Ileana CORNEA 

"Nu sunt vinovat, onorata curte", a declarat generalul croat Ante Gotovina, in fata Tribunalului Penal pentru fosta Iugoslavie. Daca si cat este de nevinovat fostul membru al Legiunii Straine, care, dupa o tinerete aventuroasa, a avut o spectaculoasa ascensiune in armata tarii sale, in perioada razboiului sarbo-croat din prima jumatate a deceniului trecut, ajungand rapid la gradul de general, ramane sa decida instanta de la Haga. Cat de nevinovat se considera el insusi, nu vom sti, probabil, niciodata. Arestarea sa, in urma cu o saptamana, a declansat reactii contradictorii si comparabile ca amploare cu cele provocate, in 2001, de capturarea fostului presedinte iugoslav, Slobodan Milosevici. Ca si in cazul Milosevici, organismele internationale si diverse tari de pe mapamond au salutat capturarea inculpatului si aducerea acestuia in fata curtii internationale. Si, tot ca atunci, si de aceasta data, sustinatorii celui arestat au organizat manifestatii de solidaritate si si-au exprimat dubii ca procesul de la Haga urmeaza sa fie unul corect. Cum organismele internationale au declarat ca Ante Gotovina a fost unul din motivele principale ale trenarii progreselor Croatiei in procesul de integrare euro-atlantica, actualul lider al Zagrebului, Stipe Mesici, s-a grabit sa danseze pe aceasta melodie. El a cerut institutiilor abilitate sa actioneze pentru aducerea in fata justitiei a persoanelor care, timp de patru ani, l-au ajutat pe general sa se ascunda. Dar Mesici este presedinte al Croatiei din 2000, anul in care l-a trecut in rezerva pe Gotovina, pentru ca semnase o scrisoare critica la adresa cooperarii cu TPI. Era presedinte si in 2001, cand a disparut generalul rezervist, imediat dupa anuntarea inculparii sale de catre TPI. Doi ani mai tarziu, fugarul acorda un interviu unui saptamanal croat, exprimandu-si disponibilitatea de a se preda, in schimbul anularii actului de inculpare. La vremea respectiva, Mesici, uitand ca-l sanctionase tocmai pentru lipsa de respect manifestata fata de Curtea de la Haga, a sustinut aceasta solicitare. Carla del Ponte, procurorul-sef al instantei, a respins-o. Probabil, la momentul 2003, ar fi fost mai usor de aflat unde se ascundea Ante Gotovina. Presedintele croat face, acum, apel la Parchet si la serviciile de informatii sa continue eforturile pentru demascarea complicilor lui Gotovina. Nu spune exact cand au inceput si in ce au constat aceste eforturi, cert este ca rezultatele nu s-au prea vazut. Gotovina a fugit de sub nasul croatilor si dus a fost, pana l-au prins autoritatile spaniole. S-a plimbat prin lume cu un pasaport fals. Oferindu-si hoteluri de lux, calatorind cu business class, generalul a avut, in acesti ani, un itinerariu impresionant, demn de marii criminali fugitivi ai acestui secol: Argentina, Chile, China, Cehia, Insulele Mauritius, Rusia si Tahiti. A fost fugar de lux timp de 1613 zile. Evident, nu i-au lipsit banii (ceea ce a remarcat si Mesici). Si evident, a plecat cu bani din Croatia. Poate, cu spiritul sau intreprinzator, i-a mai inmultit ulterior dar, cu siguranta, cand a trecut granita croata, nu a plecat cu traista-n bat, nici cu buzunarele goale. Inclus in trio-ul cel mai cautat de TPI, pentru crime comise in timpul razboaielor din Balcani, alaturi de liderii sarbi Radovan Karadzici si Ratko Mladici, Gotovina trebuie sa raspunda, in fata instantei de la Haga, la sapte capete de acuzare, intre care masacrarea, in 1994, a 150 de civili sarbi din regiunea Knin, situata in centrul Croatiei. Carla del Ponte a anuntat arestarea generalului drept o "veste buna". Si, dupa cum am spus, tot ca pe o veste buna au primit informatia si organismele internationale, salutand capturarea unui criminal de razboi. Aproape toata suflarea oficiala din Croatia se dezice, azi, de Gotovina si arata cu degetul spre criminalul prins. Spre deosebire de conducerea politica, populatia croata, insa, este departe de a vedea un criminal in omul care isi asteapta acum judecata. Croatia are o istorie similara, ce dateaza din timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand Ustasii masacrau in masa sarbii, "pentru tara". Populatia croata vede in el ceea ce a vazut si in cursul razboiului din 1991-1995: un erou al independentei tarii. Imediat dupa anuntarea capturarii, croatii au iesit in strada. Zagrebul a fost teatrul primelor manifestatii de solidaritate cu Ante Gotovina, in prima noapte dupa arestare. Zilele urmatoare, manifestatiile s-au extins si in alte orase ale tarii si chiar in capitala Austriei vecine. Strazile mai multor localitati din Croatia au fost impanzite de oameni purtand cruci, candele, drapele croate si portrete ale generalului. Foarte multi solicitau presedintelui Mesici sa insiste pentru transferarea procesului in Croatia. Oamenii incearca sa-si salveze eroul. La fel ca si sarbii, care isi ascund eroii lor, Karadzici si Mladici. Razboiul de distrugere a Iugoslaviei este insa si o opera a Europei. Care acum ii pune la zid, in numele "Justitiei Internationale" pe actorii piesei regizate atunci din afara fostei Iugoslavii. Fiecare tabara striga insa pentru dreptate, pe limba ei, aceeasi: sarbo-croata.