Varujan VOSGANIAN 

De la bun inceput precizez ca nu doresc in nici un chip sa minimalizez dificultatile prin care trece invatamantul romanesc. Mai mult de atat, consider ca este obligatoriu sa respectam angajamentele din programul de guvernare si care puneau educatia, alaturi de sanatate, de agricultura si de infrastructura, printre prioritatile programului de guvernare. Socotesc ca trebuia ca alocarile pentru Educatie, ca procent in PIB, sa fi fost mai mari decat anul trecut, asadar de cel putin 4,2-4,4% din PIB, astfel incat sa ne incadram in tendinta de crestere a alocatiilor pentru educatie,in raport cu produsul intern brut. Oferta Guvernului este mai generoasa, alocari de 5% din PIB, e drept, insa, ea nu se regaseste in proiectul legii bugetului, ci este un angajament pentru modificarile ulterioare, pe masura rectificarilor. Consider, de asemenea, ca profesorii s-au purtat civilizat pe parcursul grevei si ca din acest punct de vedere nu li se pot face reprosuri. Am insa cateva mesaje pentru liderii lor, pe care doresc sa le transmit inclusiv prin intermediul acestui editorial. In Parlament, pe parcursul dezbaterilor, dat fiind ca acestea au loc pe fundalul grevelor, asistam la o adevarata maree de populism si de demagogie din partea celor care cauta sa foloseasca protestele cadrelor didactice in folosul lor. De aceea ma simt obligat sa fac cateva precizari de natura statistica si care pot fi utile pentru a intelege situatia de ansamblu. Mai intai, in legatura cu alocarile bugetare pentru Educatie. Iata cifrele ultimilor ani: 2001: 4148 milioane RON, 2002- 5443 milioane RON, 2003 � 6594 milioane RON, 2004 � 8125 milioane RON, 2005 � 11.419 milioane RON, 2006 (propuneri acceptate in proiectul de buget) � 12.219. Ce observam de aici? Ca in anul 2005 alocarile pentru Educatie sunt, in termeni nominali, mai mari decat in 2004 cu 40%, iar in termeni reali cu peste 30%. Si ca in 2006 alocarile, cel putin pana in acest moment al dezbaterilor, sunt mai mari in termeni nominali decat in 2005 cu 7% si in termeni reali cu peste 1%. Ceea ce inseamna ca, in termeni reali, invatamantului i se acorda, chiar si fara oferta guvernamentala de 5%, mai multi bani. Iar daca comparam anul 2006 cu anul 2004, situatia este si mai lamuritoare: alocarile in termeni nominali sunt mai mari cu peste 50%, iar in termeni reali cu 32%. Sa vedem cum sta situatia din punctul de vedere al mult discutatelor procente din PIB. Ele arata astfel: 2001 � 3,6%, 2002 � 3,6%, 2003 � 3,5%, 2004 � 3,4%, 2005 � 4,1%, 2006 �3,8% (varianta in dezbatere). Sa vedem si care este situatia, la nivelul salariilor din invatamantul preuniversitar, din bugetele locale (caci in ce priveste invatamantul universitar in 2005 s-au operat cresteri importante): 2001: 2,2% din PIB, 2002 � 2,2%, 2003 �2,2%, 2004 � 2,2%, 2005 � 2,4%, 2006 � 2,5%, ceea ce arata ca in 2006 fata de 2004 avem o crestere de 0,3% din PIB, adica aproape 300 milioane de euro. Se pune o intrebare simpla, atunci: de ce aceste greve nu au avut loc in 2004 cand finantarea era cu mult mai mica si au loc in 2005, cand avem un an record in privinta finantarii? Ar fi simplu sa raspundem ca sindicatele sunt manipulate politic. Ar fi prea simplu si poate ca nici nu este intru totul adevarat. Trebuie, insa, sa fim corecti si sa acceptam faptul ca intr-o anumita masura situatia actuala se datoreaza modului in care s-a desfasurat dialogul social. Guvernul trebuie sa aiba o comunicare mai buna cu sindicatele si sa vegheze in cadrul Consiliului Economic si Social consultarile prevazute de lege sa aiba loc. Cred de asemenea, ca ideea noului ministru al Educatiei de a face apel la justitie pentru a cerceta legalitatea grevei, s-a dovedit neinspirata si este in mare masura cauza prelungirii acesteia pana in prezent. Problemele invatamantului romanesc sunt structurale si pentru rezolvarea lor, tribunalul nu este instrumentul cel mai adecvat. Din cifrele prezentate si care au caracter oficial, rezulta asadar, urmatoarele lucruri: A) Anul 2005 este, de departe, anul cel mai bun in ceea ce priveste finantarea invatamantului romanesc din 1990. B) Salariile profesorilor cresc in termeni reali, chiar daca nu spectaculos. C) Finantarea in 2005 si 2006 este net superioara anilor 2001-2004. Ramane in discutie chestiunea alocarii de 6% din PIB pentru Educatie. Daca oferta guvernamentala se va materializa, atunci ea devine realizabila in anul 2008. Cat despre alocarea de 6% din PIB in 2006, ea nu a fost mentionata in programul de guvernare, program care propune aceasta crestere pe durata intregului mandat, deci pana in 2008 si nici nu este posibila, atat datorita nivelului veniturilor bugetare, cat si datorita tendintelor de pana acum, fiind dificil sa se absoarba dintr-o data o crestere de la 3,4% in 2004 la 6% in 2006. Comparatia alocarilor pentru educatie in 2004, 2005 si 2006, mai ales in conditiile recentei oferte guvernamentale, trebuie sa constituie, totusi, un prilej de meditatie pentru liderii sindicali care au decis continuarea grevei.