degraba, imaginea Fratelui cel Mare al lui George Orwell decat libertatea lui John Stuart Mill. Marea Britanie nu este unica tara in care vechile prevederi ale habeas corpus, asupra inviolabilitatii persoanei, vor fi restranse de catre noua legislatie care, de exemplu, extinde perioada de detentie, in absenta unor acuzatii oficiale. Acum, pana si asupra dreptului fundamental al ordinii liberaliste, libertatea de expresie, se exercita presiuni. Unele restrictii sunt mosteniri firesti ale trecutului, insa, cu toate acestea, trebuie revizuite. In Austria, istoricul David Irving a fost arestat recent pentru ca a negat existenta Holocaustului. In biblioteca inchisorii, insa, Irving a gasit doua dintre titlurile proprii care au dus la arestarea sa! Berlinul este preocupat de o eventuala vandalizare a monumentului comemorativ dedicat Holocaustului, desi creatorul lui, arhitectul american Peter Eisenmann, primeste destul de relaxat remarcele asupra operei sale. Unele restrictionari ale libertatii de expresie se trag, insa, din intamplari recente. In Olanda, socul care a urmat asasinarii regizorului Theo van Gogh merge in profunzime si a dus la solicitari de modificare a legislatiei in vigoare, astfel incat sa se refere si la discursurile de ura. In Marea Britanie, propunerile legislative referitoare la incitarea la ura de religie si terorism a provocat dezbateri parlamentare intense, dar si dubii pe seama tendintelor liberale ale Guvernului Blair. Solicitarile de restrictionare a libertatii de expresie pot fi legitime in vreo circumstanta? In principiu, nu - aceasta ar trebui sa fie prima reactie. Libertatile pot fi abuzate de inamicii libertatii, insa, in cazul libertatii de expresie, riscul presupus de restrictionarea acesteia este cu siguranta mai mare. Mai mult, beneficiile tolerarii libertatii de expresie atarna mai greu decat raul facut prin abuzarea acestora. Intr-adevar, economistul Amartya Sen, laureat al premiului Nobel, a demonstrat ca libertatea de expresie ajuta la atenuarea unor catastrofe naturale - foametea, de exemplu - deoarece dezvaluie modalitatile in care cateva persoane avute au exploatat majoritatea sarmana. Dupa cum reaminteste Transparency International, coruptia expusa este, in multe cazuri, coruptie prevenita. Aceste consecinte practice reprezinta efectul eliberator al unei "agora a ideilor". Pentru prosperitatea societatilor libere, limitele libertatii de expresie ar trebui intotdeauna largite, si nu restranse. In opinia mea, in comparatie cu punctul de vedere ca toti evreii, sau unii dintre ei, ar trebui omorati, negarea Holocaustului nu ar trebui scoasa in afara legii, dupa cum si, in comparatie cu incurajarea fatisa de a participa la atacuri sinucigase, atacurile din moschei impotriva Occidentului nu ar trebui interzise. Si cum ramane cu apologia "martirilor", care si-au pierdut viata in timp ce omorau alte persoane? Granita dintre incitarea implicita si cea explicita este greu observabila, insa ar trebui sa fie mai bine demarcata. Libertatea de expresie este un bun de pret, la fel ca si demnitatea si integritatea umana. Ambele au nevoie de cetateni activi, care sa ignore aspectele care nu le sunt pe plac in loc sa solicite statul sa aplice restrictii pentru acestea. Incitarea directa la violenta este considerata - si asa si trebuie sa fie - drept un abuz al libertatii de expresie de neacceptat; insa inconvenientele legate de David Irving si de cei care profereaza ura nu ar trebui sa intre in aceasta categorie. Discursurile lor ar trebui combatute cu argumente, nu prin intermediul Politiei si al inchisorilor. Autor a numeroase carti si fost comisar european din partea Germaniei, Ralf Dahrendorf este membru al Camerei Lorzilor, fost rector al London School of Economics si fost custode al Colegiului St. Antony's, Oxford. Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org