In prejma celei de a doua comemorari oficiale, la nivel national, a Holocaustului din Romania, editura Compania a publicat o carte importanta: Frontiera dintre viata si moarte, refugiul si salvarea evreilor la granita romano-maghiara (1940-1944). Scrisa de distinsul ziarist clujean Zoltan Tibori Szabo, corespondent acreditat oficial in Romania al cotidianului Nepszabadsag si laureat in 1999 al Premiului Memorial Pulitzer pentru publicistica maghiara, cartea este o exceptionala contributie la cunoastearea salvarii in 1944 de catre intelectuali si tarani romani, de catre rezistenta sionista din Ardealul de Nord a catorva mii de evrei transilvaneni amenintati cu deportare si gazare de Ungaria fascista si Germania nazista. Cartea lui Tibori Szabo se inscrie, prin rigoarea ei, pe linia opusului major al profesorului Randoph Braham, expertul numarul unu pe plan mondial al Holocaustului sub jurisdictia maghiara, care in monumentala sa lucrare The Politics of Genocide, analizeaza distrugerea nemilos de rapida si de eficienta a evreilor maghiari si a celor din teritoriile ocupate de Ungaria in primavara si vara anului 1944. Pentru a pune cat mai exact in tema cititorul in legatura cu fundalul istoric al actiunii de salvare al evreilor din Transilvania de Nord, Tibori Szabo a realizat in primele doua capitole al cartii sale descrieri succinte si riguros documentate ale Holocaustului implementat de regimurile aliate si totusi inamice de la Bucuresti si Budapesta. Ideea este extrem de benefica, cititorul avand posibilitatea sa compare trasaturile comune dar si defazajul temporal si geografic al celor doua politici antisemite de exterminare statala. Concluzia lui Tibori Szabo in privinta Holocaustului din Ardealul de Nord este impresionanta prin acuratetea ei: "Deportarea s-a facut, intr-adevar sub presiune germana, dar ea nu a fost posibila fara complicitatea administratiei maghiare, a prefecturilor, primariilor, politiei si jamdarmeriei care au raspuns cerintelor germane cu un exces de zel inimaginabil. Masele de maghiari, indoctrinate de-a lungul anilor cu idei antisemite, au asistat, in cel mai bun caz, pasiv la deportarea semenilor evrei. Multi maghiari au participat efectiv la ghetoizarea evreilor, in timp ce altii i-au denuntat pe evreii care au incercat sa se ascunda sau sa scape. Dupa deportare, nu putini maghiari au depus cereri pentru a obtine bunurile evreilor deportati." Exagerari privind salvarea evreilor din Transilvania de Nord Ca si studiul profesorului Braham, Romanian Nationalists and the Holocaust, cartea lui Tibori Szabo demonteaza cu acuratete si lipsa de patima, exagerarile si afirmatiile fara baza reala facute de-a lungul anilor de cuplul Carmilly-Weinberger - Sorban privind salvarea evreilor din Transilvania de Nord. Din carte reiese cu pregnanta rolul jucat in actiunile de salvare de catre intelectuali romani ca Aurel Socol si Tudor Bugnariu, de unii tarani romani care locuiau la granita si in special de rezistenta sionista. In noianul de documente cuprinse in cartea lui Tibori Szabo se afla si cateva care demonstreaza cum istoria Holocaustului se intersecteaza neasteptat cu istoria represiunii organizate de regimul comunist. La aceasta intersectie se regasesc ca intr-o tragedie greaca, Raul Sorban si Tudor Bugnariu. Cititorul avizat cunoaste evolutia politica sovina a lui Raul Sorban, care inainte de caderea regimului comunist a fost strans legat de grupurile ultra-nationaliste ale camarilei ideologice a lui Ceausescu, iar dupa disparitia acestui regim a pendulat intre PSM, PRM si Vatra Romaneasca cochetand si cu aripa peremista a PSD. In viziunea post-comunista a lui Sorban, printr-o ciudata inversiune de roluri ,,Dan Haulica, Andrei Plesu, Octavian Paler, Ana Blandiana si Nicolae Manolescu" au devenit "agenti directi si otravitori vicleni folositi de partidul comunist" (Constantin Mustata, Dialoguri cu Raul Sorban, p. 189), in timp ce adulatorii ultra-nationalisti ai lui Ceausescu erau in continuare aliatii sai politici. In fond, ca si alti cetateni ai Romaniei post-comuniste, Raul Sorban a activat acolo unde si-a (re)gasit idealurile si tovarasii de drum. Cititorul avizat poate mai cunoaste (asa cum descrie cu multe detalii Randolph Braham in cartea sa Romanian Nationalists and the Holocaust,) conditiile nu tocmai clare in care Raul Sorban a obtinut cu permisiunea sefilor sai national-socialisti, ilustrul titlu de Drept intre popoare acordat de Yad Vashem. De asemenea este cunoscut faptul ca Raul Sorban, urmarind intai linia politica a regimului Ceausescu si ulterior pe cea a partidelor extremiste sus-mentionate a negat Holocaustul in Romania, a elogiat pe Ion Antonescu si regimul si a militat pentru reabilitarea lor. Ceea ce putini stiu insa este ca in iunie 1945 Raul Sorban a fost arestat la Cluj si acuzat de a fi fost un agent triplu: al Sigurantei romane, al contraspionajului maghiar si al SD-ului german. Era putin prea mult, chiar si pentru o persoana cu talentul oportunist al lui Raul Sorban si, in consecinta, aceste acuzatii nu au putut fi sustinute in final. Cert este ca situatia acuzatului