Eugen SIMION 

Nu stiu cum mi-a venit azi in minte o veche idee a lui Ortega y Gasset despre spiritul mediteranean, deseori comentata, si anume aceea ca esential pentru lumea ce traieste in preajma acestui imens lac inconjurat de atatea civilizatii si culturii ar fi adamismul, adica fervoarea de a incepe si a nu termina. Spiritul adamic exista si la romani, dovada a apartenentei noastre la cultura mediteraneana. G. Calinescu a vorbit, intre altii, de faptul ca noi, romanii, am construit totdeauna din fuga cailor, adica repede, presati de circumstante, cu ochii in patru pentru a nu fi surprinsi de cineva care apare si ne sileste sa luam calea muntilor... Asa se explica, zic scepticii, de ce nu avem catedrale si, mai ales, de ce incepem proiecte faraonice si nu le ducem mai niciodata la capat. Cred numai pe jumatate in acest adamism structural, oricum nu accept filosofia de existenta din spatele lui. Imi plac lucrurile terminate, nu-i simpatizeze deloc pe cei ce abandoneaza cursa pe la mijlocul ei sau chiar mai devreme, cuprinsi de taedium vitae sau, mai direct spus, de o lene fatala... Ideea lui I.L. Caragiale ca noi, romanii, daca nu facem, cel putin ne place sa vorbim despre ceea ce am voi sa facem este amuzanta, dar ascunde in ea o filosofie de viata pe care n-o accept... Pana la urma, ma gandesc daca Ortega y Gasset are dreptate in privinta acestei maladii care ar fi specific lumii mediteraneene. Daca ar fi cum zice el, cum se face ca spiritul adamic a construit, totusi, cultura europeana si a format, in fond, in totalitate lumea europeana cu tot ce are ea, de la catedrale la tehnologia performanta? As traduce in acest fel suferinta de care vorbeste filosoful spaniol: ca o melancolie luminoasa a spiritului, o odihna a spiritului activ pentru a contempla ceea ce a facut, pe scurt: o mica intristare a spiritului ca n-a facut destul sau n-a facut mai bine... Val�ry este in privinta spiritului mediteranean mai nuantat si, mai pozitiv (Inspirations m�diteran�ennes, 1933): el numeste spatiul mediteranean "mon site originel" si crede ca in el se afla un singur personaj: lumina. "Ma acuz in fata Dumneavoastra - scrie el - ca am cunoscut o veritabila nebunie a luminii, combinata cu o nebunie a apei". Zeii incontestabili ai acestei lumi ar fi Marea, Cerul si Soarele, iar propozitia lui Protagonas ca omul este masura tuturor lucrurilor ar fi, tot dupa Val�ry, o propozitie tipic mediteraneana. Val�ry merge chiar mai departe si spune ca, datorita acestor caracteristici, spiritul mediteranean a fondat Europa istorica, iar spiritul ei a modificat si, in fapt, a fundamentat spiritul uman in totalitate... "Le Moi universel" ar porni din acest spatiu miraculos in care s-au intalnit atatea semintii si atatea culturi vegheate, toate, de zeii citati mai inainte: Marea, Cerul si Soarele... Inutil sa mai spun ca, in aceasta privinta, sunt de partea lui Paul Val�ry, el insusi un spirit solar, un spirit mediteranean, adica un spirit european. Imi place curajul claritatii lui si imi place enorm splendoarea luminoasa a gandirii sale latine. Este dupa gustul meu cel mai mare estetician al secolului al XX-lea si chiar mai mult decat atat: un ganditor care asaza bine lucrurile in morala si in estetica. Este un spirit sistematic si din aceasta pricina filosofii secolului sau s-ar putea sa nu-l iubeasca. Dupa ce a publicat Monsieur Teste, a studiat 20 de ani matematicile si fizica si a revenit, apoi, la poezie si estetica. Spirit sistematic, Val�ry nu-i, totusi, un om de sistem, in sensul in care il intelegea (si-l detesta) Nietzsche... Este un om al nuantei, ceea ce, dupa Thibaudet, inseamna un om inteligent. Eu l-as numi un teoretician al luminii, un profet al contemplatiei, un european care nu se multumeste cu locul doi in lume. Citesc undeva ca, solicitat sa scrie o prefata la o carte ce nu-i placuse, Val�ry i-ar fi dat autorului urmatorul raspuns: "Domnul meu, imi cereti o prefata, v-am citit si am constatat ca nu aveti talent. S-a putea sa aveti insa geniu, dar la acest lucru eu nu ma pricep". Admirabil mod de a iesi din incurcatura. Primejdia este insa ca autorul refuzat in acest mod ingenios sa ia in serios suspiciunea de genialitate si sa inceapa a crede ca are, cu adevarat, geniu. In acest caz, scapa prefatatorul, dar nu mai scapa de el literatura...