Aldis KUSKIS 

Capitalistii sunt atat de cinici, incat ar vinde sovieticilor funia cu care vor sa ii spanzure, spunea, candva, Lenin. Comunismul si Lenin fac parte acum din istorie, dar indiferenta cinica a unora, atunci cand este vorba de a obtine un profit, ramane. Iar Belarusul reprezinta exemplul cel mai elocvent. Parlamentul European a denuntat, in mod repetat, Belarusul ca fiind ultima dictatura din Europa, si totusi multe guverne din statele Uniunii isi continua afacerile, nestingherite, cu Alexander Lucasenko, refractarul numarul unu si despotul lunatic al tarii. Spre exemplu, pentru mai bine de un deceniu, fortele de politie germane, serviciile vamale si chiar si Bundeswehr-ul (fortele armate germane) si-au comandat uniformele de la o fabrica aflata in orasul Dzherzinsky, numit astfel dupa tatal Terorii Rosii si fondatorul KGB-ului din perioada sovietica, Felkis Dzherzinsky. Iar astfel de exemple ale cinismului exista din abundenta. Tratarea lui Lucasenko drept un partener favorit in afaceri, in timp ce Uniunea Europeana incearca sa il izoleze ca pe un paria international, dovedeste ca ipocrizia europeana nu are limite. In loc sa consolideze, in mod indirect, regimul lui Lucasenko prin astfel de afaceri, guvernele Europei ar trebui sa inceapa sa actioneze in conformitate cu ceea ce Parlamentul European a inteles deja, si anume ca acoperirea economica a regimului Lucasenko nu face decat sa prelungeasca administratia negativa a acestuia. Prin urmare, acum mai mult ca niciodata, este important ca parlamentarii europeni sa isi exprime pozitia in mod clar. Parlamentul European a luat totusi initiativa. Cu toate acestea, exista doua atitudini radicale si complet opuse in ceea ce priveste participarea Belarusului la activitatile europene. Pe de-o parte, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei le-a refuzat politicienilor din Belarus pana si accesul informal in cadrul intrunirilor de la Strasbourg. Adunarea a condamnat uzurparea puterii de catre Lucasenko, in momentul in care acesta a modificat Constitutia pentru a-si asigura virtuala presedintie pe viata, si a denuntat disparitia mai multor bielorusi care au indraznit sa gandeasca altfel decat regimul de la Minsk. Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) a luat, de asemenea, pozitie impotriva dictatorului din Belarus. Asa dupa cum preciza raportul final al misiunii pe 2004, alegerile parlamentare din aceasta tara nu s-au desfasurat conform angajamentelor OSCE. Dar, in vreme ce OSCE a condamnat aceste practici antidemocratice, Adunarea Parlamentara a organizatiei a mentinut cooperarea deplina cu Parlamentul de la Minsk. In realitate, OSCE trateaza Parlamentul controlat de Lucasenko in acelasi fel in care trateaza alte legislative din statele UE. Aceasta situatie absurda trebuie insa sa se schimbe. Este de datoria tuturor membrilor parlamentelor UE sa respinga acest afront la demnitatea lor democratica. Numai parlamentele democratice trebuie sa se aseze la aceeasi masa in forumurile democratice ale Europei. Iar scopul nu este acela de a asigura o puritate democratica a Europei, ci de a schimba natura Guvernului din Belarus. Pentru ca acest lucru sa se intample, Europa trebuie sa isi faca auzita vocea democratica si in interiorul Belarusului. Cu siguranta ca nu va fi simplu. Dintre cele 1500 de diverse mijloace de informare in masa existente azi in Belarus, doar cateva si-au pastrat o oarecare forma de independenta. Pana si acest numar mic este pe cale sa se diminueze, avand in vedere presiunile politice, financiare si legale exercitate de Lucasenko asupra lor. Comisia Europeana a alocat doua milioane de euro pentru infiintarea unui post de radio independent pentru Belarus, care va trebui sa emita insa din afara tarii din cauza lui Lucasenko. In colaborare cu asociatia jurnalistilor din Belarus, acest post independent va emite din Lituania, Polonia, Letonia si, probabil, din Ucraina. Acest efort fragil reprezinta un raspuns insuficient al democratiilor Europei la panoplia dictaturii lui Lucasenko: justitia aservita, inchisorile dure si politia corupta. Parlamentarii din Europa trebuie sa-si uneasca vocea intr-o declaratie bine definita si clara prin care sa impuna liderilor occidentali exercitarea unor presiuni reale asupra ultimului dictator din Europa. Astfel de presiuni au dat roade in urma cu un an, o data cu succesul revolutiei portocalii din Ucraina. Iar o pozitie comuna impotriva despotului Belarusului este mai mult decat necesara pentru ca Lucasenko si sustinatorii sai rusi sa fie fortati sa isi schimbe politica. Aldis Kuskis este membru al Parlamentului European din partea Letoniei si vicepresedinte al Delegatiei acestuia pentru Relatiile cu Belarus. Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org