De multa vreme nu am mai citit ceva cu atata pofta, cu o anume voluptate a lecturii, "sa nu lasi cartea din mana", chiar daca iti mai aprinzi o tigara pe balcon, lasandu-te furat de consideratii colaterale, amintiri proprii, zambind sau razand pana la lacrimi, care nici ele nu mai sunt ce-au fost, nici vietile noastre, nici macar literatura. Ce se intampla cu noi, dar cu cartile? Nimic nou pe lumea asta, totul se repeta. Ioan Grosan, scriitor, contemporanul nostru, este un extraordinar povestitor. Prinde esentialul si-l reda cu exactitate de radiolog, nimic nu-i scapa din ce se vede si, mai ales, ce nu se vede la prima ochire. Romania, care azi a intrat deja in NATO si se pregateste cu asiduitate pentru Uniunea Europeana, este cea care o stim bine, din "traite" si nu cea de la televizorul unde tot apar ba unii, ba altii, mai rar sau mai des, precum ieri, alaltaieri, inenarabila si inubliabila ministreasa a Integrarii Europene, Anca Boagiu. Parca ar fi un personaj inventat, o fictiune epica, "Asa ceva nu exista...", cum exclama un personaj din Preda Marin privind uimit o girafa, din povestirile cu romani si Romania ale lui Ioan Grosan, scriitorul contemporan cu noi si ultimii 50 de ani de cand s-a nascut in "eternul si fascinantul", gura de rai a binecuvantatilor pruni, loc de pe pamant, numit Maramures. De ce pomenim de Anca Boagiu? Pentru ca este un "brand" si lumea se napusteste s-o vada ( ca pe Gogea Mitu) si asculte (ca pe Nicolae Iorga). Ia sa fi venit Robert Turcescu sa anunte ca-l are ca invitat pe Grosan? "Nobody is interested in!", dar asa, ne-am zis noi, cumva imoral, hai sa pomenim de stamina si petalele Integrarii Europene ca sa stie si afle si publicul cititor, admirator al lui Coelho, Sandra si Dan Brown, de "Caravana Cinematografica" (Editura Corint, 2005) a lui Ioan Grosan. Ce face Grosan? Noteaza cu atentie istoria traita si vorbita a poporului roman, infratind esteticul lui Creanga si Rebreanu cu eticul lui Caragiale si Marin Preda. Un mixaj original unde biblioteca se topeste in epicul trait pe teren, unde istoria e vie si pulseaza liber de orice oprelisti ale ideologiilor. Recente sau indecente. Colectivizarea din anii '50 poate fi lesne armonizata de europenizarea de azi, eternitatea romaneasca supravietuind armonic cu virtutile cosmice. "Spovedania", o tolstoiana povestire-parabola, de mare calibru artistic, dovedeste "dreapta credinta" a fiintei in fata eternitatii; viata si moartea, ca si sentimentele noastre sunt efemere, pretexte doar pentru marea trecere. Grosan face parte din categoria acelor scriitori, care au prins extraordinar pulsul natiunii careia ii apartin. Tocmai de aceea nu-i scapa nimic din ce este omenesc. "Caravana cinematografica", textul titular al antologicului volum, "editie definitiva", ramane exmplar prin puterea de concretizare a "generalului" prinsa in paienjenisul detaliilor "particularului". Zeletin si Draghicescu si Mircea Vulcanescu si toata scoala sociologica a lui Dimitri Gusti s-au intretesut in prozele lui Ioan Grosan in teribile analize de profunzime ale marii literaturi. Nici "fondul sufletesc" - cu o formula a ma-relui "rural-siberian" rus, Vasili Suksin, cu care Grosan are multe afinitati - nu-i ramane strain. O pojghita subtire de ironie si parodic coroziv mentin insa, vesnic treaz, spiritul critic. Ca si starea de alerta a luciditatii. O buna doza de intelegere a personajelor si a umanitatii, ce se zbate in prozele lui Grosan si este prinsa intr-un teribil insectar, face ca "rautatea" trans-scrierii sa fie atenuata de o anume rigoare a perceptiei artistice. Aparent "neserioase" povestirile din "Caravana..." lui Grosan sunt de mare profunzime. "Macrisul", pomenit in text de un rrom povestitor in fata unui sef de post avid de istorii picante, ca avand efecte afrodisiace, face minuni in fictiunea din fictiunea lui Grosan. Solicitati sa dea explicatii cei din familia mea nu au stiut sa raspunda. Vom transmite nedumerirea la Bruxelles pentru a capata un raspuns competent si autorizat. Grosan ar trebui citit mai ales noaptea, pentru a apuca sa prindem si "ZIUA" de maine de care ne tot agatam cu disperare.

Bedros HORASANGIAN