Lipsa de fundament a argumentelor invocate pentru invadarea Irakului (armele de distrugere in masa si relatiile dintre Bagdad si Al Queda) nu reflecta neaparat un "esec al serviciilor secrete" ci, mai degraba, decizia Administratiei Bush de a folosi numai informatiile care ii serveau agenda politico-militara. Dovezile si marturiile in acest sens se acumuleaza de la o zi la alta. Exista din ce in ce mai multe probe ca Washingtonul a utilizat, pentru a justifica razboiul, informatii despre care stia precis ca sunt false, sau macar ca provin din surse nedemne de incredere. Dupa aproape trei ani de ocupatie in Irak, minciuna a devenit evidenta. La fel si faptul ca ea nu a fost o eroare, ci o optiune politica. DIA nu credea in relatia Saddam - Osama Cu multe luni inainte de a denunta public o presupusa colaborare intre regimul lui Saddam Hussein si Al-Queda, Administratia Bush fusese avertizata ca informatiile cu privire la acest subiect erau lipsite de credibilitate. Incendiara dezvaluire provine dintr-un raport al spionajului militar american (Defense Intelligence Agency - DIA), dat publicitatii la inceputul acestei luni. Documentul, redactat in februarie 2002, demonstreaza ca responsabilii de la Washington au indus in eroare opinia publica, in mod deliberat, cu privire la "primejdia irakiana". Neezitand sa prezinte drept certe informatii cel putin dubioase. Unul dintre principalele argumente invocate de Administratia Bush pentru a legitima invadarea Irakului a fost - alaturi de ipoteticele arme de distrugere in masa ale lui Saddam Hussein - existenta unei legaturi intre regimul de la Bagdad si Al�Queda. In lunile premergatoare razboiului, Washingtonul a prezentat aceasta "legatura" drept o realitate documentata de serviciile secrete americane. Presedintele Bush, vicepresedintele Dick Cheney, secretarul de Stat Colin Powell si alti inalti responsabili americani au explicat opiniei publice ca un important lider Al�Queda, aflat in custodia fortelor SUA, facuse marturisiri lipsite de echivoc despre colaborarea dintre organizatia terorista si regimul lui Saddam Hussein. Raportul DIA (Defense Intelligence Agency), dat recent publicitatii, dezvaluie, insa, ca - la acel moment - Washingtonul fusese deja avertizat cu privire la lipsa de credibilitate a informatiilor. "Sursa" acestora era Ibn al-Shaykh al-Libi, un lider al-Queda capturat la sfarsitul anului 2001 in Pakistan. Timp de mai bine de doi ani, al-Libi a fost un "prizonier-fantoma". Nu se stie unde a fost detinut, sau ce metode de interogare i-au fost aplicate. Se pare ca, din 2003, el se afla la Guantanamo. A ajuns, insa, aici dupa ce facuse deja "marturisiri" complete. Marturisiri utilizate copios de Administratia Bush pentru a demonstra legatura dintre regimul de la Bagdad si Osama ben Laden. Fiindca, nu-i asa, invadarea Irakului trebuia inscrisa in logica "razboiului impotriva terorismului". La declaratiile lui al-Libi se referea presedintele Bush in octombrie 2002, cand explica in fata unui larg auditoriu din Cincinatti: "Am aflat ca Bagdadul a antrenat membri Al�Queda invatandu-i sa fabrice bombe, otravuri si gaze de lupta". Pe aceeasi sursa se baza si Colin Powell cand relata, la 5 februarie 2003, in fata Consiliului de Securitate al ONU, "povestea unui terorist de rang inalt, care ne-a spus cum antreneaza Irakul Al-Queda in folosirea unor astfel de arme." Se implinea, in acel moment, un an de cand DIA avertizase ca aceste informatii nu erau credibile si ca exista suspiciunea ca al-Libi "ii punea pe anchetatori in mod deliberat pe piste false". O facea din razbunare? Din calcul strategic? Sau doar ca sa scape de tortura? N-o vom sti probabil niciodata. Cert este ca analistii DIA au remarcat faptul ca marturisirile prizonierului erau ciudat de vagi atunci cand povestea despre instructajele militare de care, chipurile, beneficiase din partea irakienilor. El nu putea preciza nici un fel de detalii cu privire la armamentul utilizat, sau la locatiile in care aceste antrenamente ar fi avut loc. Nici despre instructorii irakieni nu era capabil sa ofere amanunte. Relatarile lui pareau mai degraba povesti incropite pentru a le face pe plac anchetatorilor, decat rememorarea unor experiente traite. Raportul DIA din februarie 2002 (inregistrat DITSUM No. 