De curand ati fost ales membru al Academiei Europaea (AE). Ce reprezinta aceasta prestigioasa institutie in comunitatea stiintifica europeana? Conceptul unei Academii Europene a aparut in anul 1985, la Paris, ca initiativa a Royal Society si a ministrilor de stiinte din Europa. De la inceput, Academia a fost conceputa ca un complement al Fundatiei Europene de stiinte si cuprinde atat stiinte "tari", cat si umaniste in saisprezece sectii - istorie si arheologie; studii clasice si orientale; studii lingvistice; studii literare si teatrale; muzicologie, istoria artei si arhitectura; filosofie; tehnologie si studii religioase; stiintele comportamentului; stiinte sociale; matematica si informatica; fizica si stiinte ingineresti; stiinte chimice; stiintele pamantului si ale cosmosului; biochimie si biologie moleculara; biologie celulara; fiziologie si medicina; organism si biologie evolutionista. Reuniunea de constituire a Academiei a fost in 1988, la Cambridge, primul presedinte fiind ales Sir Arnold Burgen (reputat specialist in farmacologie la Universitatea din Cambridge) si, un an mai tarziu, avea 627 de membri. Acum Academia, cu sediul la Londra, are cca. 2100 de membri si presedinte in functie este Jurgen Mittelstrass, reputat filosof la Universitatea Constanz din Germania. Care sunt obiectivele acestei Academii? Promovarea valorilor europene in educatie si cercetare, incurajarea celor mai inalte standarde in educatie si cercetare, diseminarea beneficiilor cunoasterii si invatamantului si a tuturor problemelor care confrunta societatea, inclusiv calitatea viatii. Ea face recomandari guvernelor nationale si institutiilor internationale, in special celor europene privind stiinta, invatamantul si viata academica. Este un for de consacrare si consultare? Nu numai. Ea formuleaza si documente alternative privind unele decizii care se iau la nivel european. AE reprezinta o structura si oportunitati unice pentru initierea unor schimburi directe intre diferite traditii si procese intre est si vest in cercetare, invatamant si, in general, in civilizatia umana. Sa spunem ca mai sunt membri ai acestei Academii si academicienii Eugen Simion, ales ca membru al AE inca din anul 1992, V.N. Constantinescu, Zoe Dumitrescu Busulenga, Ionel Haiduc, Mircea Sandulescu, prof. univ. Marius Andruh, membru corespondent al Academiei Romane si prof. univ. Corneliu Dinu. Cum sunt alesi membrii? Alegerile se fac dupa un calendar foarte precis. Mai intai se fac cate doua propuneri la nivelul fiecarei sectii, care sunt evaluate de un subcomitet de nominalizare. Propunerile sunt inaintate Consiliului Academiei Europaea care valideaza propunerile. Membrii noi alesi sunt invitati de Presedintele AE la conferintele anuale, care se tin in diferite orase ale Europei (in special la Academii nationale) in cadrul carora se inmaneaza insemnele Academiei. Albert Einstein si anul international al fizicii Aceste intalniri au si un caracter stiintific. Care a fost tematica din acest an? Cea de a XVII-a Conferinta a AE a avut ca tema generala "Arhitectura culturala si stiintifica a omului in natura". Partea oficiala s-a desfasurat la Academia de stiinte din Berlin - Brandenburg si cea stiintifica in Parcul stiintific "Albert Einstein", la Potsdam, unde savantul a lucrat un timp. A fost si un prilej de a celebra anul international al fizicii, dedicat lui Albert Einstein, care a revolutionat stiinta si gandirea secolului trecut. Se implinesc o suta de ani de la celebra teorie a relativitatii. Pentru oamenii de stiinta, acest an este unul mirific pentru fizica si pentru stiinta in general. In anul 1905, Einstein, care avea atunci 26 de ani, a scris cinci lucrari publicate in "Annalen der Physik", care au revolutionat fizica si, inca odata, nu doar fizica ci si alte stiinte si gandirea in general. Sa le luam in ordine cronologica. Da, ar fi util, pentru ca astfel se poate vedea ce inseamna productivitatea unei minti tinere si extrem de ingenioase. In martie, aproape de ziua sa de nastere, a scris "Un punct de vedere euristic asupra producerii si transformarii luminii", in care conceptul de "cuanta de lumina", introdus in mod abstract de Max Planck