Miruna MUNTEANU 

Sa vorbesti despre coruptie in Romania a devenit deja o banalitate. Stim cu totii ca asta este marea noastra problema. O stiu si altii, de la Bruxelles, pana la Washington. Mizeria e atat de mare, incat nu mai poate fi ascunsa sub covor. Uniunea Europeana ne someaza sa incepem rapid curatenia generala, daca vrem sa prindem trenul integrarii. Poate ultimul. Curatenia nu este posibila insa fara doua elemente esentiale: vointa politica si o Justitie corecta. Din nefericire, Justitia romaneasca este macinata de coruptie mai grav decat oricare alta institutie a statului. Aici, caracatita pare aproape indestructibila. Atat de puternica, incat, de 11 luni, ii da cu tifla Monicai Macovei si sfideaza fara jena opinia publica si bunul simt. Cei care ar trebui sa imparta dreptatea sunt adeseori mai murdari decat infractorii dovediti. Iar cei insarcinati sa vegheze la corectitudinea actului de justitie par preocupati in primul rand sa blocheze orice tentativa de primenire a sistemului. Consiliul Superior al Magistraturii - "organ suprem si unicul reprezentant al autoritatii judecatoresti" - s-a dovedit, in ultimele luni, franarul propunerilor de reforma in domeniu. A adoptat decizii vadit "pro domo", garantand in primul rand privilegiile membrilor sai. S-a transformat, de fapt, intr-un fel de cartel al carui scop principal pare sa fie rezistenta in fata schimbarii. Ministrul Justitiei, redus la rolul de simplu administrator, nu mai dispune de nici o parghie prin care sa poata face o bresa in sistem. Indepartarea "uscaturilor" din magistratura cade acum in sarcina exclusiva a CSM. Unicul organism abilitat sa decida cu privire la actiunile disciplinare impotriva judecatorilor si procurorilor. Inutil sa spun ca oamenii selectionati pentru o asemenea sarcina ar trebui sa fie curati ca lacrima, de o moralitate mai presus de orice suspiciune, modele de profesionalism si integritate. Ce credibilitate poate avea, insa, o judecatoare ca Maria Huza, cercetata pentru ca si-a cumparat, in 2001, un apartament cu patru camere in centrul Capitalei, din fondul destinat tinerilor casatoriti? Cu dobanda subventionata de stat. In momentul acela, judecatoarea avea 49 de ani si doua decenii de viata conjugala. Si mai avea ceva: o vila in Slatina, vanduta ulterior pe 150.000 de euro. A uitat, insa, de ea atunci cand a declarat, pe proprie raspundere, ca nu mai detine o alta proprietate. Interpelata de Parchetul National Anticoruptie, Maria Huza a ales sa dea fuga la colegii ei din CSM, plangandu-se ca e o victima a Monicai Macovei. Nu a ezitat sa lanseze amenintari la adresa procurorului care o cerceteaza. Ce credeti ca a facut CSM-ul? Credeti ca a indemnat-o pe judecatoare sa colaboreze cu anchetatorii? Ca a sfatuit-o sa se autosuspende pana cand cazul ei va fi lamurit? Ca a mustrat-o pentru ca a dorit un tratament preferential fata de cel rezervat justitiabilului de rand? Nimic din toate astea. Cartelul s-a solidarizat ireprosabil. Alexandru Tuculeanu a propus chiar ca, pe viitor, procurorii sa fie obligati sa ceara avizul CSM, inainte de a dispune trimiterea in judecata a unui magistrat. Si Lidia Barbulescu a cainat-o pe colega ei, Maria Huza: "Daca unui judecator si membru CSM i se intampla asa ceva, ce incredere sa aiba cetateanul in Justitie?". Barbulescu este vicepresedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si membru in comisia legislativa a CSM. In aceasta calitate, ea i-a telefonat directorului Institutului de Criminologie, cerandu-i sa scoata o materie de concurs, pentru a usura examenul fiicei ei. Nepotism? Trafic de influenta? As! Sesizat de Ministerul Justitiei, CSM a concluzionat ca Lidia Barbulescu nu a comis nici o ilegalitate. Ca ea isi merita in continuare locul in galeria "nepatatilor" chemati sa vegheze peste magistratii neamului. Si Lidia Barbulescu se declara o victima. Are si ea probeme locative. Impreuna cu alti trei judecatori, a dat in judecata statul roman, scandalizata ca o ordonanta de urgenta a actualului Guvern o impiedica sa cumpere locuinta de serviciu repartizata de Ministerul Justitiei. Un alt membru al CSM, judecatoarea Florica Bejinariu, a fost informator al Securitatii la mijlocul anilor '80, pe vremea cand era consilier juridic la Intreprinderea de Confectii din Drobeta-Turnu Severin. A fost remunerata pentru a-si turna colegii. Dar - zice ea (si CNSAS a confirmat) - nu a facut politie politica. Ce-o fi intelegand Florica Bejinariu prin politie politica? Doar torturile din anii '50? Daca nu i-a stalcit in bataie pe �dusmanii poporuluii, se cheama, probabil, ca n-a gresit cu nimic. Biografia impecabila o recomanda negresit pentru serparia CSM. Creat pentru a apara legea, Consiliul Superior al Magistraturii pare din ce in ce mai mult un cartel al celor care se cred mai presus de lege.