Zoe PETRE 

Majoritatea comentariilor care s-au iscat pe marginea constituirii Comunitatii de Informatii nu au avut in vedere decat raporturile de putere pe care aceasta noua constructie institutionala le-ar instaura. Gresim personalizand in exces problema: va avea sau nu presedintele Basescu un control mai complet asupra serviciilor in cauza? Presedintele Romaniei are, prin Constitutie, controlul tuturor fortelor armate; serviciile de informatii sunt parte a acestor forte - ergo, presedintele le controleaza. Noutatea Comunitatii de Informatii consta mai degraba in faptul ca presedintele mai imparte cat de cat acest control cu cateva alte persoane si institutii. Cu toate astea, ne temem - in esenta, pentru ca nu am incetat sa atribuim serviciilor de informatii acea enorma forta malefica si oculta cu care le creditam inainte de 1989, victime consimtitoare ale unei mitologii care facea parte din fisa postului oricarui securist mai de soi. Am atribuit politiei politice o inegalabila si sinistra competenta, n-am tras concluziile cuvenite din faptul ca pretinsele ei atotstiinta si atotputere s-au prabusit ca un castel de nisip dupa o saptamana de rezistenta strict morala, cu mainile goale, a catorva mii de oameni hotarati sa fie liberi, si am transferat si Serviciilor de azi ceva din aura sumbra a predecesorilor. Infiintarea Comunitatii de Informatii e un excelent prilej de a demitiza serviciile furnizoare, astfel incat imaginarul fortei lor sumbre sa intre in limite ceva mai normale. In orice democratie, controlul asupra informatiei si a serviciilor furnizoare e esential, cata vreme instrumentalizarea serviciilor de catre unul sau altul dintre actorii politici dezechilibreaza grav balanta de putere a statului de drept, si conduce, mai devreme sau mai tarziu - de obicei mai devreme - la instrumentalizarea inversa, a factorului de decizie de catre serviciile de informatii. Daca ne amintim istoria sumbra a FBI-ului in timpul lui Hoover, intelegem ca asemenea accidente de parcurs pot aparea chiar si in cele mai democratice societati. Problema exercitarii eficiente a controlului asupra acestor foarte puternice institutii este o problema mereu deschisa a oricarui stat de drept, asa cum sunt toate adevaratele probleme ale unor societati libere. Totusi, se pot gasi formule pentru a limita riscurile. Una dintre ele - care, probabil dintr-un reflex mostenit din regimul comunist, nu e decat prea arareori exprimata - ar fi demilitarizarea: exigenta ca serviciile de informatii sa devina parte a functiei publice (evident, nu ma refer la informatiile militare). E de-a dreptul absurd si ridicol sa fi demilitarizat politia si sa lasam SRI si SIE statutul de structuri militare. Ca sa nu mai vorbesc de Serviciul de Paza si Protocol: macar partea de protocol, oameni buni, ne facem de ras... Lasand gluma de-o parte, in toate tarile democratice serviciile de informatii sunt parte a functiei publice, nu parte a fortelor armate ale statului: or fi stiind ei de ce. Tipul insusi de responsabilitate si de comportament pe care l-ar induce statutul civil al specialistilor in culegerea si analizarea informatiei ar fi cu totul altul, pozitia lor in societate ar fi diferita. Ca sa nu mai adaug ca, in aceste conditii, comandantul fortelor armate ale tarii - adica presedintele, oricum s-ar numi acesta - n-ar mai dispune de o garda pretoriana si de formidabilele parghii de care dispune in virtutea actualei Constitutii. Un serviciu civil de informatii este cu mult mai susceptibil sa se supuna controlului civil - al justitiei, al societatii, al Parlamentului. Stiu ca aceasta tema e antipatica serviciilor insesi, din varii motive, mergand de la orgoliul statutului diferit de cel al plebei civile pana la spinoasa problema a sporurilor, de care n-ar mai beneficia la fel cu militarii. Niciuna dintre aceste obiectii nu este de nedepasit. Stiu ca aceasta tema e departe de a fi simpatica oricarui presedinte, si cu atat mai abitir unuia cu veleitati de jucator. Dar, daca dl Basescu doreste sa-si arunce in ridicol detractorii care il compara cu Lukasenko, trebuie sa sustina demilitarizarea serviciilor de informatii. Revizuirea celor 42 de legi pe care o provoaca instituirea Comunitatii de Informatii poate deveni astfel un bun prilej pentru ca societatea civila sa se gandeasca la organizarea lor optima, nu sa se teama, sa le urasca (sau sa jinduie la statutul lor de exceptie). Dupa 16 ani, ne putem permite sa demitizam, in fine, serviciile de informatii.