Dan PAVEL 

Cea mai spectaculoasa combinatie ideologica a lumii post- 9/11 este intre antiamericanism, antisemitism si fascism/nazism. Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, supravietuitorii si generatiile celor care au aflat adevarul despre lagarele de exterminare naziste isi puneau intrebari de tipul "cum va mai fi posibil sa scrii poezie dupa Holocaust?"Nimeni nu si-ar fi imaginat pe vremea cand singura problema era de a reconstitui circumstantele Holocaustului, numarul si identitatea victimelor, ca vor exista peste cateva decenii revizionisti sau chiar negationisti. Desi pentru negationism se face inchisoare serioasa in Germania sau Austria, in alte tari a proliferat. Au existat negationisti individuali sau in grupuri de extremisti, marginalizati de societatile civilizate, dar in Orientul Mijlociu, unde confruntarile cu Israelul erau dramatice, negationismul s-a raspandit, de la retelele fundamentaliste de tip Fratia Musulmana si Al Qaeda pana in mijlocul societatii civile si al presei. Nu prea s-a intamplat pana acum ca negationismul sa fie exprimat de la nivelul conducerii absolute a unui stat, nu pentru ca respectivii lideri nu ar fi nutrit asemenea sentimente, ci pentru ca era o reteta sigura a marginalizarii pe plan international. Acum, tabuul diplomatic a fost incalcat. Recent, presedintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad, a declarat ca "Holocaustul e un miti, iar occidentalii ar fi inventat mitul masacrarii evreilor si l-ar fi plasat mai presus de Dumnezeu, religii si profeti: daca cineva ar pune la indoiala existenta lui Dumnezeu nu ar pati nimic, in timp ce negationistii Holocaustului sunt admonestati aspru. In plus, presedintele fundamentalist al statului teocratic Iran (ales prin vointa "libera"a unui mare numar de iranieni), propune ca Israelul sa fie mutat fie in Europa, fie in SUA, Canada sau Alaska. Mare trebuie sa fi fost satisfactia antisemitilor de pretutindeni, iar in particular de pe malul Dambovitei, cand au auzit astfel de cuvinte dragi inimilor lor! Trimiterea evreilor (si a tiganilor) in Transnistria a fost o initiativa cu care multi au fost de acord; cand s-a vorbit insa de asumarea responsabilitatii, multi au negat deportarea. Scandalul moral si politic vine din similaritatea demersurilor: intre spusele lui Ahmadinejad si ale altor antisemiti din lumea islamica, pe de o parte, si teze din Mein Kampf de Adolf Hitler si scrierile altor nazisti notorii, nu este nici o diferenta. Nazism vine de la partidul national-socialist, dar cum socialismul s-a cam demodat in fosta Lume a Treia, ganditori politici precum britanicul Cristopher Hitchens au creat termenul de islamo-fascism pentru a desemna noua forma de fascism si antisemitism radical. Dupa 9/11, fascismul si antisemitismul au intrat intr-o combinatie exploziva cu anti-americanismul. Formula este atat de atragatoare pentru radicalismul politic in general, incat a depasit cu mult granitele lumii arabe sau islamice. Anti-americanismul european se asociaza tot mai explicit cu antisemitismul. Nationalistii, rasistii si fundamentalistii religiosi (islamici, catolici, ortodocsi) au nevoie de mecanismul psihologic compensatoriu al "tapului ispasitor"(analizat magistral de Ren�e Girard). Totusi, Europa civilizata, morala nu a murit. Reactiile guvernelor si parlamentelor europene au fost dure (nu am stire inca de vreo reactie oficiala romaneasca, poate ca diplomatia noastra este prea ocupata de refacerea legaturilor privilegiate din perioada ceausista cu dictatori precum Gaddhafi). Fostul lider al miscarilor studentesti din mai 1968, acum parlamentar european, Daniel Cohn-Bendit, a propus penalizarea Iranului prin eliminarea echipei sale de fotbal de la turneul final din Germania si inlocuirea sa cu echipa Israelului. Intr-o lume in care reperele morale si politice sunt tot mai greu de observat de catre masele si elitele adormite sub atractia circului mediatic, o asemenea propunere (minimala in raport cu erorile politice deliberate ale liderilor iranieni) este mai degraba luata in seama decat eventuale sanctiuni economice sau diplomatice. Recentele alegeri parlamentare din Irak, unde in sfarsit liderii sunniti au chemat oamenii la vot, ca si reactiile din Liban fata de politica Siriei, dovedesc ca insistenta americanilor asupra democratizarii Orientului Mijlociu nu este chiar o utopie. S-ar putea ca declaratiile lui Ahmadinejad sa fie o reactie de exasperare fata de posibilitatea reusitei planului conservatorilor americani (dintre care multi sunt evrei si/sau straussieni) de a democratiza lumea islamica. Daca totul se va rezuma la un razboi psihologic, retoric, inca este bine. Dar daca din combinatia de antiamericanism, antisemitism si nazism se va naste impulsul folosirii armelor atomice, vom asista la Armagedon.