044-2) nota: "Este posibil ca el sa nu cunoasca alte detalii. Este insa mult mai probabil ca individul sa-i pacaleasca in mod intentionat pe anchetatori. Ibn al-Shaykh este interogat de mai multe saptamani si este posibil ca el sa descrie scenarii despre care stie ca vor retine atentia celor care-l interogheaza." Analistii DIA nu s-au lasat "intoxicati" de aceste fabulatii. Le-au receptat cu maxim de scepticism. Acelasi raport concluziona: "Regimul lui Saddam este intens secular si foarte precaut fata de miscarile revolutionare islamice. Mai mult, este foarte putin probabil ca Bagdadul sa acorde sprijin unui grup pe care nu-l poate controla." Raportul DIA a fost declasificat la cererea senatorilor democrati Carl Levin si John D. Rockefeller IV, membri in Comisia de Aparare a Senatului Statelor Unite. Levin a explicat pentru "New York Times" ca documentul reprezinta inca o dovadaa modului in care Administratia Bush a distorsionat informatiile provenite de la serviciile secrete pentru a justifica razboiul din Irak. Scrisoare deschisa pentru Ahmad Chalabi Cele mai gogonate intoxicari cu privire la "primejdia irakiana" au provenit de la o organizatie a exilatilor din aceasta tara, grupata in jurul controversatului Ahmad Chalabi, favoritul Pentagonului la succesiunea lui Saddam Hussein. Mai multi membri ai Congresului american i-au trimis, la 8 noiembrie, o scrisoare deschisa lui Ahmad Chalabi, cerandu-i acestuia sa dea explicatii publice cu privire la rolul jucat de el si de organizatia pe care o conduce - Congresul National Irakian - in manipularea informatiilor utilizate de serviciile secrete si, apoi, de Administratia Bush pentru legitimarea invaziei militare din Irak. "In lunile care au precedat actualul conflict din Irak, informatiile furnizate de cercuri foarte apropiate dumneavoastra au constituit un element decisiv in efortul Administratiei Bush de a convinge opinia publica de necesitatea pornirii razboiului. In calitate de lider al Congresului National Irakian, ati avansat Administratiei Bush o mare parte din informatiile utilizate de Casa Alba pentru a convinge Congresul SUA si poporul american ca razboiul cu Irakul era o necesitate. Un �inginer chimist irakian� identificat prin numele conspirativ �Curveball� a oferit DIA (Defence Intelligence Agency, serviciul de informatii al Pentagonului) sute de pagini de �marturii directe" cu privire la laboratoare mobile pentru producerea de armament chimic si biologic. Ulterior, secretarul de stat Colin Powell a utilizat aceste informatii in discursul sau de la Natiunile Unite, din 3 febriarie 2003, detaliind stadiul programelor militare ale Irakului. De atunci, Congresul SUA si opinia publica americana au aflat ca acele �marturii la prima mana� erau in totalitate fabricate. Mai mult, am aflat ca, de fapt, �Curveball� este fratele unuia dintre aghiotantii dumneavoastra din cadrul Congresului National Irakian. Secretarul de stat Colin Powell si-a cerut scuze, intre timp, fiindca ca a folosit asemenea �informatii� pentru a argumenta invadarea Irakului. Nici dumneavoastra, nici asociatii dumneavoastra nu ati explicat, insa, vreodata rolul pe care l-ati jucat in declansarea razboiului, nici nu ati oferit explicatii pentru cei 340.000 de dolari pe care i-ati primit, lunar, din partea comunitatii de informatii din Statele Unite pentru eforturile dumneavoastra in culegerea de �probe�. Va cerem respectuos sa va puneti la dispozitia noastra pentru a lamuri detaliile si motivele implicarii dumneavoastra in manipularea informatiilor in perioada in care Administratia Bush ne impingea catre razboi. Este vital pentru integritatea democratiei din ambele noastre tari ca adevarul din spatele acestor evenimente teribil de distructive sa iasa la lumina. In 2002, ati declarat cotidianului New York Times ca �poporul irakian este recunoscator presedintelui Bush pentru eliberarea Irakului, dar a sosit momentul ca irakienii sa preia conducerea�. In calitate de membri ai Congresului SUA si de cetateni responsabili, dorim si noi ca acest razboi sa se termine si sa dispara violentele care, de ani de zile, indoliaza ambele tari. Cooperarea dumneavoastra in aceasta investigatie va reprezenta un ajutor inestimabil pentru poporul american, intr-un moment in care ne straduim sa rezolvam