Bedros HORASANGIAN 

De trei saptamani, Parisul a devenit incendiar. Moartea a doi tineri (suspectati a fi) infractori, de origine africana, in confruntarea cu fortele de ordine, a incendiat nu doar cateva mii de masini, dar, mai rau, a aprins spiritele. Sunt deja sute de arestati din randul protestatarilor revoltati, legislatia e pusa in miscare pentru a expulza alte sute (sau chiar mii) de "etrangers", cu sau fara acte in regula, deja si orasele de provincie au cunoscut incidente violente, ca si alte orase europene. Ce se intampla, ce fac autoritatile? Luate prin surprindere la inceput, au dat declaratii necugetate si au actionat in forta. Fara prea mult discernamant: solutia cea mai la indemana. O justificare puerila - chiar daca si partial reala, cum ca politia a "calcat" pe teritoriul interzis al traficantilor de droguri - spusa pe un ton arogant si agresiv a turnat si mai mult gaz pe focul care deja mocneste, sub crusta aparent cuminte a vietii de zi cu zi. Ministrul de Interne, Nicolas Sarkozy, seful UFD-ului si potential candidat la Presedentia Republicii Franceze in 2007, mana forte din Guvernul prea delicatului prim-ministru Dominique de Villepin, s-a ratoit la multimea turbulenta, in termeni precum "golani" sau "canalii" (oare unde am mai auzit astfel de formulari "guvernamentale") in timp ce declararea starii de urgenta a dat mana libera autoritatilor si ministerelor de forta de a actiona asa cum stiu si le permite legea. Si? Si, este adevarat, numarul de masini incendiate pe zi a scazut - ce alta treaba au ziaristii decat sa tina si astfel de socoteli - au fost introduse restrictii de circulatie pe timpul noptii (vizand mai ales minorii, detaliu extrem de important, fata de '68, cand elevii "mari" si studentii erau "masa protestatara"), a crescut numarul de arestari, continua expulzarile si creste cota de popularitate a lui Nicholas Sarkozy, care se plimba pe Boulevard Champs Elisee daruind bezele in stanga si dreapta. Si? Si este evident ca Monsieur Nicholas Sarkozy n-a inteles nimic din istoria Frantei, din istoria Europei sau din a lumii nici atat. Degeaba a protestat ministrul pentru Promovarea egalitatii sanselor, Aziz Begog, incercand sa nuanteze atitudinea vizavi de cei saraci, neintegrati social si frustrati in mijocul unei societati care-i priveste pe zi ce trece cu un soi de ostilitate greu mascata; "Ce cautati voi aici?" O abordare periculoasa si riscanta, cu atat mai mult cand este vorba de "mase" si nu de doua-trei familii. Sunt deja milioane de "etrangers" Nu doar magrebieni sau africani, ci si estici, sud-americani sau asiatici. Lucrurile se complica enorm cand se trece peste un prag critic. El, deja, a fost depasit. Si? Recomandam consilierilor dlui Nicholas Sarkozy trei carti pentru a i se intocmi o scurta informare-analiza. Este vorba de "Omul revoltat" a lui Albert Camus (1951), "Revolta maselor" a lui Ortega y Gasset, din 1930 si o lucrare recenta, aparuta la "Fayard", "Al Zarqawi � noua fata a Al-Queda", semnata de Jean-Charles Brisar. Ce s-ar putea extrage din aceste carti? Ca terorismul individual se conjuga cu cel de stat, ca "revolta maselor" este strans legata de starea sociala si educationala, ca religiosul are o influenta mica pana la aparitia violentei si politicului. "Narodnicii" rusi se sacrificau pentru o idee si o etica a individului infruntand aparatul represiv al administratiei tariste. Si nu erau nici "golani", nici dezmosteniti ai sortii. Teroristii de la 9/11 de la NY proveneau din familii cu stare, iar ei erau educati chiar in scolile Vestului. Ca si atentatorii de la Londra. Cel mai vanat terorist de azi, cu un "pret de piata" de 25 de milioane de dolari, ca si al lui Osama ben Laden, se numeste Ahmad Fadil Nazzal Al-Khalayleh. Nascut la 20 octombrie 1966 la Zarka, in Iordania, langa Ammanul pe care l-a umplut de moarte, sange si ura. Hotelurile "Hyatt", "Days Inn" si "Radisson SAS" au fost transformate in bai de sange de iordanianul devenit Al-Zarqawi, "Leul Mesopotamiei", cum este el gratulat de discipoli. Un simplu si umil individ, care si-a transformat saracia copilariei, frustrarile adolescentei si lipsa de perspectiva a tineretii in ura si, mai apoi, descoperind in puscarie cele peste 6000 de versete ale Coranului, in intoleranta religioasa. Revendicarea de catre Al-Queda a atentatelor de la Amann atrage atentia, din nou, asupra importantei gestionarii crizei din Orientul Mijlociu. Franta, cu toate ca nu are trupe trimise in Irak, plateste si ea pretul urii impotriva "inamicilor religiei islamice". Lipsa de cooperare si dialog poate avea consecinte devastatoare. Viitorul Europei depinde si de rezolvarea pe termen lung a crizei de azi. "Centrul" si "periferia" pot coabita. Sunt obligati sa o faca. Pana nu va fi prea tarziu. Pentru toata lumea.