In ultima vreme, ziarele centrale, dar mai ales cele locale din zona Constanta, vorbesc despre datorii de ordinul zecilor de miliarde pe care le-ati avea. Cifrele vehiculate de presa scrisa sunt reale? Da, in cea mai mare parte. Dar nimeni nu-si pune problema cum s-a ajuns in aceasta situatie. Despre asta voiam sa va intreb. Afacerile vizate sunt Ferma Dorobantu din judetul Constanta, care se afla in stare de faliment, Complexul hotelier "Steaua de Mare" de la Eforie-Nord si SC AGROEXPORT SA, care detine trei silozuri in port. Sa le luam pe rand. "Este vorba despre mai multe infractiuni de ordin penal" La Dorobantu, salariatii au vrut sa se privatizeze, cumparand actiuni in valoare de sase miliarde de lei si concesionand de la Agentia Domeniilor Statului 4086 ha teren arabil. Fiindca n-au fost capabili sa faca vreo branza, au apelat la finantatorul SC Britannia SA, care le-a garantat un imprumut bancar de 2.313.315.000 lei, pentru achitarea avansului catre Ministerul Agriculturii. In schimb, oamenii de la Dorobantu, in frunte cu directorul Ion Ciortan, nu au respectat contractul in sensul de a cesiona finantatorului actiunile ce se eliberau de sub gaj, pe masura indeplinirii obligatiilor de plata catre vanzator. Si cum s-a ajuns la faliment? Retribuit cu echivalentul a 1500 USD pe luna, Ciortan nu s-a multumit cu atat si a gajat patrimoniul prezent si viitor ale fermei, precum si toata productia, sub semnatura proprie, fara acordul Adunarii Generale a actionarilor. Mai mult, gajarea a fost efectuata de doua ori. In ceea ce-l priveste pe acest Ciortan, este vorba despre mai multe infractiuni de ordin penal, pentru care e judecat in cateva procese. Mentionez doar cateva din memorie: a falsificat caietul de sarcini, a arendat in nume propriu mai multe suprafete de teren, a prestat servicii cu utilajele si angajatii societatii, tot in nume propriu, bagand banii-n buzunar, a instrainat mijloace mecanice ale fermei fara acte justificative, a vandut de capul lui locuintele de serviciu ale fermei cu un milion de lei bucata, a emis bilete la ordin chiar si dupa ce n-a mai avut acest drept, cumparand produse agricole expirate si multe altele. In asemenea conditii, normal ca ferma Dorobantu a intrat in lichidare, iar SC Britannia SA a pierdut banii investiti. "Dobanzile m-au dat peste cap" Cunoscutul Complex hotelier de la Eforie-Nord, compus din hotelurile "Britannia" (fost "Delfinul"), "Steaua de Mare" si "Meduza" are si el mari probleme, iar salariatii n-au mai fost platiti din octombrie anul trecut. Care este situatia reala? Pentru modernizarea hotelului de patru stele "Britannia" am avut proasta inspiratie de a angaja un credit de la BCR. Datorita dificultatilor intampinate pe parcursul lucrarilor, dar si a dobanzilor care au oscilat de la 19-20% pana la 47%, am inregistrat intarzieri la plata, la fel cum s-a intamplat si in cazul sumelor datorate Directiei Generale a Finantelor Publice Constanta. Totusi, in aceasta vara am mai platit 5,2 de miliarde de lei bancii si 8 miliarde de lei statului. Pentru ce sume au fost gajate cele doua hoteluri? Pentru creditul de 1,7 milioane USD obtinut am gajat hotelurile "Britannia" si "Steaua de Mare", cu tot cu restaurante. Datorita intarzierilor care au aparut la plata creditului, dar mai ales a dobanzilor - cum spuneam - care in prezent depasesc cu mult suma din creditul ramas de plata, BCR, pe baza hotararii de executare, a organizat licitatie ca sa vanda gajurile. Pretul de pornire pentru "Britannia" a fost de 96 de miliarde de lei, iar pentru "Steaua de Mare" - 55,2 miliarde de lei. Cum nimeni nu s-a aratat interesat, la a doua licitatie pretul gajurilor au scazut cu 25%, cand pe mine doar modernizarea hotelului "Britannia" m-a costat cu totul patru milioane USD. Totusi, cum ati ajuns in acest colaps financiar? V-am spus, dobanzile m-au dat peste cap, ajungand sa fie mai mari decat valoarea creditului obtinut. Pe de alta parte, poate ca am vrut sa realizez prea multe intr-un timp foarte scurt, incercand sa respect un program strict de investitii. Din resurse proprii am inceput si modernizarea hotelului "Meduza", stadiul lucrarilor aflandu-se la ora actuala la jumatate. Pana acum am cheltuit si pentru acest obiectiv circa doua milioane USD. Revenind la angajatii care nu si-au primit salariile, pot face cateva precizari. In lunile iunie, iulie si august 2005 au fost retribuiti, dar e adevarat ca exista restante si din luna octombrie a anului trecut. "Le voi da ce le datorez pana la ultimul leu" Si din ce-au trait oamenii in tot acest timp cat n-au realizat venituri, v-ati intrebat? De multe ori, dar n-am gasit nici un raspuns. Daca n-aveau din ce trai, de ce n-au plecat, ca mana de lucru se cauta pe Litoral, slava Domnului! Ceea ce trebuie sa stie angajatii este ca, dupa ce-mi voi achita datoriile fata de stat, le voi da ce le