Viaceslav NIKONOV 

Numirea lui Dmitri Medvedev prim adjunct al premierului, a lui Serghei Ivanov - vicepremier, si a lui Serghei Sobianin - sef al Administratiei Prezidentiale a fost aproape unanim calificata de analisti drept inceputul operatiunii Succesorul. Cu alte cuvinte Putin si-a desemnat si avansat pe avanscena figurile succesorilor, carora le-a fost acum acordat dreptul de a-si etala capacitatile in rezolvarea marilor probleme, de a intra in puternica lumina a reflectoarelor, de a obtine publicitatea de mult asteptata si dragostea populara. Mie o asemenea abordare nu mi se pare suficient de convingatoare. Daca Putin s-ar fi gandit cum sa-i prezinte mai avantajos societatii pe succesorii sai, cu siguranta le-ar fi gasit ocupatii mai putin supuse la riscuri. Trebuie sa recunoastem ca nu poti numi cadou misiunea incredintata lui Medvedev de a ameliora radical situatia din sanatate, situatia materiala a medicilor si a cadrelor didactice, sa redotezi cu aparatura ultramoderna spitalele si a institutiile de invatamant, sa lansezi in practica sistemul de ipotecare a locuintelor si sa ridici nivelul agriculturii. De obicei, agricultura este singura suficienta pentru a distruge cariera oricarui politician. In plus, nu este deloc in stilul lui Putin sa dea dinainte de inteles despre intentiile sale in politica de cadre. Nici unul dintre analisti, pana la momentul desemnarii, nu a putut anticipa ca Fradkov va deveni prim ministru, Boris Grazlov si Serghei Mironov - sefii camerelor parlamentare, iar Sobianin - sef peste Administratia Prezidentiala. De ce au decis toti ca dintr-o data presedintele si-a schimbat obiceiurile si ca, intr-un moment delicat - cu doi ani si jumatate inainte de alegeri - isi permite sa-i fie ghicite cea mai importanta decizie pe linie de cadre? Delegandu-i pe cei mai apropiati si, probabil, cei mai de incredere dintre colaboratorii lui, la Casa Alba, presedintele isi consolideaza propriul control asupa cabinetului in speranta ca proiectele cheie ale ultimei sute de metri din mandatul sau - social si defensiv - vor fi realizate. In ce priveste numele succesorului, putin probabil ca va fi aflat mai devreme de toamna lui 2007, cand va fi lansata campania pentru legislativ pentru viitoarea Duma de Stat. In ultimul timp insa, oamenii sunt preocupati de o intrebare nu atat legata de cine va invinge in alegeri. Sunt curiosi sa afle daca opozitia va recunoaste aceste rezultate si daca ea, opozitia adica, nu va aranja in Rusia o revolutie portocalie, cum s-a intamplat in Ucraina, unde toata saptamana trecuta a fost pomenit Maidanul. Ce cred eu? Ca este foarte putin probabil. Pentru un scenariu portocaliu trebuie cateva conditii obligatorii. Prima - Kucima. Impopular, slab si un presedinte lipsit de vointa, a carui demisie era dorita de toata populatia, devenita o prada usoara pentru opozanti. Si incapabil sa faca ceva intr-un moment de criza. In Rusia nu se observa asa ceva. Putin nu poate fi banuit de lipsa de vointa si de un rating scazut. Doi - Iuscenko. Un politician popular pana la fanatism, gata de lupta si puternic sustinut din afara, capabil sa nasca emotii puternice ce-i scoate pe oameni in strada. In Rusia, cel mai indragit dintre politicienii liberali este Irina Hakamada, cu aproape 1,5 procente. Cu toate calitatile ei indubitabile, Irina nu este Iuscenko. Si nici Iulia Timosenko. Trei - absenta unor vaccinuri impotriva revolutiei. De regula, o tara care traverseaza o astfel de experienta nu se grabeste sa mai traiasca alta - prea evidente devin cheltuielile. Revolutie portocalie a fost in Rusia in august 1991, cand Eltan statea pe tanc, iar liberalii veneau pentru zece ani la putere. Rezultatele guvernarii lor au fost deja catalogate de opinia publica, iar nota primita nu este, ca sa spunem asa, foarte ridicata. De aceea, nu ma astept sa vad multimi fanatice, care sa ceara cu insistenta repetarea anilor '90 cu anarhia si "jafurile" lor. Totusi, o tentativa de revolutie va exista. Unii oligarhi intrati in dizgratie si care se afla acum peste hotare pompeaza pentru pregatirea unei astfel de revolutii au mijloace substantiale. Iar daca arma atarna in cui in primul act .... Problema este ca nimic portocaliu nu va fi intr-o astfel de revolutie din cauza slabiciunii liberalilor. Pur si simplu, ei vor fi incapabili sa organizeze propriul lor Maidan. Culoarea va fi, dupa toate probabilitatile, rosu-caramiziu. O culoare aplicata pe un fel de razmerita locala si sortita din start esecului. Oricum, nu va fi o revolutie. Comentariu publicat de Trud, preluat de Agentia "Rusia la zi"