in 1900, a fost utilizat pentru a explica o realitate fizica. Folosind acest concept, Einstein a explicat efectul fotoelectric, pentru care a primit Premiul Nobel in 1921. Nu pentru teoria relativitatii si asta pentru ca, desi formulata in acest an, nu a fost verificata experimental. Si au trecut circa cinci ani pana cand a fost confirmata experimental. Sa continuam. A doua lucrare importanta s-a referit la determinarea dimensiunilor moleculelor din studiul miscarilor lor in solutii. A scris-o in aprilie si este lucrarea cu care si-a luat doctoratul la ETH Z�rich, la scurt timp dupa publicarea ei. La 14 zile dupa aceasta, publica o alta lucrare despre atat de cunoscuta miscare browniana, pe care o explica prin ciocnirea particulelor de polen pe suprafata unui lichid de catre moleculele acestuia, teorie verificata trei ani mai tarziu de savantul francez Jean Perin in care fundamenteaza cinetica moleculara. Este probabil cea mai citata lucrare a lui Einstein, care, si ea, ar fi putut fi distinsa cu un Premiu Nobel. La 30 iunie, scrie o alta lucrare la limita dintre electrodinamica si mecanica clasica, "Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare". In aceasta lucrare sunt puse bazele relativitatii restranse, sau speciale, pentru ca se trateaza invarianta legilor fizicii in sistemele de referinta, care se misca neaccelerat. Teoria are la baza postulatul conform caruia viteza luminii este constanta si este cea mai mare viteza, neatinsa de nici o alta miscare a vreunui corp. Ca si in celelalte lucrari, demonstreaza o imaginatie extraordinara si un curaj extraordinar, de exemplu, in eliminarea ipotezei eterului, care, de altfel, nu era detectat experimental. Ulterior, Einstein a dezvoltat si teoria relativitatii generalizate, care lua in consideratie si miscarea referentialelor accelerate. La 27 septembrie, a scris o lucrare de trei pagini, cu un titlu foarte incitant: "Depinde inertia unui corp de energia continuta de el?" Folosind teoria relativitatii, Einstein demonstreaza legatura dintre energie si masa unui corp, deci posibilitatea de transformare a masei in energie si invers, care este una din marile descoperiri in fizica si care sta la baza intregii fizici nucleare (inclusiv a energeticii nucleare) si a particulelor elementare. Ca specialist in fizica laserilor aveti si alte criterii de apreciere a lui Einstein. Intelegerea luminii, care este atat de complexa si care a dus la aparitia laserilor si a nenumarate fenomene noi - captarea si racirea atomilor, condensarea Bose-Einstein, studiul proceselor la scari de timp de femto (10-15)- si atto (10-18)-secunde, etaloane de timp si de pozitie extraordinare pentru GPS, care au dat altor minunati cercetatori premii Nobel - nu ar fi fost posibila fara contributia lui Einstein. S-a declansat un adevarat lant de descoperiri revolutionare? Evolutia mecanicii cuantice post Einstein, care este legata esential de numele lui Bohr, Dirac, Schrodinger, Heisenberg, Bell, Feynman s.a. Apoi, evolutia si intelegerea mult mai profunda a Universului, printr-o evolutie extraordinara a astronomiei si astrofizicii. Au ramas si "tinte" pe care nu le-a putut atinge? Nu si-a putut implini marele ideal al unificarii tuturor fortelor, la care se lucreaza si astazi. La fel, nu au fost descoperite nici pana acum undele gravitationale si integrarea lor in mare unificare, si care raman un ideal al fizicienilor contemporani si in care se fac progrese. Unificarea teoriei cuantice cu relativitatea generalizata a ramas un obiect de intense eforturi si sperante (in special fizica energiilor ultra-inalte cunoscute ca scara Planck. In cosmologie, nu a reusit sa ajunga la procesele numite "gauri negre", care au dus la aparitia a doua noi concepte - "materie neagra" si "energie neagra". Ei bine, aceasta "materie neagra" reprezinta cam un sfert din intreaga materie din Univers si "energia neagra" reprezinta cca. 73% din energia Universului. Recent, s-a descoperit ca in centrul Caii Lactee exista o "gaura neagra". Aceste fenomene sunt adevarate provocari ale cosmologiei si astrofizicii contemporane. De la stiinta la educatie Sa revenim la programul sesiunii. Au fost si alte teme