Victor RONCEA 

DIVERSIUNE, diversiuni, s.f. 1. Incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intentiile, gandurile, actiunile sau planurile cuiva. Spec. Actiune de lupta astfel dusa incat sa-l induca in eroare pe inamic asupra intentiilor reale de lupta. 2. Actiune politica intreprinsa cu scopul de a distrage atentia de la problemele reale ale vietii publice. Adaug: operatiune predilecta, si ieftina si de efect, a inteligentelor perverse si alambicate instruite la scoala KGB. Intertitlu: Romania negociaza cu Rusia formarea Romaniei Mari. Text: La recenta sedinta a Guvernului Moldovei, presedintele tarii, Vladimir Voronin a facut o declaratie publica, relatand ca, in timpul vizitelor la Moscova, diplomatii romani convin cu colegii lor rusi conceptul noii Romanii Mari "un stat federativ, alcatuit din Romania propriu-zisa si Moldova" fara Transnistria. In acest timp, ministrul roman de Externe s-a pronuntat pentru extinderea formatului negocierilor pe seama atragerii UE si SUA. In ciuda diferentei uluitoare dintre declaratiile oficiale si noutatea dezvaluita de presedinte, greu de imaginat ca seful statului a lansat "o duda" sau a lansat in public lucruri incredibile. Privita in mare, o asemenea atitudine fata de Transnistria nu intra intr-o contradictie directa cu planurile evocate anterior de Voronin. Semneaza: Agentia ruseasca Utro. Cercetat atent, fragmentul respectiv, strecurat intr-un material de presa mai mare privind alegerile din Transnistria, are doua directii distincte de diversiune, corelate prin asociere. Servita la tava sub formula dezinformare gri, stirea diversionista contine de fapt o singura propozitie adevarata. Restul este minciuna grosolana, imprastiata in rafale. Obiective: multiple. Prin formula clasica bila-manta-bila-gaura, stirea ajunge la Bucuresti unde este inghitita pe nerasuflate si nemestecate de unele organe de presa, care, - fie din neprofesionalism, fie pentru ca deservesc in continuare interesele unei retele mai vechi intretinute constant -, o prezinta ca atare. Scopul este atins. De acum, romanii ar trebui sa se culce pe toate urechile: altii lucreaza pentru ei. Luand la puricat stirea si cercetand-o ieri prin intermediul a trei surse de la fata locului, nu ne-a fost prea greu sa constatam ca este sustinuta de fapte ireale. De abia dupa aceea am inceput sa ne punem intrebarile potrivite. Si sa le gasim si raspunsurile. Si nu numai noi. Prezenti tot ieri la Bucuresti pentru a participa la o conferinta dedicata reintregirii Romaniei, mai multi reprezentanti ai Basarabiei au facut o observatie extrem de grava. Si anume ca basarabenii se simt atacati de multe ori din doua parti: si dinspre Rusia, si dinspre Romania. Practic, sunt facuti sandvis si stransi cu menghina celor care detin parghii ale puterii si asculta, cuvant cu cuvant, de comanda. Iar in zona gri unde se afla Romania hacuita de azi, desi sunt multi servitori, exista un singur stapan: Rusia. Mai multi parteneri occidentali ai noii Romanii sunt de vreo 15 ani preocupati de reala schimbare a tarii, preluand modelul rusesc si contracarand strategiile pe termen lung ale Rusiei adoptand tactici similare pe teren. Ideal ar fi sa se iasa insa din starea de ingrijorare permanenta eliminand pericolele imediat dupa ce este observata aparitia lor si actionand pentru prevenirea lor prin sprijinirea unei generatii curate. O generatie tanara, ai carei reprezentanti nu ar putea fi racolati din studentie, sau chiar din copilarie, de imensa masinarie a sistemului securistic. Sigur, orice putere straina cu interese in zona va incerca intodeauna sa se foloseasca de agenti de influenta sau chiar operativi, la nivel inalt. Acesta este jocul, chiar si in democratii si chiar si intre state nu numai vecine, dar si "prietene". Important este cata nedreptate si minciuna este in stare sa accepte un presedinte axat pe refacerea Romaniei prin "Dreptate si Adevar", cu ajutorul Statelor Unite si al Marii Britanii. Astazi, Romania este jucata in picioare din aceleasi directii ca si Basarabia, prin intermediul unor personaje teleghidate, de fapt, dintr-un comandament unic. Romania Mare, pentru a carei distrugere au muncit generatii intregi de cekisti, enkavedisti si kaghebisti, ucigand cu nesat zeci de mii de romani, nu va fi niciodata un obiectiv rusesc de indeplinit. Romania Mare o vor reface, din afara ei, doar cei constienti de rolul stabilizator pe care poate sa il aiba tara noastra, in integralitatea ei, in acest spatiu. Iar dinlauntrul ei, doar cei care isi trateaza trecutul cu aceeasi consideratie ca si viitorul. Tradarea, ca si diversiunea, nu se prinde printre ei.