Mihai TANASESCU 

Statistica prezinta intotdeauna cifre seci, dar cu semnificatii deosebite. Una dintre aceste cifre anunta ca in anul 2005, investitiile straine directe - adica acele investitii care creeaza locuri de munca stabile si bine platite - au fost mai mici cu aproape 30% decat in aceeasi perioada a anului trecut. In spatele cifrei se ascunde management public defectuos care a facut ca anul 2005 sa fie mai putin atractiv pentru investitorii straini. Acea "veste minunata" de la inceputul anului 2005 - implementarea unei fiscalitati reduse pe forta de munca si pe profiturile companiilor - promitea sa faca din Romania o tara atractiva. Realitatea este insa alta. Guvernul si-a pus toate sperantele in "politica lui 16%", iar efectele sunt contrare asteptarilor. Observam ca "politica lui 16%" a reprezentat mai mult decat un model de impozitare. A fost un adevarat model de guvernare, fundamentat pe haos fiscal, incoerenta decizionala si instabilitate legislativa. Cifrele seci ale statisticii ne spun acum ca un investitor este mai putin atras de valoarea unui impozit. El este atras, in primul rand, de stabilitate politica, coerenta in administrarea publica si predictibiltatea legislatiei fiscale. Toate aceste trei elemente au lipsit in Romania. Recent, reprezentanti diplomatici acreditati la Bucuresti au declarat ca factorii care descurajeaza investitiile in Romania sunt instabilitatea legislativa, nerespectarea contractelor si a obligatiilor asumate. Exista politicieni si analisti care au crezut ca Romania poate sa fie comparata cu Slovacia, Cehia sau Ungaria. Din pacate, s-au inselat. Investitorii sunt atrasi de medii politice si economice stabile si previzibile, in care au loc consultari permanente intre administratie si potentialul investitor. In ultimul an, aceasta comunicare a lipsit si a contribuit la formarea unei atitudini mai putin prietenoase din partea investitorilor straini. Astfel, Romania pierde oportunitatea crearii unor noi locuri de munca, stabile si bine platite, precum si venituri suplimentare la bugetul de stat, rezultate din taxarea noilor intreprinderi. In perioada urmatoare in economia romaneasca vor avea loc cateva transformari importante. Finalizarea privatizarii celor doua banci, BCR si CEC, ar trebui sa fie un punct nou de plecare in evolutia atragerii de investitii straine in Romania. Finalizarea acestor doua mari obiective ar trebui sa creeze credibilitate si un mediu mai prietenos pentru cei care vor sa vina sa-si depuna banii in Romania. Daca aceste doua mari obiective nu vor fi indeplinite in mod corect si transparent, Romania va piede mult din credibilitatea castigata in ultimii ani, iar apetitul investitorilor va fi si mai mic decat cel manifestat in anul 2005. De aceea, intrega politica economica a Guvernului, exprimata prin Programul Economic de Preaderare (PEP), ar trebui sa fie coroborata cu bugetul pe 2006 si cu modificarile legislative ce urmeaza sa aiba loc. Acest lucru nu se intampla. Exista diferente majore intre politica pe termen mediu si lung promovata de catre Guvern prin PEP si cea pe termen scurt promovata prin bugetul pe 2006. Prima impresie este ca te afli in doua tari diferite, cu doua Guverne diferite. Acest comportament guvernamental portocaliu a facut ca tot ceea ce a fost elaborat din punct de vedere al politicii economice in 2005 sa sfarseasca tragic prin lipsa de coerenta si de finalitate. Toate acestea au condus la un comportament corespunzator al investitorilor straini. Nimeni nu isi permite riscul de a-si plasa banii intr-o tara in care nu stii niciodata ce ti se poate intampla, in care fiscalitatea se schimba de pe o zi pe alta. In plus, Romania nu isi cunoaste ea insasi riscurile si oportunitatile in contextul aderarii la Uniunea Europeana. Momentul integrarii nu va fi unul usor pentru Romania, integrarea inseamna efort bugetar consistent. De aceea, el ar fi trebuit proiectat cu profesionalism si bine dimensionat. Cata incredere mai inspira Romania cand descoperi chiar in PEP ca veniturile vor scadea de la an la an? Si odata cu ele va scade si speranta ca Romania este capabila sa atraga fonduri suplimentare de la UE. Anul 2007 va fi anul in care Romania va deveni membra a UE, iar procesul de integrare in aceasta mare familie va fi unul greu, lung si dureros. Economia si societatea romaneasca au inca nevoie de sprijin din partea statului. Fara un sprijin minimal din partea guvernantilor, prin activitate legislativa si stabilitate economica, dezideratul european va fi foarte greu de atins si cu sacrificii inutile. Investitorii straini inteleg foarte bine realitatile economice si politice romanesti. Ei simt ezitarile guvernantilor si transmit un semnal foarte puternic si ingrijorator, codificat in cifrele statisticii. De ce se straduieste Guvernul sa mai piarda un an?