era grava si ca mai multi clujeni, romani si evrei, au dat declaratii incriminatoare la adresa lui Raul Sorban, iar dosarul lui de ancheta (nr. 40030, vol. 17 , Ministerul de Interne, Arhiva Operativa, SRI/USHMM RG 25.004M) a fost conexat cu dosarele criminalilor de razboi judecati de Tribunalul de la Cluj. Tot atat de cert este ca Tudor Bugnariu, fost primar al Clujului, a dat a declaratie de noua pagini, foarte favorabila lui Raul Sorban, subliniind ca cei care il acuza pe Sorban de colaborationism sunt iresponsabili si aratand ca in problema trecerii peste granita a evreilor ulterior arestati, Sorban poate fi acuzat cel mult de neglijenta. Asa cum insusi Raul Sorban a recunoscut ulterior, interventiile lui Bugnariu au cantarit greu in eliberarea lui din inchisoare (Mustata, Dialoguri, p. 77). La inceputul anilor '50, Sorban va fi din nou arestat beneficiind inca o data la iesirea din inchisoare de sprijinul prietenului sau Tudor Bugnariu care il va ajuta sa obtina un loc de lucru. Dar Tudor Bugnariu avea la randul sau probleme serioase cu regimul politic din Romania. Comunist din ilegalitate, intelectual roman din Ardeal, el a refuzat constant orice implicare in politica sovina anti-maghiara pe care partidul comunist a inceput sa o practice de la un moment dat. Casatorit cu Dorli Blaga, fiica lui Lucian Blaga el avea de asemenea un dosar "patat". Membru al Comitetului National Antifascist, Bugnariu a negat faptul ca Nicolae Ceusescu ar fi fost membru al acestui comitet refuzand sa cautioneze aceasta inventie propagandistica a conducerii PCR. Si mai grav, in ochii regimului comunist, in 1965, in calitate de decan al facultatii de Filosofie din Bucuresti Tudor Bugnariu a luat curajos apararea unui grup de studenti anchetati si persecutati de Securitate, cu acordul lui Florian Danalache, prim-secretar al organizatiei de partid Bucuresti. Vanatoarea de vrajitoare de la Universitate La Universitatea din Bucuresti a inceput o vanatoare de vrajitoare in cel mai clasic stil stalinist. Bugnariu a capatat vot de blam cu avertisment si a fost demis din functia de decan. Studentii in cauza au fost exclusi din Universitate sau aspru sanctionati. Un viitor om politic post-comunist a participat la bataile contra studentilor, batai orchestrate de autoritati, rupandu-i mana unui coleg. Un alt student si el devenit important lider post-comunist a fost aproape de excluderea din partid si facultate numai pentru ca si-a condus un coleg batut la gara. Lui Bugnariu si catorva profesori care au incercat sa-l apere li s-au deschis dosare de urmarire informativa si asupra lor a fost literalmente asmutita o retea de informatori. Asa cum confirma adresa CNSAS nr. 3976 din 4 noiembrie 2003 (si decizia aceleiasi institutii cu nr. 115 din 28 octombrie 2003), unul din acesti informatori a fost Raul Sorban, care a functionat sub numele de cod de I. Dragomir. Conform ziarului Evenimentul Zilei din 21 noiembrie 2003, care cita surse din interiorul CNSAS, informatorul Raul Sorban " apare si in dosarele altor scriitori si intelectuali cunoscuti....si cu dosar de retea �ca la carte�, angajament, note informative in original..." Conform documentelor din dosarul de urmarire informativa al lui Tudor Bugnariu, Sorban, care incepuse inca din 1960 activitatea de delator al familiei Blaga, se intalnea regulat in casa conspirativa "Magheru" cu colonelul A. Olimpiu, loctiitor al sefului directiei a III-a a Securitatii, caruia ii raporta despre manifestarile "necorespunzatoare, uneori chiar dusmanoase" ale lui Bugnariu. Sorban alias Dragomir avea sarcina precisa de a raporta opiniile lui Bugnariu despre politica interna si externa a partidului, relatiile pe care le avea la facultate cu colegii, si legaturile pe care le avea la Cluj. Conform instructiunilor primite de la acelasi colonel de securitate, Sorban a continuat in anii 1964 si 1965 vizitele in casa Bugnariu unde se deda la provocari urmate de informari scrise amanuntite. In aceste rapoarte Sorban ii reprosa lui Bugnariu critica cenzurii, elogierea partidelor comuniste occidentale, respingerea liniei sovine a partidului si a represiunii contra studentilor de la Universitatea Bucuresti. In urma acestor informari, la recomandarea sefului directiei a III-a general-maior Evghenie Tanase si din ordinul personal al lui Cornel Onescu, ministrul de interne, lui Tudor Bugnariu i s-au instalat microfoane in casa. Confruntat in 2003 cu mizeria propriei delatiuni, Sorban a raspuns prin denigrarea lui Dorli Blaga si a lui Bugnariu pe care l-a acuzat, fara nici un fel de argumente sau probe, de minciuna, senilitate si tradare. Tudor Bugnariu a murit inainte de caderea regimului Ceausescu si nu a putut sa raspunda detractorului sau, iar Romania post-comunista i-a acordat lui Raul Sorban pentru distinsele servicii aduse patriei o prestigioasa pensie de merit. N.a.- Acest articol a fost scris si publicat de autor exclusiv in caliatea sa de persoana particulara. Continutul articolului nu are legatura cu functiile oficiale detinute de el sau cu organizatiile la care el este afiliat. n.r.- intertitlurile apartin redactiei