Eugen SIMION 

Am fost zilele trecute la Parlament impreuna cu un grup de profesori si membri ai Academiei Romane pentru a discuta cu cele doua comisii de invatamant, despre noul sistem de doctorat si criteriile de promovare anuntate, prin ordin, de Ministerul Educatiei si Cercetarii. Toti cei care m-au insotit, oameni eminenti in disciplina lor, fac parte din Consiliul Superior de Atestare a Titlurilor si Diplomelor... Cele doua comisii s-au intrunit la cererea noastra pentru a lamuri, de se poate, unele inadvertente pe care le provoaca Hotararea de Guvern privitoare la organizarea doctoratului si, cum am precizat, criteriile de promovare (pentru conferentiar si profesor universitar) recomandate sau impuse, nu stiu cum sa spun mai bine, de M.E.C. Le-am discutat, dar de lamurit nu le-am lamurit aproape deloc. Desi eram informati ca va lua parte la discutie si domnul Ministru Mircea Miclea, el n-a venit decat atunci cand discutia se terminase. Ne-a tinut, e drept, un scurt si elocvent discurs din care am inteles ca, de vorbit putem vorbi cat vrem, dar de schimbat nu se schimba nimic. Degeaba cautam noi, profesorii, cercetatorii, noduri in papura, doctoratul nu mai poate fi ce-a fost, doctoratul va fi o forma de invatamant, sau nu va fi deloc. Cine vrea sa devina de aici inainte doctor in Romania sa se supuna scenariului (3 + 2 + 3), cine nu, nu. Deputatii si senatorii, multi dintre ei profesori, pareau a fi de acord cu ministrul lor, oricum putini au luat cuvant si aproape nici unul nu l-a contrazis... Nici chiar atunci cand a fost vorba de o lege, votata tot de Parlament, lege pe care recenta hotarare de guvern o incalca in chip flagrant. Este vorba de legea de organizare si functionare a Academiei Romane. Am incercat si eu, si altii sa atragem atentia ca n-ar fi bine ca legile votate in Parlamentul Romaniei sa fie ignorate de un ministru care azi e, maine nu mai e, n-a fost chip sa ne facem auziti nici de ministru, nici de cei care il ascultau cu evlavie vorbind de Bolognia, de reforma, de conservatorism si, bineinteles, de Europa care, cum se stie, sta cu ochii pe noi... Revin, totusi, asupra acestor chestiuni pentru ca mi se par importante pentru viitorul invatamantului romanesc si, in genere, pentru cultura romana. Am stat de vorba in lunile din urma cu multi cercetatori si profesori de toate gradele si mi-am dat seama ca, in privinta doctoratului, de pilda, dainuie confuzia cea mai mare. Fiecare intelege ce vrea si ce poate din inspumata retorica ministeriala si din ordinele care schimba, de cateva ori pe an, structura si programele de invatamant. Ce este recomandat azi e maine interzis, ce s-a votat ieri in unanimitate nu mai e de actualitate azi. Ce-ar trebui sa stie cei interesati de aceste probleme este: 1) Doctoratul fara frecventa nu mai exista; cei care au 30, 40 sau 50 de ani si vor sa pregateasca o teza de doctorat pentru placerea lor si pentru a-si depasi conditia sociala si intelectuala trebuie sa renunte la acest gand. Nimeni nu vrea sa investeasca in ei, cum mi-a spus mie un domn secretar de stat. Eternul argument este ca nu ne lasa Europa si, cum se stie, noi nu vrem sa ne punem rau cu Europa... 2) Formula "fara frecventa" care exista in hotararea de guvern se refera la cei care, neavand burse de la stat, trebuie sa-si plateasca (nu stiu exact la cat se ridica suma) cursurile. Cursurile sunt obligatorii, asa ca, daca ai 40 de ani si traiesti la Barlad, trebuie sa-ti lasi nevasta, copiii si serviciul si sa vii la cursuri (zece ore pe saptamana), platind, bineinteles, ceea ce este de platit, plus chiria si transportul. Solutie pur teoretica. Practica arata ca nimeni nu poate sa intre in acest scenariu, asa ca visul de a deveni doctor in filologie, antropologie, istorie pe baza de studiu individual, sub coordonarea unui profesor competent si exigent, cade. Ori vii la cursuri, ori renunti. Sunt decani, rectori care interpreteaza in felul lor sintagma "fara frecventa", adica in spiritul vechiului sistem. Ii inteleg, dar le atrag respectuos atentia ca bunul simt nu mai functioneaza, logica si bunul simt trebuie sa se retraga, rusinate, din calea noilor ordine. Fara frecventa la doctorat inseamna acum bani, trei sau patru ani cursuri si, apoi, doi sau trei ani pregatirea tezei. Mai inseamna ceea ce ziceam mai sus: sa lasi totul balta (casa, masa, serviciu) si sa te prezinti, cu servieta sub brat, in Amfiteatrul "Odobescu" pentru a asculta prelegerile profesorului X care, timp de un semestru, o sa-ti spuna cum trebuie facut un studiu literar, ce metoda sa folosesti, ce cale de acces este buna si etc. Ar mai trebui, poate, sa stie ca nici profesorul pus sa tina asemenea prelegeri nu are tragere de inima pentru ca, platit cu ora, nu se alege cu nimic...