Reluarea negocierilor pentru Transnistria intr-un nou format 5 plus 2, care include SUA si UE in calitate de observatori, abundenta unor noi "planuri" pentru solutionarea conflictului inghetat au adus din nou cazul Republicii Moldova pe agenda europeana de securitate. La inceputul acestei saptamani la Bruxelles a avut loc seminarul international, intitulat "Calea spre democratizarea regiunii transnistrene a Republicii Moldova", organizat de Reprezentanta Permanenta a Republicii Cehe la Uniunea Europeana. Seminarul a reunit reprezentanti ai institutiilor implicate in solutionarea conflictului inghetat din stanga Nistrului: Andrew Key (British Foreign and Commonwealth Office), Marianne Mikko (Presedinte al Comitetului pentru Moldova din cadrul Parlamentului European), Huges Mingarelli (Comisia Europeana), si Gottfried Hanne (Misiunea OSCE in Molodva). De asemenea, au fost invitati reprezentanti ai organizatiilor societatii civile din Republica Moldova (inclusiv regiunea transnistreana), Romania si Ucraina. Democratizarea regiunii transnsitrene reprezinta un punct in jurul caruia s-a creat un consens aproape unanim. Guvernul Republicii Moldova, partidele de opozitie si societatea civila au cazut de acord in mod unanim asupra acestei chestiuni. Ideea democratizarii Transnistriei a fost lansata initial de organizatiile societatii civile din Republica Moldova, in cadrul asa numitului plan 3D (demilitarizare, democratizare, decriminalizare). Ulterior, ea a luat amploare odata cu lansarea planului Iuscenko, care propunea recunoasterea Sovietului Suprem al Transnistriei dupa organizarea de alegeri. Pe data de 10 iunie, Parlamentul moldovenesc a adoptat trei rezolutii in completarea Planului ucrainean. Acestea includeau demilitarizarea si democratizarea Transnistriei, precum si stoparea traficului ilegal de frontiera, ca si conditii preliminare inainte de organizarea alegerilor din regiune. Poate deveni Smirnov un democrat? Ideea a fost bine intampinata de catre multi, inclusiv de catre Vest. Numai ca implementarea ei nu este la fel de facila precum a fost luarea deciziei. In primul rand, este clar ca nu se poate vorbi despre democratizare atata timp cat regimul de la Tiraspol nu este inlaturat. Ideea a fost reluata in cateva randuri si in cadrul conferintei mai sus mentionate. Tovarasul Smirnov este un om de afaceri, interesat de profit, nu de legi democratice, mai ales cand aceste legi vin in contradictie cu interesele sale, sustine Marianne Mikko, actualmente Presedinte al Comitetului pentru Republica Moldova din cadrul Parlamentului European, fosta ziarista de investigatii timp de 20 de ani. Intr-adevar, cum poti sa democratizezi o societate fara a construi si consolida institutii democratice? Unul dintre amendamentele votate de parlamentul moldovenesc pe data de 10 iulie prevede dizolvarea politiei politice si a Ministerului pentru Securitatea de Stat, doar ca acest amendament va ramane un deziderat teoretic, atata timp cat aceasta institutie este una gestionata de Moscova. Or, pentru regimul de la Tiraspol o democratizare in acest sens este echivalenta cu anihilarea sa, pentru ca gruparea lui Smirnov se mentine datorita sistemului de teroare instituit si a controlului absolut asupra societatii. Orice tentativa de democratizare ar dezlantui fortele latente care nu se pot manifesta in conditiile date. Regimul de la Tiraspol se mentine datorita activitatilor economice ilegale desfasurate in aceest no mans land, care e Transnitria, iar principala miza a tuturor sustinatorilor sai este una pur economica. Poate fi Smirnov transformat intr-un democrat in aceste conditii? Si poate fi democratizata o societate doar la baza, presupunand ca e posibila informarea si educarea cetatenilor, in timp ce virful piramidei sociale ramane dominat de coruptie si ilegalitate? Unii isi exprima speranta ca informarea corecta si educarea cetatenilor ar crea bazele unei miscari de tipul revolutiilor portocalii. Cei care sustin asta uita ca revolutiile portocalii au fost posibile doar pentru ca guvernele contestate au renuntat benevol la putere, pentru ca exista din start un minim de democratie care a facut posibila aparitia si consolidarea opozitiei, ceea ce nu este cazul in regiunea transnistreana, unde sentimental predominat este frica, iar clica lui Smirnov nu arata nici cea mai mica disponibilitate de a renunta vreodata, intr-un viitor apropiat sau indepartat, la forta. Exista o societate civila in Transnistria? In mod paradoxal, cele