datorez pana la ultimul leu, deoarece consider ca au perfecta dreptate. Dar ei sunt angajatii unei societati comerciale, nu ai lui Trita Fanita. Iar daca societatea are dificultati financiare, pot pleca sau pot ramane. Marea majoritate a ales cea de-a doua varianta si eu cred ca a procedat corect, dar trebuie sa dea dovada de intelegere fata de problemele societatii in care lucreaza. Si cu creditul BCR cum veti rezolva problema? Datorez bancii 62 de miliarde de lei, dar pentru asta nu trebuie sa-mi scoata la licitatie doua hoteluri evaluate de ei la un pret de nimic. Voi incerca sa angajez un nou credit de la alta banca, in conditii mult mai avantajoase, acoperind si datoria pe care o am la BCR. Diligentele sunt foarte avansate in acest sens, dar mai e nevoie de putin timp. "Creantele pe care le are firma de recuperat depasesc cu mult valoarea restantelor" AGROEXPORT SA este unul dintre principalii operatori de cereale din Portul Constanta. Societatea datoreaza finantelor publice suma de 86 de miliarde de lei. De curand, finantistii au vandut la licitatie unul dintre cele trei silozuri cu 35 de miliarde de lei, fata de 47 de miliarde de lei cat cerusera initial. Asa e, insa avocatii nostri au solicitat suspendarea executarii si am avut castig de cauza. Finantele Constanta nu puteau vinde silozul pe care a pus sechestru, in vreme ce rampa de predare si caile de acces apartin AGROEXPORT. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca silozul a fost mult subevaluat, ceea ce am contestat si in instanta. Interesant este faptul ca toate creantele pe care le are firma de recuperat depasesc cu mult valoarea restantelor, dar despre asta nu vorbeste nimeni. De ce nu dezvoltati ideea? Avem de recuperat de la SC Agrex Shipping & Trading SRL circa 70 de miliarde de lei. Dupa mari eforturi s-a reusit trimiterea conducerii acestei firme-capusa in fata justitiei, dosarul penal fiind in judecare. Ne mai judecam si cu statul pentru recuperarea sumei de 700 de milioane USD, pe care i-am platit datorita unor gafe guvernamentale. "Noi am fost cei care a trebuit sa platim oalele sparte" Despre ce este vorba? In anul 1992, tara avea nevoie de mari cantitati de grau care sa fie transportate pe Dunare, fiindca Portul Constanta era supraaglomerat. Si cum Romcereal SA - firma de stat - nu putea efectua acest import, AGROEXPORT a avut calitatea de comisionar. Ca urmare a unor demersuri guvernamentale, Austria a disponibilizat din rezerva sa de stat 100.000 de tone de grau de panificatie pentru Romania. Cantitatea a fost atribuita pentru derularea vanzarii, pe baza de licitatie, firmei Ameropa, singura care a acceptat plata la 360 de zile impusa de Guvernul Romaniei. La licitatie au fost prezenti, cu mandat special, si trei oficiali romani - este vorba despre Ovidiu Grasu, secretar de stat in Ministerul Agriculturii, Vladimir Soare, prim-vice guvernator al BNR si Razvan Temesan, pe vremea aceea vicepresedinte al BRCE - care si-au dat avizul favorabil pentru pretul de 148 USD/tona. Insusi premierul de atunci, Theodor Stolojan, a aprobat importul si s-a adresat guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, spunandu-i ca totul este in regula, putandu-se acorda garantia in lei, urmand ca Bancorex sa deschida acreditivul in valuta. Numai ca Bancorex n-a deschis nici un acreditiv, plangandu-se ca a dat prea multi bani pe titei si nu mai are de unde. In concluzie, graul n-a mai ajuns in hambarele beneficiarului Romcereal, iar proprietarul a chemat SC AGROEXPORT in judecata, care era comisionar, si nu Statul Roman sau Romcereal, care era beneficiar si titular de contract. Procesul a fost pierdut in Austria, astfel incat noi am fost cei care a trebuit sa platim oalele sparte. La cat s-a ridicat paguba reclamata de proprietarul graului? La 1,7 milioane USD. Si ati platit acesti bani? Nu pe toti. Am ajuns la intelegerea sa platim imediat 700 de mii USD, restul datoriei de un milion fiind anulata. In continuare, am chemat in judecata ministerele Agiculturii, Finantelor si Guvernul spre a raspunde in solidar pentru paguba provocata, solicitand chiar compensarea unor datorii pe care le avem la diverse bugete pana la acoperirea sumei pe care am achitat-o, fara a avea vreo vina pentru neefectuarea importului de grau. Pe 17 ianuarie 2006 avem termen la Curtea de Apel Bucuresti. Aici ar mai fi de adaugat ca finantele au impozitat pana si suma pe care am restituit-o austriecilor, desi Guvernul ar fi trebuit sa plateasca, nu noi. De ce n-ati incercat sa va recuperati banii mai devreme? In doua randuri, ministrii Agriculturii Muresan si Sarbu au intocmit note de fundamentare pentru emiterea unei Ordonante de Guvern prin care AGROEXPORT SA sa fie despagubita, dar acestea n-au trecut. De ce? Comentariile sunt de prisos, dar sper ca justitia sa-mi faca dreptate.

Interviu realizat de Victor DANC