Cristian UNTEANU 

Europa deschide acum, oficial, o cutie a Pandorei din care pot sa apara multe istorii murdare, teribil de suportat sau chiar neverosimile pentru secolul XXI. Consiliul Europei a format o comisie speciala de ancheta pentru a scoate la lumina ce este adevarat in cazul foarte numeroaselor alegatii de presa privind folosirea unor baze aeriene din Europa (tari UE, dar si tari candidate) ca facilitati pentru asa numitele zboruri ilegale ale CIA, conducand prizonieri spre destinatii necunoscute, torturandu-i fizic si psihic, in lipsa oricarei protectii juridice. Iar Parlamentul European urmeaza sa voteze crearea unei comisii similare care sa inceapa sa lucreze din ianuarie 2006. Institutiile europene par decise sa afle acest adevar pana la capat, sigur luand de bune, deocamdata, afirmatiile fara echivoc ale responsabililor politici care au negat cu hotarare ca asa ceva s-a putut intampla pe teritoriul european. Nu stiu insa daca doar acest nivel de discutie si ancheta va fi si suficient pentru a se putea evita cealalta tema, poate infinit mai grava si actuala : folosirea torturii ca procedeu acceptabil in razboiul anti-terorist. Este admisibil recursul la �procedee limita neconventionale� sau la �tehnici neconventionale de ancheta� atat in Europa cat si oriunde in lume? In ce moment practica torturii este reprehensibila si exista oare circumstante atenuante? Se poate valida argumentul: "ei folosesc orice arma, deci noi putem folosi orice fel de raspuns adecvat situatiei"? Cine ia aceasta decizie: politicienii, armata, serviciile secrete, comandourile speciale anti-teroriste? Exista (sau este nevoie sa existe) reglementari care sa stabileasca limitele in domeniu sau, dimpotriva, orice poate fi permis in ideea ca torturarea salbatica a unui individ poate sa duca la salvarea a mii, zeci sau sute de mii de vieti? Cat de eficienta este procedura? Cazul Abu Ghraib este deja unul de referinta mondiala. Un specialist in domeniu, Bob Baer, fostul sef al antenei CIA in Irak, afirma: "Ne-am dus in Irak tocmai pentru a face ca asemenea lucruri sa nu se mai intample si, iata, ele se petrec sub tutela noastra". Incidente izolate care pot fi scuzate prin explicatia clasica: e vorba despre cateva persoane care au actionat in afara liniei de comanda si au fost pedepsiti in consecinta? Brig. Gen. Mark Kimmitt, director adjunct al operatiunilor coalitiei in Irak afirma cu tristete: "Mi-as dori sa stau in fata dvs. si sa spun ca doar acestea sunt unicele cazuri de abuzuri asupra prizonierilor de care avem cunostinta (cazurile de la Abu Ghraib, n.n.n) dar stim ca au mai fost si altele de cand suntem prezenti in Irak". De unde veneau ordinele care permiteau tortura? Un raspuns il da Janis Karpinski, fost general de doua stele in armata SUA, responsabila directa pentru functionarea inchisorii Abu Ghraib, degradata disciplinar la rangul de colonel, dar impotriva careia nu s-au formulat niciodata acuzatii penale acuza direct: �asa cum putem vedea acum, din documentele care au fost facute publice prin ordin al curtii, ajungem la documentul original, cel pe care Gen. Alberto Gonzales l-a analizat si discutat cu Presedintele SUA, o derogare de la Conventia de la Geneva. Acestia nu sunt prizonieri, sunt teroristi, iar tehnicile de interogare trebuie sa fie mai eficiente�. Au fost americanii singurii care au practicat tortura sau au admis practici degradante in timpul interogarilor? Nu cumva cutia Pandorei ar mai putea contine alte istorii, teribil de similare si la fel de infioratoare petrecute in centre de detentie europene, cu nimic legate de actualul razboi anti-terorist? Fiindca suntem in anul francofoniei, sa amintim doar de marturiile comandantului fortelor speciale franceze in timpul razboiului din Algeria, cu povestirea unor atrocitati greu de imaginat, de afacerea Ben Barka....iar lista nu ar acuza doar civilizata si democratica Franta, ci si alte multe tari care au avut la un moment dat de luptat cu organizatii para-militare de tip terorist, fie IRA, fie ETA, fie Brigazile Rosii. Atunci, acolo, ce s-a intamplat? Cine va vrea sa rspunda? In orice caz, exista pericolul ca, privind doar si numai la aceasta ancheta si rezultatele ei, sa poata fi scosi din jobenul istoriei niste tapi ispasitori, degradati rapid in consecinta si supusi oprobiului public. S-ar putea sa fie vorba de tari, institutii, persoane fizice care �direct sau indirect� ar fi favorizat existenta unor centre ilegale de detentie. Exista pericolul ca cei mai slabi sau mai neatenti sa poata avea picioarele rupte inainte sa-si dea sama despre ce fusese vorba in propozitie. Dar, la fel de bine, se poate sa nu fie vorba decat de o perdea de fum. Cat de mult fum? Nu stim? Grenade fumigene? Poate. Lansate de cine? De ce acum, de ce exact in acest moment cand ceva se redefineste la granita de est a UE? Grele intrebari la care nu numai Romania, spre exemplu, ar trebui sa fie cea care da un raspuns. si, in orice caz, nu prima pe lista...