Cristian UNTEANU 

Se implinesc 10 ani de cand au demarat doua procese institutionale extrem de importante, acum si teribil de actuale, atat pentru UE cat si pentru NATO. Primul este "Procesul Barcelona", iar al doilea "Dialogul mediteraneean al NATO", dezvoltat mai apoi, incepand cu 28 iunie 2004, prin "Initiativa de cooperare Istanbul". Doua procese care ar putea, daca vor reusi si altceva decat actiuni pur diplomatice, sa amelioreze situatia atat de complicata din spatiul mediteraneean, in special in zona Maghrebului si Orientului Apropiat. In primul rand, ce este Procesul Barcelona? Cu ocazia conferintei euro-mediteraneene la nivel de ministri ai afacerilor externe (Barcelona, 27-28 Noiembrie 1995), se decidea demararea acestui proces, gandit ca o formula care sa creeze "un spatiu foarte larg de relatii politice, economice si sociale intre statele membre UE si Statele Partenere din sudul Mediteranei". Extinderea UE din mai 2004 a adus in sanul Uniunii si doua noi state mediteranene (Malta si Cipru). In acest moment, Parteneriatul Euro-mediteraneean cuprinde 35 de membri, 25 de state din UE si 10 tari partenere mediteraneene: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Palestina, Siria, Tunisia si Turcia. Libia are statut de observator din 1999. Interesante obiectivele fixate prin "Declaratia de la Barcelona" printre care, alaturi de propunerea crearii treptate a unei largi zone de liber-schimb si a unor parteneriate "sociale, culturale si umane", ne intereseaza indeosebi cel privind "definirea unei zone comune de pace si stabilitate in Mediterana... Inclusiv posibilitatea stabilirii in acest scop a unui Pact Euro-Mediteranean". Un pact de securitate european ar insemna definirea, chiar si indirect, a Mediteranei drept spatiu de interes european, cu tari care sa stabileasca gradual Acorduri individuale de cooperare si stabilizare, eventual dupa modelul propus pentru zona Balcanilor Occidentali sau cel care va intra in actiune pentru zona Marii Negre si Caucazului de sud. Ideea, interesanta si ofertanta teoretic, nu da niste raspunsuri practice care sa poata rezolva uriasa discrepanta economica existenta acum intre tarile UE si partenerele lor mediteraneene. Ce face ca primele sa fie tinta primara a unui continuu aflux de migranti ilegali proveniti majoritar tocmai din spatiul maghrebian. Folosit, de altfel, si ca "trambulina" pentru migratia ilegala, din ce in ce mai puternica si disperata, din alte tari africane. Dar de unde bani europeni pentru rezolvarea, fie si partial, a situatiilor economice din spatiul maghrebian? In acest context, o alta varianta este cea oferita de NATO prin Dialogul sau mediteraneean extins intre tarile membre si sapte parteneri din Mediterana: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Mauritania, Maroc si Tunisia. Un dialog care are, din iunie 2004, si o dimensiune care transcede ceea ce fusese cadrul primar al cooperarii si dialogului politic de securitate. Intentia liderilor Aliantei a fost ca, prin intermediul Initiativei de Cooperare Istambul, sa se adreseze unei mai largi zone a Orientului Apropiat "prin promovarea cooperarii practice bilaterale... incepand cu tarile din Consiliul de Cooperare al Golfului (CGC)". Se vorbeste despre "un nou angajament transatlantic" care sa priveasca, printre altele, reforma sectorului Apararii, planificarea militara , promovarea cooperarii militare in scopul interoperabilitatii, lupta impotriva terorismului prin schimbul de informatii si cooperarea maritima, combaterea traficului ilegal de arme si de persoane. Teoretic, si acesta este o oferta interesanta, numai ca realitatea irakiana pe de o parte coroborate cu tensiunile care vin in crestere dinspre Siria si Iran si, pe de alta parte, echilibrul instabil intre Israel si palestinieni, nu au lasat loc - cel putin pana acum - unei sanse reale de insertie a initiativei NATO. Pe acest ultim punct, pozitia Aliantei este limpede: "nu suntem parte din procesul de pace in Orientul Mijlociu...daca partile implicate vor ajunge la o intelegere si vor solicita prezenta unei forte internationale si vor cere ca NATO sa fie acea forta, este limpede ca tarile NATO vor trebui sa ia in discutie aceasta posibilitate". Da, numai ca nimeni nu cere asta pentru ca, de fapt, nimeni ne pare sa stie cum ar trebui sa arate nivelul urmator al discutiei despre cooperare extinsa in spatiul de securitate mediteranean. Pe calea politico-militara a NATO? Pe calea ofertei complexe economice, sociale si de securitate prefigurata de UE? Poate se va auzi un raspuns coerent la Summitul extraordinar al sefilor de state si guverne de la Barcelona, la finele acestei luni. Daca nu va fi asa, cei 10 ani de discutii si proiecte au trecut in van, iar proiectia masinilor arzand pe strazile oraselor franceze ar putea avea semnificatia unui altfel de esec, cu alte costuri si cu alte perspective privind stabilitatea spatiului european..