Serghei KARAGANOV 

Problema posibilitatii producerii de catre Iran a armei nucleare se afla de mult printre temele de maxima importanta ale politicii mondiale. Mai ales dupa ce saptamana trecuta, presedintele acestei tari, Mahmut Ahmadinejad, a facut urmatoarea declaratie in cadrul unei conferinte dedicate tineretului si avand ca tema "Lumea fara sionism": "Imamul Khomeini spunea ca regimul sionist trebuie sa fie sters de pe fata pamantului si cu ajutorul puterii celui de sus omenirea va putea trai fara SUA si fara Israel". Desi presedintele a citat doar vorbele ayatollahului, cuvintele lui, interpretate de multi drept o declaratie neoficiala de razboi lansata Israelului, a fost condamnata cu vehementa de intreaga lume nemusulmana, inclusiv de Rusia. Liderul palestinian s-a distantat deschis de spusele liderului iranian. O serie de personalitati din Iran, inclusiv din randul cercurilor la guvernare, au indicat ca declaratia contravine intereselor iraniene si complica pozitia tarii in afara granitelor ei. Dar declaratia a acutizat brusc discutiile din jurul problemei Iranului si a armamentului nuclear. Acum, subiectul nu va mai cobori pe un plan secund si este posibil ca in decursul urmatoarelor luni sa conduca la o agravare a contextului international. Iranul cu cei peste 60 de milioane de locuitori ai sai a reusit sa obtina in ultimele decenii progrese substantiale. Spre deosebire de toate celelalte state musulmane din regiunea Orientului Mijlociu, tara a reusit sa controleze cresterea populatiei pana la boomul petrolier, a demonstrat o sporire reala a PIB pe cap de locuitor. Elita locala este de parere ca Iranul se afla intr-un anturaj strategic, nu are incredere sau se teme de majoritatea vecinilor sai. Si are toate motivele. Nimeni nu a ajutat Iranul in razboiul cu Irakul, nici dupa ce Hussein a folosit arma chimica. Incapabile, si dupa trei decenii, sa uite umilirea legata de inlaturarea sahului si luarea de ostatici in ambasada americana si suspectand Teheranul ca sprijina anumite miscari teroriste, SUA promoveaza in privinta Iranului o politica deschis ostila. Recent au aparut numai semnele unei disponibilitati la dialog. Americanii domina in Afganistanul si Irakul vecine, sunt deosebit de influenti in Pakistanul devenit stat nuclear. Fata de vecinii sai arabi, elita iraniana, care se simte urmasa a maretiei Persiei, are o atitudine de neincredere. Pe acest fundal evolueaza programul nuclear al Teheranului. Oficialitatile Iranului, care a semnat Tratatul de neproliferare nucleara, declara ca nu fabrica o astfel de arma. Dar nimeni nu crede, desi pana acum, Teheranul nu a incalcat prevederile acestui Tratat. Daca Iranul obtine arma nucleara, acest lucru ameninta sa arunce in aer securitatea regionala si globala. Asta va insemna o lovitura aproape mortala adusa Tratatului de neproliferare, iar tarile arabe vecine se vor simti la randul lor impulsionate sa-si creeze propria lor bomba atomica. S-ar putea declansa o cursa a inarmarilor in cea mai explozibila regiune a lumii. Despre formula "stabilitate strategica" va trebui sa uitam. In schimb, va trebui sa ne gandim cum sa controlam instabilitatea strategica. Nimeni nu poate exclude lovituri preventive. Detinerea armei nucleare de catre un regim ideologizat, care se teme de toti, nu poate sa nu genereze un sentiment de panica in multe alte tari - de la Europa pana la Rusia si China. Acest lucru nu va intari securitatea Iranului. Multe depind de chiar conducerea Iranului. Dar si de arta diplomatica a altor tari. In primul rand a SUA. In urma cu cateva luni, dupa decenii de ignorare ostila, Casa Alba a lasat sa se inteleaga ca ar fi posibile discutii directe, ca ceva ar putea face troica europeana, care joaca rol de "politist bun", dar care nu a obtinut prea multe din partea Teheranului. In orice caz, a reusit sa castige timp. Rusia, care joaca un rol ascuns de alti mediatori, va trebui sa se implice mai activ. Practic, Rusia a finalizat lucrarile la Busher, in pofida presiunilor, si a demonstrat tuturor potentialilor beneficiari de reactoare nucleare ca este partener de incredere. Dar Rusia a construit Busherul nu pentru o putere care incalca Tratatul de neproliferare. Cred ca trebuie incercata problematica nuclearizarii Iranului intr-un context mai amplu. Rusia a dat deja de inteles ca poate propune o astfel de schema. Principala forta motrice a suspectului program nuclear iranian o constituie sentimentul de pericol al elitei iraniene, neincrederea reciproca din regiunea Marelui Orient Mijlociu. Era de mult cazul sa se propuna crearea unui sistem de securitate pentru aceasta regiune, un sistem pentru care sa garanteze marile puteri, inclusiv India si China. Trebuie initiat un "proces de la Helsinki" pentru aceasta zona, cu participarea tuturor acestor puteri. In caz contrar, chiar daca vom putea rezolva criza iraniana, ori aceasta, ori altele similare ei vor aparea iar si iar. Comentariu publicat de Rossiskaia Gazeta, preluat de Agentia "Rusia la zi"