odata pentru totdeauna problema Irakului. De aceea, va indemnam sa stati de vorba cu noi in timpul vizitei dumneavoastra in Statele Unite, saptamana aceasta, sa va explicati actiunile in fata opiniei publice si sa ajutati poporul irakian si pe cel american sa inteleaga de ce ne aflam astazi in razboi." In ciuda faptului ca informatiile "pretioase" furnizate de oamenii lui Ahmad Chalabi s-au dovedit, intre timp, niste minciuni grosolane, liderul Congresului National Irakian a ramas in continuare "pe cai mari". Chiar daca, anul trecut, a parut sa cada la un moment dat in dizgratia Washingtonului (fiind chiar acuzat de spionaj in favoarea Iranului), Chalabi s-a repliat si a reusit sa revina in prim-planul scenei politice. Astazi el este vicepremier al Irakului. Intoxicarea nigeriana Deocamdata, singura minciuna pentru care Administratia Bush a fost nevoita sa-si sacrifice un om ramane cea referitoare la intentia Irakului de a achizitiona uraniu din Niger. Pe baza acestei gogorite, Washingtonul a declarat ca Saddam Hussein si-a reluat programul nuclear, acuzatie pe care CIA a refuzat, la acea vreme, sa o valideze. Ulterior s-a aflat ca Agentia informase, din timp, ca "pista nigeriana" fusese o intoxicare de-a dreptul puerila. O demonstrase o ancheta minutioasa efectuata, la fata locului, de fostul ambasador american Joseph Wilson. Cu toate acestea, Administratia Bush a continuat sa invoce acest fals argument in favoarea razboiului. Pe 28 ianuarie 2003, presedintele SUA declara cu seninatate ca "Saddam Hussein a achizitionat recent cantitati semnificative de uraniu din Africa". La circa patru luni de la inceperea razboiului cu Irakul, Joseph Wilson a denuntat falsele pretexte ale invaziei americane intr-un incendiar articol publicat in "New York Times", intitulat sugestiv "Ce n-am gasit in Africa". O saptamana mai tarziu, presa americana deconspira faptul ca sotia fostului ambasador, Valerie Plame Wilson, este agent CIA sub acoperire, punand astfel capat, in mod brutal, unei stralucite cariere de mai mult de 20 de ani. Convins ca deconspirarea sotiei sale a fost un act de razbunare la adresa lui si totodata o tentativa de intimidare, Joseph Wilson s-a adresat Justitiei. Fostul diplomat a acuzat Casa Alba ca a orchestat devaluirile de presa. Un inalt responsabil de la Washington a fost, deja, inculpat in acest dosar. Este vorba despre Lewis "Scooter" Libby, mana dreapta a vicepresedintelui Dick Cheney. Un alt personaj de prim rang ar mai putea fi pus sub acuzare: Karl Rove, principalul consilier al presedintelui, poreclit si "Creierul lui Bush". Scandalul din Italia Informatii interesante cu privire la "intoxicarea nigeriana" au aparut recent in presa italiana. Fiindca, s-a stabilit, sursa acestei intoxicari a fost un oarecare Rocco Martino, fost informator al SISMI, serviciul de spionaj militar din Peninsula. SISMI a trimis americanilor, la sfarsitul lui 2001, o serie de documente referitoare la o presupusa tranzactie cu uraniu intre Nigeria si Irak. Printre acestea si o scrisoare - datata 10 octombrie 2000 - in care se facea referire la un asa-zis "Consiliu Militar Suprem". "Fabricatia" era grosolana: "Consiliul Militar Suprem" din Niger nu mai exista de peste zece ani. Adica din 1989! Semnatarul scrisorii din 2000 era Elhadj Habibu, ministru de Externe nigerian, dar tot cu zece ani in urma! Italienii incearca acum sa identifice autorul acestui fals. La 3 noiembrie, directorul SISMI, generalul Nicolo Pollari, a explicat, in cadrul unei audieri parlamentare, la Roma, ca documentele cu bucluc au fost furnizate de Rocco Martino, un aventurier care a lucrat pe cont propriu, fiind de mult dat afara din "sistem". "Nici un agent italian nu a fost implicat in falsificarea sau diseminarea acestor acte", a declarat seful SISMI. Cotidianul "La Repubblica" avanseaza, insa, o cu totul alta teorie. Potrivit acestei publicatii, care a dedicat subiectului un intreg serial de dezvaluiri, generalul Pollari le-a furnizat cu buna stiinta americanilor si britanicilor documentele falsificate. El ar fi actionat astfel la indicatiile premierului Silvio Berlusconi, care spera sa intre in gratiile presedintelui Bush ajutand Casa Alba sa adune argumente in favoarea invadarii Irakului. Chiar si argumente false.

Miruna MUNTEANU