Dan CIACHIR 

Pentru ca il praznuim astazi pe Sfantul Apostol Andrei "cel intai chemat "la propovaduirea Evangheliei si Ocrotitorul Romaniei, cred ca e potrivit sa pomenim de o biserica din Oradea ce-i poarta hramul, una impresionanta, chiar monumentala, aflata in curs de constructie si a carei edificare va fi in curand incheiata. Stilul neobizantin, practicat si la noi in arhitectura ecleziala, s-a dovedit nu o data anticamera manierei. In Bucuresti cel putin, ii recunosc o singura izbanda deplina: biserica Sf. Elefterie din Cotroceni, care beneficiaza si de un amplasament spatial generos. La Oradea, biserica Sf. Andrei se gaseste bine plasata. Parintele Vasile Bota, ctitorul ei, si arhitectul Dorel Cordos au ales o intersectie dintr-un cartier nou de blocuri peste care izbucneste clopotnita, evocand o campanila genoveza. In interior, pronaosul si naosul sunt pe masura exteriorului. Intrucat constructia Bisericii Sf. Andrei dateaza de cativa ani, aceasta a fost prevazuta cu un subsol cu bolti amintind arcadele subterane ale palatului Mogosoaia si o catapeteasma frumoasa. Asa incat se slujeste deja liturghia. Inca de pe acum, Biserica Sf. Andrei mi se pare o frumoasa izbanda a credinciosilor din enorie, a parohului ei, preot inca tanar si teolog iscusit, cu aplomb; totodata - o solutie arhitectonica intr-un domeniu pandit de cliseu. La Rohia lui Steinhardt, unde inginerul Nicolae Noica a lasat amintire a ministeriatului sau un drum de acces modern si trainic, acelasi arhitect a ridicat noua biserica a manastirii. Si, lucru rar la noi, nu s-a repetat, nici nu s-a autopastisat. Supla, elansata, turla centrala domina sugestiv, simbolic, dealurile si arborii din jur, proiectata pe cerul vast al locurilor. Nu stiu cum va arata noua catedrala din Baia Mare, dar subsolul in care se slujeste de cativa ani are o fizionomie proprie, cat se poate de ortodoxa. De aceste trei experiente fericite ar trebui sa tina seama si proiectul noii catedrale patriarhale, deoarece a copia un format - sa zicem: al bisericii mitropolitane din Targoviste - si a-l supradimensiona nu poate constitui o solutie. Nu trebuie sa fii arhitect sau critic de arta pentru a sesiza un aspect de bun simt. Incepem sa avem arhitecti de biserici si constructori in acelasi domeniu. Lipsa lor s-a resimtit multa vreme, indeosebi in primii ani post-comunisti. Existase o solutie de continuitate, o ruptura intinsa pe durata catorva decenii. Pe de alta parte, nici in Bucurestiul interbelic nu prea s-au inaltat biserici. Poate constata adevarul acesta oricine strabate axa nord-sud a orasului, de la sediul Guvernului pana in Piata Unirii, care constituie obrazul sau modern. Cu cateva exceptii - am amintit deja de Sf. Elefterie Nou -, bisericile din Capitala, numarul si capacitatea lor sunt de nivelul Bucurestiului Micii Romanii din primul deceniu al secolului XX. Dupa prabusirea comunismului, cand au inceput sa se ridice biserici, dar mai ales spre sfarsitul deceniului trecut, in Transilvania s-a construit cu multa grija si cuviinta. In anul 2000, un oras ca Bistrita Nasaud, a carui populatie graviteaza in jurul cifrei de 100.000 de locuitori, avea patru biserici noi impecabile, printre care una cu o capacitate de o mie de persoane. Intr-o comuna din acelasi judet, Feldru, s-a ridicat in decurs de cativa ani o biserica frumoasa, vie, cu o pictura stenica, la care s-a amenajat mai intai subsolul, cuprinzand pe langa spatiul liturgic o biblioteca, o sala de conferinte si chiar un loc de cateheza pentru copii... In Marghita, orasel din judetul Bihor, este in curs de constructie o biserica remarcabila prin dimensiuni, si acelasi lucru se poate spune despre bisericile din Negresti, Calinesti, Turt - toate din Tara Oasului; lacasuri impunatoare, dar nestridente, pictate canonic si impodobite cu un bun simt propriu locuitorilor. Acestora li se poate adauga marele numar de biserici al manastirilor - sumedenie - nou-infiintate sau reinfiintate si de care era atata nevoie in Ardeal. Pana si pupila Rohiei, izolata chinovie Rohita, are din toamna aceasta biserica noua. Mai realiste, mai solidare cu credinta si cu traditia, autoritatile din Transilvania, indiferent de culoarea politica, au sprijinit de-a lungul anilor aceste nenumarate initiative ctitoricesti, insa meritul cel mare apartine credinciosilor si preotilor lor. Credinta e fapta, nu galagie catavenciana sau contestatie sterila. Important este ca in Romania post-comunista s-au ridicat pretutindeni nenumarate biserici si ca nu se mai construiesc oricum.