Stelian TANASE 

Pe o vreme urata, s-a dus si sarbatoarea nationala. Bifat, cu onor. Nu s-a lucrat in sectorul de stat. Capitalistii, privatii, au ignorat mareata zi si si-au vazut harnici de treaba. Au tras din greu pentru prosperitatea lor, paralele nu se fac usor. Si oricum, nu cu pauze lungi si dese, din congrese in congrese, cheia marilor succese. Asta mergea odata. Cei care traiesc din banul public au tinut inchise birourile. Lacatele ferecate si portari plictisiti la usi. Oficialii s-au aratat ca niste zei multimilor. Bugetarilor li s-a dat liber si li s-a spus sa iasa prin piete sa ii alinte. Parlamentarii nu si-au gasit timp sa marcheze momentul. Sedinta solemna cu care ne obisnuisera nu s-a tinut. Poate pentru ca nu puteau sa isi retina rasul sau nu au dorit sa isi ofere inca o zi de plictiseli. Domnii si doamnele din Casa Poporului s-au grabit sa mearga la sfarsit de saptamana prin circumscriptii, bun alibi. Ce rost mai avea sa se dedea obisnuitei demagogii patriotarde? Pana la alegeri mai sunt trei ani. Cine si-ar mai fi amintit la urne, in 2008, discursul senatorului X, al deputatului Y, in care respectivii compatrihoti ar fi agitat fantomele "trecutului nostru glorios". Asa ca nu am avut cinstea sa auzim alaltaieri de sub cupola Parlamentului nimic despre "faptele de arme", "si noi suntem romani" "cu fruntariile nationale aparate eroic de-a lungul istoriei", blablabla. Distinsii nostri alesi au preferat sa renunte la ipocrizia de 1 Decembrie care ii obliga sa ofere/asculte discursuri sforaitoare pe teme nationalist-ceausiste agrementate cu tonuri din Catavencu&Farfuridi. Ma bucur. Am avut un motiv in plus sa nu rasu' plansu', dragi tovarasi si prieteni. Show-ul nu a lipsit cu desarvasire, ar fi fost prea frumos. Daca au scapat din cusca parlamentara, au navalit pe strazi. A fost ceva aproximativ ca o sarbatoare. Au dat chix. Fanfare, fasole cu ciolan, vin fiert si tuica, focuri de artificii. Politicienii stiind ca televiziunile transmit totul s-au inghesuit sa ia in brate copii, sa salute solemn trupele la pas de defilare. Au jubilat in microfoane, au impartit amaratilor portii de mancare. Au scuturat mainile curiosilor plecati la cumparaturi, opriti cateva minute in loc sa vada comedia. Cam anonima sarbatoare. La Bucuresti, 2000 (doua mii) de bravi cetateni neturmentati, cred, au fost la Piata Universitatii. Cine, bre, nu tresalta cand aude imnul si aude tropaitul cizmei? Cand are in auz trompetii si tobele, cand vede uniforme? Basescu a si lacrimat, parol, el fiind cu "naturelul simtitor". Lume putina la petrecerile astea pline de popi, oficiali si militari. In schimb, propaganda cat cuprinde. Ma intreb ca prostul daca televiziunile ar renunta sa transmita defilarile, baile de multime, discursurile, ce s-ar intampla? Agenda politicienilor ar mai cuprinde ceva despre biata zi de 1 Decembrie? Exercitiul de a se sta pe o scena in fata multimilor ar mai exista? Aici e chichirezul afacerii. Camere de luat vederi s-au inghesuit sa prinda tot. Nici o televiziune nu a lipsit. A fost o pana de inspiratie mortala si un gest formal. Daca parlamentarii ne-au scutit de spiciuri tricolore, am vazut si auzit in schimb o armata de reporteri vorbind o splendida si (credeam) defuncta limba de lemn. Parca eram de 23 august in anii '80. Acelasi ton, aceleasi cuvinte. Fraze solemne, goale, agitatie patriotica, povestind despre "marete realizari ale regimului", amintind "trista noastra istorie", cand am fost caftiti ba de rusi, ba de turci. Frazele se doreau pline de aplomb, frenetice, inaltatoare, emotionante. Au fost doar jalnice. iti venea sa casti, daca reuseai sa nu te enervezi. Brava delir de grandoare printre mormane de sarmale si pahare din plastic cu vin fiert. Printre cersetori, saraci, pensionari, someri inghesuiti la diverse tarabe cu pomeni. Reporterii nu au gasit tonul potrivit. Indiferenta a fost generala. Tentativa de a insufleti telespectatorii si de a salta audienta a esuat. In ciuda manelelor, artificiilor, chiloteilor si dansului. Povestea asta care se repeta an de an vine din simplul fapt ca romanii nu se recunosc in ziua asta. Proclamata in graba acum 15 ani drept sarbatoare nationala, 1 Decembrie nu reprezinta pentru nimeni mai nimic. O data in istoria noastra si atat, e drept, nu lipsita de importanta. Dar de aici pana la atingerea a ceea ce Jung numea "inconstientul colectiv", e departe. impartasesc parerea distinsului istoric, Neagu Djuvara, ca 10 mai e mai potrivita pentru a fi ziua nationala a romanilor. S-ar face un pod peste timp, s-ar marca o continuitate necesara cu trecutul. Luna mai e si mai potrivita climateric. E cald, frumos, primavara. Lumea ar avea un cadru propice sa se bucure, sa iasa la iarba verde, sa sarbatoreasca. Frigul si ploaia de joi au tinut lumea acasa. In plus, semnificatia istorica e esentiala. La 10 mai 1866, printul Carol a ajuns la Bucuresti si a depus juramantul ca domnitor. La 10 mai 1881, Romania s-a declarat regat. Prin extensie, data de 10 mai 1877 (de fapt 9 mai) este ziua declararii independentei Romaniei. Amintesc ca domnia regelui Carol 1866/1914 a fost cea mai fericita perioada din istoria noastra. Solicit un referendum sau macar o dezbatere publica pe aceasta tema. Care zi sa fie ziua nationala?