Stelian TANASE 

Peisajul surprins joi de camerele teve cu sala Parlamentului si fotoliile goale chiar in sectorul guvernamental mi se pare halucinant. Indiferenta propriilor partizani politici e rau prevestitoare. Unde sa se fi gasit bravii alesi de centru dreapta? La cumparaturi, sacaiti de neveste? La bursa, la femei? Prin birouri, agatati de telefoane, preocupati de afaceri? Aceasta majoritate indiferenta la dezbaterile pe buget mi se pare sinucigasa, politic vorbind. Entuziasmul de acum un an a disparut. PSD face exercitii de inviorare. Tacerea din ultima vreme a liderilor social-democrati e inselatoare. Au incheiat un armistitiu intre ei, au ales o tactica low profile. Asta i-a facut sa dispara de pe prima pagina, odata cu scandalurile legate de coruptie si rivalitatile la varf postcongres. PSD nu mai furnizeaza stiri. S-a retras in munti, mai curand prin vilele de la Snagov si de pe Valea Prahovei, sa pregateasca revenirea la putere. Socul esecului din toamna trecuta a cam trecut, frica de Parchet si mass-media s-a cam topit. Tacerea, discretia sunt aducatoare de multe avantaje. Victoria in povestea cu Nastase&Vacaroiu, este o veste proasta totusi pentru Geoana&Rus, Diaconescu. Dar si pentru tabara Iliescu&Co. PSD iese intarit ca imagine, dar si osificat. Reforma interna se amana pentru ca lucrurile au inghetat intr-un status-quo mortificator. E pretul linistii din partid. PSD pare sa isi adune randurile si sa traga beneficii din dificultatile tot mai mari ale Coalitiei. Deocamdata i-a administrat o corectie severa, folosindu-se de manuta Curtii Constitutionale, plina de ex-pesedisti. Parterul este dominat copios de problemele complicate ale Coalitiei. Liderii ei par resemnati, exasperati, slabi, oricum absenti. Chiar daca uneori iau un aer belicos, combativ si ferm, asta este pentru galerie. Au dinti de lapte. Puterea pare sa fie o sarcina prea dificila la centru dreapta. Se fac socoteli, decontari. Nimeni nu priveste prea increzator la viitorul Cabinetului. Dupa aproape un an, lucrurile sunt mai putin sigure. Basescu a dezamagit, cel putin deocamdata. Sperantele puse in el, legate de o apropiere energica de Europa, de combaterea eficace a coruptiei, nu s-au adeverit. De la maretia tip Rambo din timpul crizei jurnalistilor rapiti la Bagdad, la ridicolul incidentului "Elena Udrea" e doar un pas. Vorbaria agresiva, perfecta cand esti in Opozitie, nu face doua parale cand te afli deasupra tuturor si trebuie sa asiguri echilibrul. Agresivitatea trebuie sa faca loc prudentei. Ispita de a crea un regim prezidential e mare. Numai ungerea lui ca Suprapresedinte, Semizeu, sau ceva asemanator de prin zona Lukasenko, Kucima, Putin, l-ar linisti. Basescu confunda Romania cu un cartier din apropierea unui port, unde o banda de baieti condusa de el face regula. Conflictul pe care l-a intretinut prosteste cu defensivul premier a facut mult rau guvernarii dar, ceea ce se pare ca nu intelege, si lui insusi. Dorind sa scufunde PNL-ul si pe Tariceanu, a uitat ca e in aceeasi barca. Daca guvernarea rateaza, lumea sigur se va orienta spre alt partid si alt titular pentru Cotroceni. Popularitatea este inselatoare si nu dureaza. Constantinescu s-a fript cu iluzia asta si e undeva la periferie. Tot cu campanie anticoruptie a inceput si el. Smecheria asta te face popular, un fel de erou al maselor frustrate de succesul altora si de saracia lor proprie. Dar daca nu ai rezultate, te cureti. De altfel, marfa oferita de ADA seamana tot mai mult cu cea a CDR-ului. Polemici, deziceri, dizidente, zigzaguri si scene comice. Multi politicieni cred ca odata ce au ajuns la putere, istoria nu mai curge, se opreste in loc cu ei pe creasta valului. Trebuie sa ii dezamagesc. Niciodata nu se intampla asa, daca nu au aflat. Mai mizeaza cineva pe Tariceanu? In PNL? Dar in palatul Victoria? Cate zile mai are de trait Guvernul daca sunt atat de resemnati? Ministrii, parlamentarii gasesc ca nu are rost sa mearga la vot. Climatul nu e cel mai fericit, la abia un an de la o victorie nesperata si care i-a cam luat pe nepregatite. Promisiunile Aliantei DA s-au cam dus. Fraternitatea PNL-PD s-a risipit si a fost inlocuita de o rivalitate incarcata de resentimente. Oamenii celor doua partide incep sa se deteste reciproc. Au cam uitat cate au avut de tras cand erau Opozitie. Fiecare este preocupat de cine va servi drept tap ispasitor in 2008. Cei implicati par sa nu se gandeasca la altceva. Sunt defazati, dusi. Domnilor, treziti-va! Reactia stangace fata de grevisti scoate la suprafata o stare de spirit defetista. Aici numai fermitatea functioneaza. Alta reteta valabila pentru crize nu exista. Orice ezitare produce alti protestatari, alte revendicari, o reactie in lant. Sperand sa rezolvi o problema, nu faci decat sa produci altele. Se va face liniste doar odata cu incheierea discutiilor la buget. Macar si pentru atat, absentii parlamentari de centru dreapta ar trebui sa urgenteze votul. Altfel, daca se lasa prinsi de populismul lui Basescu, de demagogia aventuroasa a liderilor sindicali, de lacrimile de crocodil ale baronilor superbogati ai PSD, nu va face decat sa piarda partida. De cata tarie este capabil un guvern de coalitie? Aici e cheia intregii afaceri.