mai optimiste in ceea ce priveste procesul de democratizare sunt tocmai organizatiile non-guvernamentale din stanga Nistrului, care se erijeaza in promotori ai procesului de democratizare si care se lauda cu o serie de actiuni deja intreprinse in acest sens. Pentru cei care nu cunosc, initiative de acest gen par a fi laudabile. Ceea ce nu se stie este faptul ca ONG-urile din stanga Nistrului sunt controlate de catre serviciile secrete ale regimului separatist, sunt obligate sa depuna periodic rapoarte de activitate si pot actiona atata timp cat activitatile lor nu contravin intereselor regimului. Mai mult decat atat, exista numeroase organizatii non guvernamentale care sunt create direct de catre structurile de stat transnistrene, aflate in subordonarea acestora si care servesc scopurile regimului. Este emblematic faptul ca ONG-urile din zona nu au fost de acord sa semneze Apelul pentru democratizarea regiunii transnistrene, la care au aderat aproximativ 30 de organizatii din Republica Moldova, Ucraina, Polonia si Romania. Apelul propunea crearea unui Fond regional pentru democratizare, destinat ONG-urilor din regiune si infiintarea unui Forum al Societatii Civile, avand ca scop monitorizarea procesului de democratizare si sustinerea initiativelor care sprijina drepturile omului, statul de drept, independenta mass-media, etc. Apelul, prezentat la Bruxelles si inmanat Comisarului European pentru Relatii Externe, Benita Ferrero-Waldner si sefului Misiunii Republcii Moldova pe langa Comuniatile Europene, ES Eugen Carpov, a fost refuzat de organizatiile din regiunea transnistreana carora le-a fost transmis spre a i se alatura. In lumina explicatiilor de mai sus, motivele acestui refuz devin evidente. Cum putem iesi din impas? Este absolut evident faptul ca nu putem vorbi despre o democratizare reala a Transnistriei atata timp cat persista statu quo-ul din regiune. In conditiile penetrarii societatii de catre o retea mafiota insititutionalizata, a inexistentei unor nuclee de initiativa civica ne-controlate de catre aceasta retea, a lipsei unor canale eficiente de comunicare, imperativul democratizarii ajunge intr-un impas. Care sunt sansele de implementare a asa-numitului plan ucrainean, cu amendamentele de rigoare, aduse de partea moldoveneasca? Eliminand opozitia Moscovei, care insita pe varianta Kozak, chiar daca poarta numele de "completari aduse planului ucrainean", sansele organizarii unor alegeri democrate si libere in Transnistria, ca prim pas in solutionarea conflictului sunt minime. Mai rau, ele merg impotriva intereselor Moldovei, pentru ca rezultatul unor asemenea alegeri, cu nimic diferite de cele care vor avea loc in luna decembrie a anului curent, vor legitima regimul criminal si vor oferi Transnistriei statut co-egal in Tratatul constitutiv, alaturi de celelalte parti implicate in negociere. Motivata de dorinta de a demonstra ca este o organizatie eficienta, standardele OSCE in evaluarea nivelului de democratizare nu vor fi foarte riguroase. Pentru ca daca ar fi, un minim de 10-15 ani ar fi necesar - si asta presupunand ajutor financiar si logistic din partea Vestului - pentru a atinge un minim de democratizare in regiune. Este un termen inacceptabil pentru o organizatie care estima ca alegerile democratice din Transnistria pot fi demarate in termen de 8 luni de la luarea unei decizii politice in acest sens! Ideea este ca Planul ucrainean, al carui principal merit este considerat a fi imperativul democratizarii, ca preconditie a organizarii alegerilor, devine, in contextul dat, o varianta 2005 a planului Primakov, din 1997. "Cartea noastra cea de toate zilele" Colecta pentru elevii transnistreni Asociatia "Eastern European International Help" din Bucuresti a initiat campania nationala Cartea noastra cea de toate zilele, care se va incheia in ziua de 15 decembrie. Se vrea cel mai frumos cadou de Sfantul Craciun si Anul Nou pentru elevii din scolile cu predare in limba romana din Transnistria, cadou constituit din carti, manuale si rechizite. Aceasta campanie de colectare are ca parteneri Ministerul Educatiei si Cercetarii si Inspectoratul Scolar Judetean Iasi. Donatiile se fac la adresele: Asociatia EEIH", CP 1-587, 014700 Bucuresti sau Depozitul de Carte Scolara al ISJ Iasi, str. Codrescu, nr. 6, Iasi. Relatii suplimentare: MEdC - 0726.348.551 (inspector Mihai Ungureanu), ISJ Iasi - 0742.930.213 (inspector Nicolae Avasalceai) sau "EEIH" - 0721.681.214 (presedinte Gheorghi Spataru).

Victoria STOICIU