foarte interesante si cu prezentari de exceptie ca: "Sistemul Terra - imagini din Cosmos", cu prezentarea unor observatii foarte interesante referitoare la deplasarea polilor magnetici sau fenomene la scara planetara ca tsunami si posibilitatea de prevedere timpurie a efectelor acestora. Ultima sesiune despre "Sistemul om - individul om", a avut prelegeri cum a fost, de exemplu, "Omul neuronal". A fost acordata medalia Erasmus a AE lui Pierre L�na, astrofizician reputat si profesor la Universitatea Paris VII Denis Diderot, care a prezentat Conferinta Erasmus, cu titlul "De la stiinta la Educatie, nevoia unei revolutii". Care este rolul academiilor intr-o lume a schimbarilor si a mondializarii? Academiile au, prin definitie, rolul de a pastra si valorifica traditii. Omenirea este bogata prin diversitatea civilizatiilor si academiile trebuie sa puna in valoare felul cum acestea interactioneaza. Globalizarea da posibilitatea unei comunicari extraordinare la nivel mondial. Pe de alta parte, ea produce si efecte negative. Or, academiile pot ajuta la diminuarea acestor efecte negative prin promovarea experientei si valorilor umane din diferite momente istorice si locatii geografice si sa maximizeze efectele pozitive. Si al Academiei Romane? Academia Romana a inceput colaborarea cu AE si, cum ati spus, academicieni romani au fost alesi membri ai AE. Colaborarea continua si sunt convins ca vor fi primiti si alti membri romani, pentru ca multi raspund exigentelor acestei prestigioase institutii. De altfel, sa mai spunem ca Academia Romana are relatii de colaborare cu mai multe institutii similare din lume, ca institutele academice sunt integrate in proiecte de cercetare din reteaua stiintifica europeana si mondiala. Acum se fac demersuri ca integrarea in aceasta retea de cercetare sa corespunda exigentelor intrarii Romaniei in UE. Un argument, printre altele multe, ale aprecierii cercetarii stiintifice romanesti este si acela ca Dvs. ati primit si premiul international Galileo Galilei. Ce reprezinta acest premiu? Premiul mi-a fost decernat la a 20-a Conferinta a Comisiei Internationale de Optica, parte a Uniunii Internationale de Fizica Pura si Aplicata (IUPAP), care s-a tinut in luna august in China. Premiul este decernat pentru "contributii remarcabile aduse comunitatii stiintifice internationale de optica" (in particular, contributiilor mele stiintifice in optica neliniara). Printre obiectivele anului international al fizicii este si atragerea mai multor tineri spre acest domeniu. Credeti ca aceasta presupune calitati de personalitate speciale? Pentru fizica trebuie sa ai o disponibilitate, o vocatie. Interesul pentru fizica ar trebui cultivat inca din liceu. Profesorii ar trebui sa prezinte fizica moderna, care este fascinanta. Si prezentarea unor personalitati ca Einstein care la 26 de ani, in conditii personale relativ dificile, a publicat cinci lucrari fundamentale pe care generatiile ulterioare le comemoreaza extraordinar (dupa 100 de ani) poate fi pilduitor. Mesajul pe care as dori sa-l transmit tinerilor este sa faca eforturi maxime pentru obtinerea unor rezultate oneste in stiinta, care, sigur, au frumusetea creatiei si sunt datatoare de satisfactii. Einstein spunea "incearca sa fii mai degraba un om de valoare decat un om de succes". Desigur. Imi amintesc ca in liceu, profesorii mei prezentau fizica si alte materii in asa fel incat mi-au trezit un interes total pentru cercetari in aceste domenii. Sigur, ar fi multe de spus, dar rolul profesorului este esential inca din primele etape ale invatarii. Daca imi amintesc bine, Horatiu spunea ca nu poti dori ceea ce nu cunosti. Un mare profesor, Profesorul Dennis Gabor, creatorul holografiei si a unor importante rezultate in teoria informatiei, spunea ca fenomenele care au fost simple au fost descoperite si noua ne-au ramas de studiat lucrurile mai complicate: toate problemele nelineare, cele referitoare la descoperirea fortelor gravitationale, sau unificarea fortelor. Toate acestea necesita minti proaspete, cu puncte de vedere noi. Dar nu mai putin adevarat este faptul ca fizica necesita o serie de dotari si grija fata de cei care o practica cu pasiune.