Asadar, Rusia si Ucraina au luat atitudini diametral opuse fata de rezultatele alegerilor pentru asa-zisul soviet suprem din regiunea separatista. Moscova, prin vocea reprezentantului Ministerului de Externe, Mihail Kamanin, sustinea marti ca scrutinul din Transnistria ar "corespunde normelor internationale de organizare a procesului electoral". El a staruit chiar asupra "caracterului transparent si democratic" al votarii. Kievul afirma contrariul. In aceeasi zi, purtatorul de cuvant al diplomatiei ucrainene, Vasili Filipciuc, a declarat ca tara sa considera ilegale alegerile in sovietul suprem din autoproclamata republica nistreana. El a precizat ca autoritatile de la Kiev nu recunosc valabilitatea scrutinului si se pronunta pentru trimiterea in regiunea rebela a unei misiuni internationale sub egida OSCE. Gestul ucrainean, care este intr-o pozitie contrastanta cu cel rusesc, are o valoare dubla pentru Republica Moldova. Pe de o parte, punctul de vedere adoptat de Kiev fata de alegerile din Transnistria dovedeste ca, in ciuda oscilatiilor, sincopelor si contradictiilor din sanul regimului Iuscenko, acesta, pe plan principial, se raliaza, totusi, liniei politice occidentale. De unde impresia ca axa Kiev-Tbilisi-Chisinau, dar si recent formata Comunitate a Optiunii Democratice, orice s-ar spune, nu mai macina vant. Noile aliante incep sa functioneze in regim real si sa aduca roade. In spatiul postsovietic se constituie, astfel, un centru de putere, altul decat cel rusesc, capabil sa se opuna tentatiilor revansarde ale Kremlinului. Pe de alta parte, pe fondul pozitiei ucrainene se vede mai bine ca oricand ca incercarile unor politicieni si mijloace media de la Chisinau de a demonstra ca Moscova si Kievul ar fi o apa si un pamant tradeaza o lucratura perfida a fostei metropole. Chiar alaltaieri, bunaoara, "Timpul", sfidand evidentele, scria cum ca alegerile din Transnistria nu ar fi sustinute de Kremlin. Si asta in ciuda faptului ca votarea din regiunea rebela a fost incurajata din capul locului de Putin et comp.
Cine refuza sa vada ca sub Iuscenko s-a schimbat Ucraina, ca Voronin s-a reorientat spre Occident, ca Moscova ocupa ilegal o parte a teritoriului nostru national, acela, vrand-nevrand, face jocul rusilor care e mai periculos decat toate celelalte. In lipsa Kominternului si dupa prabusirea bolsevismului mondial, comunismul ramane un dusman, fireste, numai ca unul de carton. Kremlinul, in schimb, e un inamic real si de temut, chit ca, treptat, renunta la retorica sovietica si imbraca hlamide tariste. Tocmai acest adevar cauta sa-l ascunda "idiotii utili", infierand patefonic votul din 4 aprilie, punand semnul egalitatii intre Putin si Iuscenko si cantand osanale unor falsi democrati autohtoni aflati in solda rusilor. Suntem indemnati, de fapt, sa ne luam de mana cu noul tar din Kremlin ca sa scapam de fantoma lui Marx.