Gabriel ANDREESCU 

Ironia istoriei face ca 22 decembrie sa fie nu doar ziua izgonirii lui Ceausescu. Data ne va aduce aminte si de felul in care justitia a tratat memoria uneia dintre victimele sale notorii. Curtea Suprema a anuntat ca se pronunta astazi � cu o lunga amanare � asupra dosarului in care este judecat generalul de brigada Eugen Grigorescu, vinovat de retinerea sau distrugerea Jurnalului lui Gheorghe Ursu. Jurnalul reprezinta unul din motivele principale pentru care a fost ucis acest om curajos si integru. Directia Securitatii Statului (DSS) se refera la el in ianuarie 1985, vorbind despre un inscris redactat de Gheorghe Ursu care continea "afirmatii dusmanoase si denigratoare in legatura cu lucrarile Congresului al XIII-lea al PCR". Raportul DSS mai facea referiri la "grave manifestari de calomniere si defaimare a conducerii de partid si de stat". Or, cine a umblat prin anchetele Securitatii stie ca ofiterii DSS incercau pe cat posibil sa evite situatiile in care se invoca familia conducatoare. Insa cuvintele extrem de usturatoare la adresa Elenei Ceausescu gasite in jurnal i-au fost aduse, se pare, la cunostinta. O ipoteza este aceea ca ordinul de suprimare a lui Ursu prin tortura a venit de la Elena Ceausescu, dupa ce si-a citit calificativele. Premeditarea crimei se vede transparent din procedura. S-a renuntat la acuzatia politica initiala, de propaganda impotriva oranduirii socialiste, caci omorarea lui Ursu sub o asemenea umbrela ar fi creat un scandal urias. Si s-a fabricat un dosar de drept comun, menit sa ascunda actul criminal. Jurnalul nu reprezinta doar o piesa importanta in ancheta responsabililor pentru uciderea lui Gheorghe Ursu. O spune convingator Andrei Ursu, tenacele sau fiu: "se poate dovedi valoarea uriasa, nu numai sentimentala, pentru familie, dar istorica si literara, pentru societate in general, a unui jurnal care a consemnat zi de zi, cu acuitate, talent si forta a observatiei critice, mecanismele atroce ale dictaturii ceausiste. Jurnalul e un tablou detaliat, sarcastic si cutremurator, al unei perioade pe care societatea romana isi doreste din ce in ce mai mult sa si-o explice, pentru a nu mai putea fi posibila vreodata." Jurnalul iesise la lumina imediat dupa revolutie, un merit esential revenindu-i, in acest caz, procurorului Dan Voinea. Cateva fragmente au fost publicate in presa. Ca apoi acest important document sa revina in arhive, de aceasta data, ale SRI. L-a luat in primire, la 6 iunie 1990, Eugen Grigorescu, colonel atunci, ajuns astazi general de brigada. Au urmat solicitarile insistente ale familiei pentru inapoierea Jurnalului, multe fara raspuns, altele, cu raspunsuri mincinoase sau evazive. A fost nevoie de o schimbare politica pentru constatarea oficiala a disparitiei jurnalului, in anul 1999. In consecinta, Sectia Parchetelor militare a dispus trimiterea in judecata a generalului pentru infractiunile de retinere sau distrugere de inscrisuri si abuz in serviciu in forma calificata. Numeroase probe si declaratiile martorilor arata fara dubiu ca Eugen Grigorescu a retinut documentul cu buna stiinta. Jurnalul conta in ancheta de omucidere in care acuzatii fusesera colegi ai lui Grigorescu. Faptul ca disparitia documentului a avut loc exact atunci cand a fost evocat ca proba impotriva fostilor superiori arata o actiune interesata. Or, aceasta constituie o circumstanta deosebit de agravanta a faptei, care ar fi trebuit sa conduca la o condamnare cu executarea pedepsei. Dosarul s-a plimbat timp de trei ani intre Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, Curtea Militara de Apel Bucuresti si Curtea Suprema. S-a recurs la manevre procedurale, la amenintarea martorilor, la intimidarea partii vatamate. Eugen Grigorescu a facut o plangere penala dura impotriva procurorului Dan Voinea menita sa-i imblanzeasca pozitia. In sfarsit, in luna iunie 2004, dosarul de fond a ajuns la Curtea Militara de Apel Bucuresti, unde judecatorul Stefan Pistol, l-a condamnat pe general. Dar nu pentru abuz in serviciu in forma calificata, cum era in rechizitoriu, care ar fi atras o pedeapsa de cel putin 5 ani. Ci doar pentru abuz in serviciu, hotarand o pedeapsa de 2 ani cu suspendare. Desigur, rezultatul a indignat familia care a facut recurs. Procesul a evoluat chinuit. In ultima sedinta de la Curtea Suprema, din 25 noiembrie 2005, Eugen Grigorescu a declarat, spre stupefactia asistentei, ca "jurnalul n-a disparut". Unul dintre judecatori, exasperat, a intrebat: "Atunci unde e, domnule?". Grigorescu a continuat insa sa dea din colt in colt, oferind variante care mai de care mai absurde. Acesta este contextul in care instanta a hotarat sa amane pronuntarea pana la simbolica data de 22 decembrie. Sentinta va avea la randul ei o rezonanta istorica.