Adrian SEVERIN 

In logica loviturii de stat data prin crearea Comunitatii Nationale de Informatii (CNI) - organism deopotriva ilegal, neconstitutional si, in conditiile date, nedemocratic - seful statului mai face un pas pe calea regimului sau neo-cezarist, extinzand dincolo chiar de limitele ridicolului conceptul de securitate nationala. Daca CNI, ca suprastructura a Consiliului Suprem de Aparare a tarii (CSAT), reprezinta instrumentul necesar pentru concentrarea si exercitarea puterii, bazele acesteia trebuiau extinse prin largirea domeniului problematic in legatura cu care puterea se manifesta. Bascularea echilibrului inter-institutional nu se limiteaza, asadar, la taria si periculozitatea armei puse in mana presedintelui, ci se completeaza cu inmultirea tintelor asupra carora el isi aroga dreptul de a trage. Deocamdata, un atare proces are loc prin punerea unui Guvern tot mai incapabil de a rezista si a unui Parlament tot mai divizat si mai derutat, in fata faptului implinit. Pasul urmator va fi adoptarea Strategiei Nationale de Aparare si Securitate (SNAS) care va incerca sa dea acoperire legala unei lovituri de forta deja consumata. La finele ultimei reuniuni a CSAT, seful statului a aparut inclusiv in postura de purtator de cuvant - gest calculat voind sa transmita imaginea controlului absolut - spre a comunica, printre altele, ca s-au luat hotarari in legatura cu combaterea pojarului si cu imbunatatirea activitatii sanitar veterinare. La discutii au fost prezenti, evident, si ministrii Sanatatii si Agriculturii care, potrivit legii nu sunt membri ai CSAT. Acestia nu numai ca au informat in legatura cu situatia din domeniile lor si cu felul in care administreaza portofoliile incredintate, ci au primit sarcini care urmeaza a fi executate ca atare. Guvernul va pune in aplicare, deci, masuri stabilite fara aprobarea sa colegiala dar care vor antrena raspunderea solidara a ministrilor. Astfel, ministrii vor fi tinuti sa raspunda pentru acte in legatura cu care ei nu s-au pronuntat (decise, in schimb, de sefii serviciilor secrete). Prezentand lucrarile CSAT domnul Basescu a precizat, cu un zambet ironic, ca rujeola inseamna "pojarul pe care mai toti l-am facut in copilarie". Este vorba, deci, despre o boala banala. De aici doua concluzii: ca Guvernul este incapabil sa gestioneze pana si probleme simple; ca CSAT intelege sa introduca fortat in sfera sa de competente chestiuni care nu au nici o legatura cu siguranta nationala. Sugerate de seful statului, prima este o noua lovitura sub centura aplicata Guvernului iar a doua o noua declaratie cinica de asumare absoluta a puterii. In context s-a mai anuntat ca Strategia de securitate va fi adoptata de CSAT la inceputul anului 2006. Lansarea si dezbaterea acestui document de importanta covarsitoare pentru destinul tarii va avea loc, asadar, in paralel cu desfasurarea sarbatorilor de iarna. Printre sarmale si caltabosi, in cantec de colinde si clinchet de pahare romanii vor afla ca presedintele a asezat definitiv Romania pe axa luptei cu terorismul global transformandu-o in "stat-tinta" si creand, astfel, alibiul pentru limitarea libertatilor si drepturilor civile pe altarul securitatii nationale. Tot atunci va fi probabil consacrata si teoria loviturii preventive de aplicat nu atat teoristilor din afara (pretentia Romaniei de a corecta strategia americana in Irak si de a juca in zona un rol militar mai insemnat se situeaza undeva intre cacialma si paranoia) cat teroristilor dinauntru - delincventi de drept comun dar mai ales investitori si oameni politici acuzati pentru acte de coruptie savarsite inclusiv sub forma afacerilor de succes sau a opozitiei fata de "parintele natiunii", Cezarul. Terorismul de stat va fi legitimat spre a combate presupusul terorism privat intern, cu riscul vulnerabilizarii fata de terorismul international. Manipularea este clara. Neatentia sarbatoreasca a natiunii va facilita ingroparea democratiei abia renascute. In rest, totul a fost pregatit pentru ca nimeni sa nu aiba cum opune rezistenta: nici premierul, strivit intre cererile de a demisiona si convocarile la Parchet (nemijlocite sau prin prietenii politici); nici Guvernul, cu popularitatea in prabusire sub atacurile concertate ale sindicatelor si ale sefului statului insusi; nici Majoritatea parlamentara adusa, prin santaje si favoruri, in stare de dependenta fata de Presedinte; nici Opozitia, persecutata in administratie, hartuita in politica, vanata in justitie, calomniata in societate, decredibilizata in opinia publica; nici societatea civila, sfasiata intre rusine si o comoditate lasa. Un Guvern - altul decat cel prevazut de Constitutie, rezultat din votul popular, investit si controlat de Parlament - se formeaza in umbra, sub privirea nedumerita a unora, neputincioasa a altora, revoltata a catorva, indiferenta a multora. Acest Guvern prezidential, netransparent si neresponsabil, concentreaza adevarata putere, in timp ce Guvernul constitutional ramane doar umbra a ceea ce trebuia sa fie, limitandu-se la a organiza executarea in concret a directivelor noului Cezar, Traian Basescu. Tu dormi, Brutus, si Roma e in lanturi!