Formatiunile opozitiei, PSD si PRM, cresc in preferintele electoratului, ajungand la 32, respectiv 15%, in timp ce Alianta inregistreaza 45% din optiuni, releva cel mai recent sondaj INSOMAR realizat in perioada 25 noiembrie-2 decembrie (GRAFIC 1). Sondajul arata si evolutia optiunilor politice ale romanilor pe parcursul acestui an (GRAFIC 2). INSOMAR a analizat si cat de bine se inteleg premierul si presedintele (TABEL B), precum si modul in care a fost perceputa aceasta relatie de catre romani pe parcursul lui 2005 (GRAFIC 3). In cercetare se remarca faptul ca luna noiembrie poate fi considerata drept una a revenirii discursului guvernamental la o agenda mai apropiata de preocuparile cetateanului. Aceasta ca urmare a presiunilor sociale exercitate de sindicate si mass-media. Modul in care Executivul a gestionat greva din Educatie se reflecta in declinul accentuat al nivelului de satisfactie fata de activitatea primului ministru. Prin comparatie, indicatorul satisfactiei sociale pentru prestatia Presedintelui se mentine constant la un nivel ridicat. Sondajul contine si o sectiune in care cetatenii isi exprima nemultumirea fata de modul in care sunt administrate cele mai importante servicii de utilitate publica. Cetatenii apreciaza ca decizia Curtii Constitutionale de a nu-l despagubi pe Regele Mihai pentru Castelul Peles a fost justa, iar Statul roman este proprietarul "de drept" al unui bun considerat patrimoniu national. Cercetarea INSOMAR s-a realizat pe un esantion reprezentativ la nivel national, de 1220 de persoane cu drept de vot, eroarea maxima admisa pentru rezultatele obtinute fiind de + /-2,8%. Datele sondajului publicat ieri au fost insotite de un raport de cercetare. Prezentam fragmente din acest studiu si o serie de grafice relevante. Evolutia optiunilor electoratului (Anca HRIBAN) O guvernare sub semnul "crizelor" Primul an al "guvernarii portocalii" nu a dus lipsa de evenimente care sa puna la incercare capacitatea de gestionare a crizelor cele mai diverse de catre un Executiv foarte putin creditat la momentul instalarii sale. Inundatii, rapiri de jurnalisti in Irak, blocaje in sistemul de sanatate si in justitie, gesturi demisionare spectaculoase si reveniri la fel de spectaculoase, spectrul unei epizootii de gripa aviara la frontiera sud-estica a tarii etc., s-au derulat intr-o succesiune aproape neintrerupta pe tot parcursul acestui an, amenintand cu o erodare prematura a capitalului de simpatie electorala dobandit dupa castigarea alegerilor din noiembrie trecut. Dupa ce s-a confruntat cu o remaniere partiala, Guvernul Tariceanu a reusit sa navigheze contra curentului si sa depaseasca momentele dificile pe care nu putini au fost tentati sa le califice drept letale pentru un Executiv format pe baza de algoritm politic. Guvernul, mai aproape de agenda cetateanului Pe traiectoria unei astfel de evolutii - in care adeseori spectacolul politic s-a substituit actiunii responsabile -, luna noiembrie poate fi considerata drept una a revenirii discursului guvernamental la o agenda mai apropiata de preocuparile cetateanului. Este o constatare care nu depinde neaparat de o revizuire conceptuala a actiunii liderilor si institutiilor guvernamentale, cat mai degraba de efectul presiunii sociale exercitate asupra lor de catre sindicate si mass-media. Mai precis, noiembrie a fost o luna a protesului social in zone relativ largi de revendicare, dar cu deosebire in sectorul educatiei si invatamantului, unde demisia fostului ministru Miclea a transferat dificila sarcina de gasire a unei solutii acceptabile pentru rezolvarea conflictului de munca spre negociatori ad-hoc, fie in persoana unor ministri secretari de stat, fie a vicepremierului Pogea, fie a nou-numitului ministru de resort Mihail Hardau, fie a primului-ministru Calin Popescu Tariceanu. Dar, ca de obicei, in astfel de situatii "solutia finala" a venit in forma unei providentiale interventii a presedintelui tarii, chiar daca abia dupa trei saptamani de blocaj complet a activitatilor din scoli, licee si universitati. Distantarea premier-presedinte Faptul ca si de aceasta data liderul de la Cotroceni profita cel mai consistent de pe urma unei crize care a implicat nemijlocit si prioritar Guvernul, nu mai constituie o surpriza, dar intre primele sale efecte politice poate fi consemnata si intretinerea echivocului in privinta raporturilor dintre Cotroceni si Palatul Victoria. La nivelul perceptiei publice, aceasta se traduce printr-o distantare intre premier si presedinte, definind o realitate ce tinde sa se consolideze in ultimele luni. De