Ioan GROSAN 

N-am cazut pe spate de simpatie pentru Calin Popescu Tariceanu cand Domnia-Sa, din motive obiective (boala lui Stolojan) a preluat sefia PNL si, conform protocolului ADA, demnitatea de prim-ministru. Insa trebuie sa recunosc ca dupa aproape un an de guvernare dificila si dupa atatea scatoalce si suturi din toate pozitiile luate ca un luptator K1 nu numai de la adversarii sai traditionali, ci chiar si de la cel care trebuia sa arbitreze impartial meciul (e clar la cine ma refer), premierul nostru se tine, inca, bine. De-aceea mi se pare absolut normal si de bun-simt apelul pe care l-a facut la Conferinta PNL Bucuresti catre colegii din partid, din Alianta si Coalitie de a nu se mai ataca si submina reciproc, subintelese fiind consecintele acestui razboi de gherila: o soarta similara guvernarii dintre 1996-2000. In acest context, consider cam deplasate "strambele" pe care le tot baga dna Mona Musca si dl Valeriu Stoica. Am tot respectul pentru dna Musca si toate dubiile fata de dl Stoica; cred insa ca partizanatul prea evident al amandurora pentru dl Stolojan (y compris dl Basescu) nu le face niciunuia bine; si nici PNL-ului. Nu i-as dori ex-ministrului demisionat al Culturii sa fie vreodata la mana financiara a dlui Stolojan; s-ar face brusc mai palida ca dansul. P.S. - O stire a facut ieri inconjurul planetei: tatal Andreei Marin s-a casatorit cu sefa Starii Civile din Iasi. Ca buni crestini ce suntem, ne asociem bucuriei generale si uram proaspatului mire viata lunga, sanatate si fericire, iar miresei traditionala urare "surpriza de piatra"!