Dan PAVEL 

Actuala greva a profesorilor este povestea plina de talc a lui "cum s-a umplut paharul?" Pe alocuri, miscarea grevista s-a radicalizat politic, prin revendicarea demisiei Guvernului Tariceanu (care in sine nu ar rezolva nimic). Acum, toate ipotezele sau dezinformarile cu privire la cine a provocat radicalizarea protestului nici nu mai conteaza (eventuali militanti ai PSD, PRM sau chiar PD, ori agitatori ai serviciilor secrete), intrucat cauzele sunt mult mai profunde. Greva profesorilor a scapat in momentul de fata oricarui control politic sau informativ. In ciuda cererilor privind demisia premierului, nu Tariceanu si Guvernul sau poarta responsabilitatea pentru actuala criza (nu in totalitate, asa cum declara cate un profesor cu simpatii PSD sau PRM). Cabinetul Coalitiei ADA-UDMR-PC (PUR) nu a facut decat sa toarne picaturile care au facut ca paharul nemultumirilor sa dea pe afara. Responsabilitatea o poarta guvernele care au condus tara de 16 ani, partidele puterii si opozitiei parlamentare, toti presedintii tarii, premierii, ministrii, parlamentarii etc., care nu au transformat educatia si invatamantul in Prioritatea nr.1 a natiunii. Gagautii care au fost pana acum la putere au comis deliberat un pacat pentru care vor fi azvarliti in infern, dupa Judecata de Apoi (deliberat, pentru ca majoritatea premierilor, ministrilor, reformatorilor erau profesori universitari). Ei au continuat sa trateze corpul profesoral exact ca pe vremea statului proletar comunist. Or, profesorii nu sunt niste simpli proletari (mineri, soferi, frezori, electricieni, mecanici, lucratori agricoli sau din constructii), vanzatori sau ospatari (meserii cu o calificare inferioara, care nu necesita studii universitare), ci sunt niste experti supracalificati. Profesorii apartin clasei de mijloc - patura sociala complexa si prospera (asa ar trebui), care asigura baza sociala a democratiei consolidate si a capitalismului prosper. Profesorii creeaza ceva mult mai important decat productia materiala. Profesorii creeaza capitalul social si intelectual fara de care o natiune este moarta. Starea materiala a clasei de mijloc, ponderea ei in structura sociala sunt criterii decisive pentru a judeca tipul de democratie si capitalism dintr-o tara. Pacatul impardonabil al celor care au condus Romania este de a se fi prefacut ca nu inteleg locul pe care trebuie sa-l ocupe intr-o tara civilizata profesorii in ierarhia sociala si in grila de salarii nationala, bazata pe competenta, merit si valoarea sociala a muncii. Pe o scala crescatoare de la 1 la 10 trepte, profesorii trebuie sa se situeze cu 3-4 trepte deasupra proletarilor, undeva intre 7 si 9,5. Iar in interiorul breslei profesorilor trebuie sa se puna capat regimului omogenizator care pastreaza profesorii din invatamantul primar, secundar si liceal la un nivel apropiat de profesorii din mediul universitar. Cine nu intelege diferentele calitative dintre invatamantul universitar si cel preuniversitar nu poate sa inteleaga niciodata de ce tara cea mai prospera din lume, singura supraputere globala (SUA), isi datoreaza statutul faptului ca este natiunea nr. 1 la nivelul invatamantului universitar. Ca sa mai dau un exemplu care ii va scoate din minti pe anti-americanii populisti de la noi, pe 30 septembrie 2005 conducerea celei mai importante universitati din lume, Harvard University (bineinteles, institutie privata de invatamant), a anuntat ca averea sa ("endowment") se ridica la suma de 25.000.000.000$. Comparati averea celei mai bune universitati din lume cu bugetul invatamantului sau chiar cu bugetul national al Romaniei! Pentru amatorii de statistici, oare cate Premii Nobel (din toate domeniile) au obtinut profesorii si cercetatorii de la Harvard? Ca tara, Romania nu a obtinut pana acum nici un Premiu Nobel. Si atunci cum sa ne mai miram ca nivelul invatamantului universitar autohton este modest in privinta performantelor de cercetare? Intr-adevar, in America sunt mari probleme la nivelul invatamantului preuniversitar, dar invatamantul academic este de elita. Romania este o tara prea saraca pentru a-si permite riscul subfinantarii invatamantului. Cele mai prospere tari sunt acelea care investesc in cea mai pretioasa resursa � materia cenusie. Politicianismul corupt care si-a promovat reprezentantii la conducerea partidelor romanesti nu vrea sa finanteze partea competenta, inteligenta si creativa a natiunii, pentru ca urmatorul pas ar fi maturarea smecherilor de la putere. O tara care isi plateste profesorii cu salarii comparabile cu acelea din salubritate si sub nivelul anumitor categorii proletare nu poate intra in competitie cu tarile a caror prosperitate si putere se bazeaza pe recunoasterea valorii, meritelor, inteligentei si expertizei oamenilor calificati.