altfel, calitatea dialogului dintre Premier si Presedinte are o influenta sesizabila si in orientarea intentiilor de vot din interiorul Aliantei D.A., in sensul cresterii suportului electoral al PD, pe fondul deprecierii constante a celui acordat PNL. Din acest punct de vedere, situatia pare sa devina stationara si sa urmeze "curba de preferinta de maxim unic" in ceea ce priveste atingerea pragului critic al pierderilor/castigurilor postelectorale pentru fiecare dintre cele doua partide. Situatia nu poate fi pusa exclusiv pe seama relatiilor personale dintre cei doi lideri, dar joaca un rol important in configurarea ordinii de preferinta electorala in interiorul Aliantei, cu efect imediat in continutul raporturilor dintre cele doua partide, pe de o parte, si intre principalii lideri ai PNL, pe de alta parte. Tariceanu si Boc pierd incredere Barometrul lunar al conduitei liderilor si institutiilor politice a consemnat si de aceasta data evolutii interesante ale indicatorului credibilitate sociala. Nota particulara o constituie tendinta aproape generalizata de scadere a acestui indicator pentru principalele personalitati politice din Coalitia aflata la putere. Din motive diferite, pierderile cele mai mari le inregistreaza liderii celor doua partide ale Aliantei DA, respectiv Calin Popescu Tariceanu si Emil Boc. Daca pentru primul situatia reflecta cu destula fidelitate prestatia guvernamentala, in schimb pentru al doilea aceasta pare ca se datoreaza mai curand prestatiei de ansamblu a liderilor Coalitiei de la putere, decat unor actiuni politice individuale de mare interes si vizibilitate publica. De remarcat, din nou, faptul ca desi premierul acuza pierderi la acest indicator (-2%), cota sa de credibilitate (26%) o depaseste pe aceea a propriului Guvern (22%). Cu referire la principalel personalitati politice ale opozitiei intrate in barometrul pe noiembrie, indicatorul credibilitatii prezinta valori mai curand stationare in raport cu luna trecuta. Cota mare de nehotarati: 28% Daca in perioada 25 noiembrie - 2 decembrie ar fi fost organizate alegeri parlamentare, configuratia de moment a intentiilor de vot exprimate ar fi consemnat 45% in favoarea Aliantei DA, 32% pentru PSD, 15% pentru PRM 4% pentru UDMR, urmate de PNG, Forta Democrata si PC (fost PUR) cu cate 1% fiecare. Din totalul celor intervievati, un procent de 28% se declara fie nehotarati, fie ca nu doresc sa voteze, situatie care se mentine constanta in raport cu ultima masurare din octombrie-noiembrie. Este un fapt care denota cresterea nivelului de absenteism politic, in paralel cu acumularea unui potential exploziv al insatisfactiei sociale. Regruparea electoratului PRM, in evolutie constant ascendenta pentru ultimele cinci-sase luni, constituie un indiciu semnificativ al "revoltei mocnite" care a caracterizat dintotdeauna conduita centrata pe criza a sustinatorilor acestui partid. PD, dublu fata de PNL In interiorul Aliantei, distributia votului acordat PD si PNL tinde sa se stabilizeze in jurul raportului de 2:1 in favoarea celui dintai (60% fata de 36%). Pe acest fond, climatul si dialogul dintre cele doua formatiuni politice se mentine tensionat, transferand spre exterior mesaje tot mai explicite de impas, cu efecte care - chiar daca mai putin evident deocamdata -, le dezavantajeaza electoral in mod egal. De acest lucru par sa fie constienti atat liderii celor doua partide, dar nu mai putin adversarii lor politici, in fiecare caz fiind vizate obiective si scopuri complet diferite. Primii testeaza scenarii posibile de refacere a concordiei preelectorale si lanseaza mesaje in sensul adoptarii unei conduite echilibrate si rationale la nivelul ADA, in timp ce Opozitia speculeaza - nu neaparat si eficient -, erorile si slabiciunile Coalitiei de la putere, cu speranta recuperarii macar a unei parti din electoratul pierdut la ultimele alegeri. CNI, in slujba cetateanului In aceeasi ordine a riscurilor si amenintarilor la adresa vietii private a cetateanului s-au exprimat opinii in presa si cu referire la recent infiintata Comunitate Nationala de Informatii, asupra careia subiectilor de cercetare li s-a cerut sa formuleze puncte de vedere. Contrar multor asteptari, majoritatea repondentilor (cca. 53%) vad in aceasta initiativa o modalitate de informare mai buna a cetateanului cu privire la posibilele pericole care-l pandesc in viitorul nu foarte indepartat, fiind urmata la distanta de cei care considera ca astfel capacitatea serviciilor secrete de a contracara amenintarile la adresa securitatii nationale va creste (27%). (Intertitlurile apartin redactiei)