Octavian HOANDRA 

Cred ca, daca ar fi sa privim fara indusa patima societatea noastra, concluziile nu ar fi unele care sa ne inspaimante (asa cum ne sunt prezentate de actuala moda a societatii civile, cu osebire cea portocalie), ci, mai degraba, ar arata ca ne aflam pe un drum bun, fara intoarcere. In politica, unde societatea civila nu vrea cu nici un chip sa vada progrese, aparitia tinerilor de alta factura, cum ar fi Bogdan Olteanu si Gheoghe Flutur la PNL, Daniel Buda si Emil Boc la PD, Tanasescu, Vasile Dancu la PSD, arata ca lucrurile se schimba in bine. Urmarea clara a schimbarii clasei politice este schimbarea a insasi societatii romanesti. Singura care bate pasul pe loc intr-un mod cu totul absurd este asa-zisa floare a societatii civile, care parca nu poate fi convinsa ca mergem, totusi, inainte. Exista o cumplita boala a mucoasei nazale, care il face pe cel bolnav sa simta in tot ceea ce miroase doar miros de gainat. Comparabila, in mare masura, cu cea fara nume a categoriei de mai sus. Reveniti in tara de la diversele burse, care cu mare bunavointa se ofereau dupa 1989, germenii societatii civile, cu o tinerete traumatizata de ultimii ani ai comunismului, dar si tinerii corifei despicatori ai samburelui in patru pe la televiziuni, sunt primii care nu vor sa vada, in existenta de dupa "aranjamentul" 1989, nici cel mai mic progres, desi cativa din ei sunt oameni inteligenti, cu o cultura solida, iar in doua-trei cazuri au chiar talent literar. Navetisti ai burselor, sunt prea duplicitari, frustrati si fricosi pentru a-si asuma cariera de politician, sau cea de om de afaceri, multumindu-se sa se perfectioneze continuu in arta de a constata dezastre peste tot. Plecati ca oameni de carne si spirit s-au intors acasa precum niste fantome:oameni de hartie, acoperiti cu hartii, intrand sub forma aceasta ireala in centrul mecanismelor societatii, posesori cu patalamale ai unor ganduri din mucava de cea mai buna calitate. Cazul unor distinse doamne, celebritati ale societatii civile romanesti, care au ajuns, la distanta de cativa ani una de cealalta, umili laudatori ai puterii din functia politica de sefi ai programelor de stiri de la postul national TV demonstraza clar ca ar trebui sa judecam mai atent entuziasmele negativ-pozitive ale acestei atat de mediatizate categorii sociale. E bine? E rau? Nu stiu cand vom afla. Dar macar putem sa ne gandim la asta. Spre exemplu, nu am nici o indoiala ca "brand"-ul Romaniei, cel de "cea mai corupta tara", nu ne-a fost dat de Europa, cea careia ne-am obisnuit sa ne ploconim periodic, ci, in cea mai mare proportie, el a fost mai degraba indus de aceasta categorie de indivizi, grupati sub tot felul de denumiri pompoase de ONG-uri, care tin sa ne explice totul, de parca oamenii acestei tari ar fi cu totul decerebrati, si care par a-si justifica existenta in chiar exacerbarea perceptiei fenomenului coruptiei. Nu cred ca in ceea ce ei numesc "spatiu european" coruptia este inexistenta, sau macar la un nivel controlabil. Presa straina prezinta pe larg cazuri de coruptie mult mai revoltatoare, in multe din tarile care acum ne reproseaza "coruptia generalizata". Iar daca e sa ne referim la America, e suficient sa-l citam pe celebrul scriitor si regizor Michael Moore, cu ale lui "Fahrenheit 9/11", "Prostia Omului alb". Asa am ajuns ca sa ni se ceara sapte-opt "pesti mari", "norma" pe care in jumatatea de an ce ne-a ramas, pentru a bifa aceasta cerinta expresa a aderarii. Deci Justitia trebuie sa lucreze "la norma". Iar daca pestii mari vor fi trei-patru, pana la sase, atunci ramanem pe dinafara. Iar societatea civila nu va prididi sa gaseasca vinovatul. Ticalositul popor roman si Justitia, politicienii, dar in nici un caz altcineva. Niciodata aceia care prin exagerarea voita, din dorinta mai presus de orice de a fi "in fata" si de a da sfaturi, risca sa aduca imaginea unei tari inspre cel mai trist cenusiu. "Cazul" telefonului dlui Tariceanu, un gest de o normalitate banala, a fost adus de acesti domni care se instituie in judecatori absoluti a orice este de judecat pe prima scena a tarii la nivelul unei catastrofe nationale. Ca nu era nimic de judecat la gestul unui prim-ministru de a se informa e clar. La fel de clar ca si efortul unor "explicatori" de profesie sa faca orice pentru a iesi iarasi si iarasi in fata. Singura entitate care are de pierdut, cand te-ai procopsit cu astfel de "analisti", este chiar poporul acesta. Care departe de a fi un model european, nu este, totusi cea mai ticalosita natiune. Nu suntem noi singurii care exportam hoti in Europa, nu suntem noi cei care am mancat lebedele la Viena. De altfel austriecii n-au auzit vreodata de asemenea intamplari. Cum nu cred ca Justitia noastra este cea mai compromisa, sau ca Romania este o tara bananiera.