Bedros HORASANGIAN 

Intr-un excelent dialog, purtat intre mult apreciatul si regretatul Alexandru Paleologu si o experimentata jurnalista de televiziune numita Cristina Topescu, dupa prelungite si erudite divagatii despre moralitate si tradare in politica, mai ales, se ajunge la cateva afirmatii care ne-au retinut atentia. Si ne pot fi de folos pentru subiectul anuntat. Continua Alexandru Paleologu o succinta analiza istorico-politica la intrebarea "O fi vreo mostenire genetica tradarea la noi?" prin "noi suntem un popor care am rezistat, am supravietuit in istorie prin diplomatie, adica prin duplicitate". Iar apoi raspunde imediat la "Si duplicitatea nu este tot un fel de tradare? Fie ea si justificabila?" printr-o extrem de profunda asertiune: "Depinde de raportul de forte. Daca n-ai alta forta decat subtilitatea pentru a te strecura printre imperii, printre marile puteri care te ameninta, asta e tot ce poti face. Noi am putut sa existam in istorie, intre cele trei mari puteri care ne pandeau din toate partile, atata vreme cat ele erau in divergenta. Cand au fost in acord, noi am fost rasi. De pilda, la Yalta." Ce poate fi mai clar si limpede? Fara sa fie in vadite si crispate relatii antagonice, SUA si celelalte mari puteri au viziuni divergente asupra unor aspecte geostrategice legate de politica europeana sau mondiala. Putem folosi o stare de fapt. Apartenenta la NATO este o certitudine care ne permite sa evaluam anumite directii de dezvoltare strategica, oportunitate pe care nu am mai avut-o in istorie. Iminenta aderare la UE, cat si bunele relatii avute cu actori principali zonali, precum Anglia, Germania, Franta si Rusia, ne lasa libera o marja mai mare de manevra si diversificare a optiunilor cat mai avantajoase pentru Romania. Ce este rau in asta? Axa Bucuresti-Londra-Washington ar fi entuziasmat-o la maximum si pe o lucida doamna-jucatoare a diplomatiei romanesti care a fost Martha Bibescu. Ar fi pledat sus si tare "cauza", punand la bataie bunele relatii cu primi-ministrii Marii Britanii - sa ne imaginam un dejun Martha Bibescu-Tony Blair in Downing Street10? - si capetele incoronate europene sa "lucreze" administratia de la Washington. Sigur ca timpurile si oamenii s-au schimbat. Nu se mai duce Regina Maria in USA, ci o sa vina Condoleezza Rice la Bucuresti. Dupa ce, deja, au fost pe aici Stephen J. Hadley, consilierul pentru securitate nationala al presedintelui George W. Bush si, chiar in aceste zile, generalul James L. Jones, Comandantul Suprem al Fortelor Aliate din Europa. Pentru decembrie este anuntata si sosirea iminenta a noului ambasador american in Romania, Nicholas Taubman. Care, in mod cert, isi va prezenta scrisorile de acreditare presedintelui Traian Basescu cu o alta viteza decat cea a ambasadorului roman la Moscova, pe care presedintele Vladimir Putin il obliga la o neverosimila de lunga anticamera. Vin americanii! Cu intarziere de cateva decenii, dar sunt deja aici. Cu toata presa rea de care se bucura, mai ales, din partea aliatilor - dar asta face parte din libertatile pe care tocmai democratia americana le-a propagat, de la parintii fondatori, la fratii Marx si Woody Allen - Statele Unite raman un fel de garant al democratiei occidentale. Mare putere militara si economica, cu interese strategice bine definite. In acest lucid si pragmatic scenariu ne inseram si noi. Bazele militare americane de la Kogalniceanu si Fetesti pot fi o certitudine ca blindate ale oricarei alte puteri sau aliante nu pot ajunge la Bucuresti. Asa cum au ajuns la Budapesta sau Praga. Putem negocia orice de pe alte pozitii si cu o alta agenda. Rusii ne piseaza cu gaze si petrol, trebuie sa gasim alternative. Ucrainenii nu se lasa cu Canalul Bastroe, putem sa tinem steagul indarjirii noastre si pana ce Haga ofera o solutie contenciosului. Si tot asa, avem numai de castigat, pe durata lunga a istoriei, jucand diplomatic, dar abil si ferm, pe cartea intereselor noastre imediate. Pentru asta e nevoie de pace sociala inlauntrul tarii, o buna conlucrare cu partenerii europeni, o administratie care sa fie efectiv eficienta si o prezenta activa pe toate fronturile. Economice, financiare, informative si militare. Preluarea de catre NATO a misiunilor din sudul Afganistanului, unde are si Romania un contingent de infanterie, ne tine racordati la momentele importante ale actualitatii politice internationale: lupta impotriva terorismului si rolul din ce in ce mai activ al Romaniei in spatiul Marii Negre. Ca o ironie a istoriei: Afganistanul emirului Amanollah Khan a fost primul stat care a recunoscut, in 1921, URSS-ul. Cea urmat peste cateva decenii stim bine. Tocmai de aceea este bine sa nu rejectam oportunitatile oferite de o conjunctura favorabila. Aducerea generalului Sergiu Medar langa Traian Basescu ar putea fi o miscare extrem de eficienta. Cu grevistii foamei si podurile, Traian Basescu o scoate usor la capat, cu americanii va trebui sa fie mai abil si mai prudent. Vom vedea dupa vizita Condoleezzei Rice cine conduce bazele din "Dobrogea" si balul de la "Marea Neagra".